Ortodoxism din Postul Mare in Postul Mare (2)
Raspunsuri - Pagina 8
lexi spune:
quote:
Originally posted by conchita
in parabola fiului ratacitor e o chestie care nu-mi da pace, ajutati-ma sa o inteleg. lectia este ca Tatal ne iubeste pe toti la fel indiferent ce facem si bucuria Sa este intreita cand ne cumintim de pe drumuri :)) pentru ca iubirea adevarata este neconditionata, iertatoare, etc. okay, dar care e talcul cu fratele ramas acasa? [...] voi cum intelegeti parabola asta si mai ales lectiile desprinse din comportamentul fiului ramas acasa?
konki, eu am trecut de multe ori prin parabola asta, cand eram mai mica, la mama in batatura, cu sora mai mare plecata la scoli; cum venea weekendu', tzop si sora cea mare acasa, moment in care se scoteau pe masa toate bunataturile, se faceau prajiturele, copanele, aripioare, etc... ai prins ideea
. asa ca, mare parte din copilaria mea, compatimeam impreuna cu fiul ramas acasa, pentru ca, ma gandeam eu cu mintea mea necoapta, am si eu o ratacitoare la usa si o fi cum o fi cand pleci de-acasa, da' si can' te-ntorci...
acuma, revenind la pilda in sine, mi se pare ca accentul se pune mai mult (sau asa mi se pare mie) pe celelalte doua personaje, tatal, in primul rand, si mai apoi fiul plecat; primul, ca stie sa ierte si sa uite totul, al doilea - ca nu-si pierde nadejdea in iertarea parintelui si ca nici nu indrazneste sa spere ca i se va da ceva mai mult decat merita, adica soarta unui slujitor la curtea tatalui sau.
daca nu ma insel, in filmul lui Zefireli, parabola cu fiul risipitor o spune Iisus in momentul in care se auto-invita in casa fariseului, cu care Petru nu se avea prea bine (conflict de interese cu taxe si alte astea); privirea lui Petru, cand Iisus se cere la cina in casa acestuia, spune tot ce incearca pilda sa dezvaluie din sufletul celui ramas acasa. mie imi pare bine ca isi cere, chiar atunci, iertare pentru ce a gandit. pilda nu spune ce a facut fiul suparat mai departe.
stiu ca nu te-am lamurit. :-)
dyana spune:
Da, si parerea mea este ca degeaba "iti faci temele", te incadrezi oficial acolo unde trebuie, daca in interior apare mandria. Mandria e un pacat.
Smerenia, modestia trebuie sa ramana acolo, indiferent cat de sus ajungi.
Trebuie sa ne golim de prea plinul Eu, ca sa mai intre in noi un pic de Dumnezeu.
Petre Tutea
star33 spune:
Iubitelor, ceva despre smerenie spus de Pr. Arsenie Papacioc:
Un crestin cu viată bună, a bătut la usa Mântuitorului să-i deschidă. Si a întrebat: „Cine este acolo?” „Un crestin iubitor al Tău. „Nu se poate. Nu esti pregătit. Nu-ti deschid!” Îngrijorat, foarte îngrijorat, si-a dat seama de ce. Pentru că el trăise o viată crestină cum a stiut el. Trebuie să fac o paranteză: smerenia s-a cam rationalizat. A trecut într-un fel de obicei speculat, după cum se spune: „E smerit, mândruletul!” S-a frământat el: „Care ar putea să fie motivul pentru care nu mi-a deschis?” Si, frământându-se, a intrat într-o smerenie autentică, căci nu e usor să te frământi când nu te primeste Hristos, mai ales pentru un om care crede si trăieste în Hristos, cu nădejdea vesniciei alături de Hristos. Si s-a dus smerit si a bătut la usă. „Cine este acolo?” „Tu esti”, a zis credinciosul. Mântuitorul i-a răspuns: „Dacă tu esti Eu, intră!” Avea aceiasi identitate cu El! Cum spune Sfântul Simeon: „Dumnezeu se adună cu dumnezeii, după har”.
Ce este falsa smerenie si cum o deosebim de adevărata smerenie?
De fapt, trebuie să stim toti că niciodată un om smerit nu se vede smerit. Nu se vede, pentru că n-ar mai fi smerit. Precum spune un sfânt părinte în Pateric: „Ce este smerenia, părinte?” „A te vedea pe tine sub toată făptura, fiule”. Făptură e si viermele, făptură e si câinele. Cum ar putea fi fiinta asta ratională sub toată făptura? Pentru că si viermele si oricare fiintă stiu precis ce vor: vor să trăiască. În sensul acesta se zbate, se încovoaie să ajungă existenta vietii. Biologic, că e vierme.
daro26 spune:
Conchita, mie mi se pare ca ai inteles chiar foarte bine parabola. Virtutea fara smerenie si iubire este doar o parelnica virtute. Daca nu ne apropie mai mult de Dumnezeu, la ce folos virtutea asta? Numai Hristos ne poate da iubirea iertatoare, neconditionata, pentru ca Dumnezeu e iubire. Mi-a placut mult o scriere a parintelui Rafail Noica, un fel de rugaminte adresata noua de Hristos.
Gandacel, uite, "Rugamintea" intareste ideea pe care spuneai tu ca ai auzit-o de la parintele Teofil, anume ca trebuie sa ne daruim lui Dumnezeu asa cum suntem...
Rugaminte
de Ierom. Rafail Noica
“Nu-mi spune nimic…Iti cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau, asa cum esti tu! Da-mi inima ta! Daca o sa astepti sa devii un inger ca sa mi te daruiesti intru iubire, atunci n-ai sa ma iubesti niciodata.
Chiar cand esti las, fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savarsirea dragostei si a sfinteniei, chiar cand ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, Eu nu iti dau voie sa nu Ma iubesti. Iubeste-Ma asa cum esti tu!
In orice moment si in orice situatie te-ai afla, in credinciosie sau in tradare, in ravna sau in uscaciune, tu iubeste-Ma asa cum esti. Eu vreau sa Ma poti iubi din putina si saraca ta inima.
Daca voi astepta pana cand vei fii desavarsit, atunci n-ai sa Ma iubesti niciodata. N-as putea Eu, oare, sa fac din fiecare fir de nisip un serafim?! Un inger care sa straluceasca de curatie si de dragoste?
Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu care am creat toate si pot totul? Omule, ti-ai dat tu viata pentru lume din dragoste de oameni sau ai murit tu din iubire pentru Mine? Atunci din ce motiv nu ma lasi sa te iubesc? Fiul Meu, lasa-ma sa te iubesc, Eu iti vreau inima, care este locasul meu.
Desigur, cu timpul am sa te schimb, insa chiar pana atunci, iubeste-Ma asa cum esti tu, fiindca Eu te iubesc cu toate ca esti asa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine sa se nasca din putina si saraca ta inima; din adancul neputintei si al murdariei tale. Eu te iubesc si cand esti slab si necurat.
Nu vreau o dragoste izvorata si hranita din mandria “virtutilor” tale, ci dintr-o inima smerita pe care o poti curati oricand. N-am nevoie de „virtutile” tale, de talentele tale, de intelepciunea ta. Eu vreau doar sa Ma iubesti si sa lucrezi cu dragoste pentru Mine.
Nu „virutile” tale le doresc; daca ti le-as da, tu esti asa de slab si de mandru, incat as hrani amorul tau propriu si nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele sa nu fie un motiv pentru care tu nu Ma cauti si stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste!
Unui fier negru flacarile unui foc nu numai i-ar curata rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeste-Ma deci, si pacatele se vor arde si tu vei fi fericit.
Iubeste-Ma nu numai ca sa fii curat, asta ar fi din nou o mandrie pentru tine, ci pentru ca Eu vreau sa odihnesc intru inima ta. Deci nu te mai ingrijora de asta.
As putea sa fac prin tine lucruri mari pentru mintea omeneasca, dar nu; tu ai sa fii sluga rea si nefolositoare si neputincioasa. Am sa-ti iau si putinul pe care tu te increzi ca-l ai. Eu te-am facut din iubire si pentru ca sa-ti dau iubirea, fara ca tu sa-mi poti da ceva.
Nu incerca sa-Mi platesti iubirea prin nimic, asta Ma doare atat de mult la tine.
Iubeste-Ma in dragostea Duhului Meu si fara motive. Nu mai sta departe de Mine; iti lipseste nu sfintenia – pe care numai Eu ti-o pot da – ci o inima gata sa ma iubeasca oricand si pana la capat.
Astazi Eu stau la usa inimii tale ca un cersetor, Eu singurul si adevaratul Imparat si Domn. Eu bat si astept.
Grabeste-te sa-mi deschizi prin smerenie; nu mai aduce motiv intinaciunea si saracia ta. Daca ti-ai cunoaste-o pana-n adanc si deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu si acum sa te indoiesti de dragostea ce o am Eu pentru tine.
Crede ca Eu pot totul si tu nu poti nimic fara Mine; doar pacatul esti in stare sa-l faci fara ajutorul Meu.
Sa nu te increzi in tine fara Mine, caci altfel voi fi nevoit sa te las in cadere in masura in care tu te apreciezi.
Nu te framanta ca n-ai „virtuti”. Am sa-ti dau Eu Sfintenia Mea. Deschide-ti inima prin pocainta si Ma primeste in potirul sufletului tau prin Trupul si Sangele Meu, pe care in dar ti-L dau la Sfanta Liturghie. Atunci o sa te fac sa intelegi totul si sa ma iubesti mai mult decat iti pot inchipui.
Lasa sa curga Sangele Meu in sangele tau si sa bata inima Mea in inima ta.
Eu ti-am dat-o pe Sfanta si Preacurata Mea Maica. Lasa sa treaca totul prin inima Ei curata, incat sa poata mijloci pentru tine.
Orice s-ar intampla, nu astepta nicidecum sa devii sfant, ca pe urma sa Ma iubesti... In acest fel tu nu m-ai iubi niciodata.
Si acum, du-te!...
Eu sunt cu tine!!!”
Elena spune:
daro, foarte faina rugamintea parintelui R. Noica, am citit-o si eu cu ceva timp in urma si tare mult mi-a placut !!
uitati ce am gasit si eu, o chestie....intre zambet si grimase:
Fericirile Diavolului
Dacă Satan Diavolul ar fi fost în situatia să-si scrie fericirile, ele ar fi sunat cam asa:
' 1. Fericiti sunt cei prea obositi, prea ocupati sau prea distrasi ca să se mai reunească cu ceilalti credinciosi pentru partasie în fiecare săptămână – ei sunt cei mai buni lucrători ai mei.
2. Fericiti sunt acei crestini care asteaptă să li se ceară si pretind să li se multumească – îi pot folosi.
3. Fericiti sunt cei ce se supără cu usurinţă si nu mai merg la biserica – ei sunt misionarii mei.
4. Fericiti sunt făcătorii de necazuri – ei vor fi numiti copiii mei.
5. Fericiti sunt cei ce se plâng – Cuvintele lor sunt muzică pentru urechile mele.
5. Fericiti sunt cei plictisiti de ticurile si greselile vorbitorului – căci ei nu rămân cu nimic din invatatura biblica.
6. Fericiti sunt cei ce bârfesc – căci ei vor cauza zarvă si dezbinări care îmi plac.
7. Fericiti sunt cei prea sensibili – căci ei se vor enerva în curând si vor pleca.
8. Fericiti sunt cei care nu-l onorează pe Dumnezeu cu lucrurile lor de valoare – căci ei mă ajută pe mine.
9. Fericit este cel ce pretinde că-l iubeşte pe Dumnezeu, dar îl urăste pe fratele său – căci el va fi unit cu mine pe veci.
10. Fericit esti tu care, citind aceste cuvinte, te gândesti că se referă la altii – si pe tine te-am prins!
_
"Cand am invatat sa zbor, deja mi se terminase cerul. "
Elena spune:
Si o dedicatie speciala pentru Sabina 
:
Bach gave us Gods word. Mozart gave us Gods laughter. Beethoven gave us Gods fire. God gave us music so that we could pray without words.
(din pacate nu stiu cui apartin aceste cuvinte)
_
"Cand am invatat sa zbor, deja mi se terminase cerul. "
Sabina spune:
quote:
Originally posted by Elena
Si o dedicatie speciala pentru Sabina
Bach gave us Gods word. Mozart gave us Gods laughter. Beethoven gave us Gods fire. God gave us music so that we could pray without words.
(din pacate nu stiu cui apartin aceste cuvinte)
_
"Cand am invatat sa zbor, deja mi se terminase cerul. "
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
gandacelu spune:
fetele, sa vedeti ce-am aflat: nasa mea, ileana achim (sabina o stie), e si pe forum (la umanitare) - a fost colega de liceu cu danion vasile!!!
cica era un ciudat (in liceu - oricum el povesteste chestiile astea, cu yogha, bivolaru)
oricum, am ramas masca cand am aflat (eu am sunat-o sa-i ofer cartile de pe net
)
teoretic, as veni la Radu-Voda - inca nu stiu, insa daca vine duminca Parintele nostru de la Athos, atunci ma duc la noi, la Grigore Alexandrescu, si vin la voi next week
in caz ca vin la voi insa si nu mai apuc sa va anunt, ma recunoasteti din pozele puse la topicul Sofiei Galagia (is cu tot familionu) si mai ales dupa caruciorul bengos
cu 3 roti. portocaliu cu bleumarinva rog sa ma abordati voi pe mine, ca eu nu am de unde sa va stiu! abia astept sa ne cunoastem!
din steinhardt va recomand mai ales Daruind vei dobandi - mi se pare pur si simplu a cincea Evanghelie!!!
despre fiul risipitor si Fratele (btw, dinu noica a tratat problema in jurnalul filosofic, daca nu ma insel)
de cate ori ma gandesc la fratele (Slava Domnului ca io is chiar alalaltu'
) imi vin in cap altre cuvinte din evanghelie, cele din pilda cu stapanul care iarta unui datornic o suma si altuia o suma mai mare si intreaba: cine il va iubi mai mult? cel caruia i-a iertat mai mult! (extrapoland, femeia pacatoasa iubeste mai mult pentru ca i s-au iertat mai multe pacate)da, iubirea neconditionata e cea mai mare virtute si prima dintre porunci, DAR e atat de inalta aceasta porunca, incat, fara sa vrem, o bagatelizam: iubirea fata de omenire e usoara (zice tot nicu steinhardt) dar fata de aproapele cu care ne ciocnim zilnic si ne calca pe batatura in autobuz e mai greu sa avem aceasta iubire...
ca sa ajungem la ea trebuie sa indeplinim restul poruncilor... sa ne curatim... iubirea inseamna, in primul rand, sacrificiu si uitare de sine (e usor cand iti iubesti prietenii, dar dusmanii?;)
mai mi-am amintit de o carte a lui danion: patericul mirenilor (cred ca o gasiti pe sfaturi ortodoxe)
fetele, si ceva ca sa va radeti o leaca:
ieri mi-am zis sa ma lupt cu diavolul
care ma ispiteste sa tot fac treaba toata ziua si n-am mai facut nimic (e drept ca eram si epuizata) - am stat, am incercat sa ma linistesc, sa ma bucur de fiecare moment, in fine, intelegeti voi
eiu bine, cine vine seara, fara un telefon in prealabil, de la 300 de km distanta?
soacra-mea!
noroc ca am soacra intelegatoare, ca era la noi ca la nebuni
azi am terminat curatenia, dar n-a mai venit nimenea
mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!
Sabina spune:
dragele, eu is singura weekendu asta, si vreau sa lucrez ca nebuna, ca altfel n-am timp.Dar...m-as intalni cu voi, pe buneca da.Anca, lasa grigore, vino la radu Voda daca e sa vin si eu....ca we viitor is sigur plecata.
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
Sabina spune:
inca ceva...daca e sa vin, imi pun o insigna cu despre copii( am asa ceva, da
),numa sa-mi explicati exact unde e radu -voda, e la curtea veche?
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.