Idolii romanilor (articol)

Cum e să mesteci idoli de-a gata


Unul dintre cotidienele bucurestene a avut ideea de a lua pulsul idolatriei noastre (v. suplimentul "Idolii românilor" în Jurnalul national din 16 mai, după un sondaj CURS din 20-28 aprilie a.c.). Bună idee - pentru că aceste pagini vor rămîne ca un document privind felul în care, într-o săptămînă din primăvara lui '05, românii se percepeau pe ei însisi, prin valorile lor. Întristător rezultat, totusi - pentru că sub limbajul sec al procentelor (ne) admirăm (nu e vina ziarului sau a sociologilor) un chip al nostru de genul foto-caricatură. Construit după criterii diverse (orgoliu regional, istorie, politică, modele, cultură, afaceri etc.), sondajul dă esenta fantasmelor identitare ale românului generic - cel sau cea care are sau n-are slujbă, dar mai însurubează ceva la negru, cel care bea bere si cea care sparge seminte, cel/cea care se uită la telenovele, la meciuri de fotbal cu caft (dă-i tare, MM!) si la telejurnale, cel/cea care duce gunoiul la tomberonul dintre blocuri cu găleata de plastic rosie s.a.m.d.

Asadar: mai curînd mîndru de obîrsia sa (92% oltenii, 86% bănătenii, 77% dobrogenii), românul generic, de n-ar fi avut meseria pe care o are, s-ar dori biznisman (24) sau sportiv (16) celebru; în detaliu, 1/10 moldoveni s-ar vrea vedetă tv si 5/100 ardeleni s-ar dori savanti. Românul are părerea lui despre fericire si, îndeobste, o leagă de bogătie - ceea ce denotă nu atît o convingere, cît reflexul unui complex plecat din lipsuri; prin urmare, Gigi Becali si Tiriac - luati împreună - apar de peste cinci ori mai fericiti decît Preafericitul Teoctist, iar sursa primară a fericirii este averea (49,2) si, departe abia, sănătatea (11,2) sau credinta în Dumnezeu (2,2). Românul are simpatii (luate mai ales din programul TV) si, evident, antipatii (tot de-acolo: Oana Zăvoranu apare ca fiind de două ori mai periculoasă decît Hitler, iar fatala Daniela Györfi reiese ca egala în rele a pudicului N. Ceausescu!).

Si, că tot veni vorba: Ceausescu e pe mai departe individul care-l bîntuie temeinic pe bietul român generic - el este vicecampion printre cei ce-au făcut "cel mai mult bine" tării (13,2), după Stefan cel Mare si cu un cap înaintea lui Mihai Viteazul, si totodată lider printre cei ce-au făcut "cel mai mult rău" (24,6). Pozitionare logică, dată fiind indecizia noastră în privinta personajului si a semnelor ce-i însotesc legenda - vezi Casa Republicii, simultan simbolul totalitarismului arhitectonic (ieri) si sediu al democratiei renăscute (azi), sau decreteii născuti după octombrie 1966, simultan pro-creaturile cîrmaciului si cei care i-au tras clopotele în 1989. În coada sondajelor în care se lăfăie, cum spuneam, Ceausescu, există un alt Nicolae pe care abia de nu-l încalecă marja de eroare: Bălcescu, bietul de el, văzut de 1,3% dintre români ca unul care-a făcut "mult bine", iar de 1% ca făcînd "mult rău" (!) pentru tara sa. Ori românul generic de azi habar nu mai are de istorie si crede că ocupantul bancnotei de 100 de lei de mai ieri era tovarăs de-al Anei Pauker de la 1948, ori pe Bălcescu l-au ajuns blestemele reacționarilor de alaltăieri, de la 1848.

În fine, mai cuceritor apare topul la categoria "personalităti culturale". Unul din zece români îl vede pe Eminescu ca fiind cel mai reprezentativ (previzibil, desi procentul mi se pare mic), după care urmează un haloimăs de zile mari: Florin Piersic îi suflă în ceafă, de la 80 de sutimi, "Luceafărului", pentru pozitia a 5-a se bat Arsinel, Adrian Păunescu si Mircea Dinescu, iar la urmă - bomboană pe coliva nemuririi culturale - Irina Loghin si Andrei Plesu apar fîrtati, prinsi într-o egală stăpînire peste 1,2% din creierul românilor!

Ce rezultă? În primul rînd, românii sînt categoric prizonierii vizualului; asa cred că se explică de ce Stela Popescu (o bravă artistă, dar nu asta e problema) îi taie pe Brâncusi, Enescu, Gh. Dinică s.cl., iar Ion Iliescu apare mai benefic pentru neam decît, să zicem, Ionel Brătianu. În al doilea rînd, sare în ochi numărul mare al celor care fie numesc pe altcineva, fie nu stiu/nu răspund - ceea ce denotă că dispersia valorilor este atît de mare, încît toate aceste sondaje plutesc pe un fel de Românie secretă, impenetrabilă și imprevizibilă, ascunsă ca un aisberg gros si tenebros sub o gheată subtire si nu tocmai curată de convingeri ferme.

Adrian CIOROIANU


dilema veche, nr 70, 20-26 mai 2005