Intrebare pentru cunoscatori in ale gramaticii
Buna!
Deranjez pentru scurta vreme...
Intr-o discutie cu soacra desfasurata pe YM, ii spun ca "traduc pentru dizertatia sora-mii"!
Ea imi declara sus si tare ca se scrie "sora-mi"! Ceea ce pe mine m-a "oripilat", cu atat mai mult cu cat sustine pana in panzele albe afirmatia...
Mey, am innebunit eu sau chiar nu mai stiu gramatica??
Lamuriti-ma si pe mine ca ea nu va reusi decat cu o carte de gramatica in mana...
Adriana si Mihnea Stefan (11.11.03)
Raspunsuri
katalina spune:
cred ca sora-mii este corect.
si cum indraznesti sa te contrazici cu soacra?
Catalina, ROBERT si CATALIN
"Citi bani dai pe tine, atit dau si ceilalti"
scarmanus spune:
Doi se bat si al treilea castiga . Fara suparare, dar nici sora-mii, ca sa nu mai vorbim de sora-mi, nu sunt forme acceptate in limba romana. Orice gramatica zice "surorii mele". Punct.
pisici si flori
danna2002 spune:
quote:
Originally posted by scarmanus
Doi se bat si al treilea castiga . Fara suparare, dar nici sora-mii, ca sa nu mai vorbim de sora-mi, nu sunt forme acceptate in limba romana. Orice gramatica zice "surorii mele". Punct.
pisici si flori
subscriu.
mariuta spune:
quote:
Originally posted by scarmanus
Doi se bat si al treilea castiga . Fara suparare, dar nici sora-mii, ca sa nu mai vorbim de sora-mi, nu sunt forme acceptate in limba romana. Orice gramatica zice "surorii mele". Punct.
pisici si flori
Tin minte totusi ca am invatat la facultate despre aceste forme (populare) de posesiv, care, din cate imi amintesc, apar numai in legatura cu gradele de rudenie.
sora-mii, soacra-mii, maica-mii, bunica-mii
Sper ca e corect.
mariuta
Loma spune:
Subscriu si eu
sora-mii e corect, fara nici un dubiu.
Ce soacra? imi imaginez ea stie tot, e cea mai cea.....
Nu vreau sa te intristez si mai mult, nu pune si tu la suflet .
Loma
Smerenia este regina virtutilor.
Lampedusa spune:
Adriana,
corect este "sora-mi", pentru ca:
Ramân invariabile, sub aspect morfologic, indiferent de cazul regentului, pronumele de persoana aIII-a( aici, pronume posesiv adjectival): cartea lui/ cartii lui si formele neaccentuate de la persoanele I si a II-a: viata-mi/vieti-mi.
(a mea, mele, -mi si nu -mii)
Corect ar fi: pentru disertatia surorii mele (pop.: sora-mi)
"Si în farmecul vieti-mi
Nu stiam ca-i tot aceea
De te razimi de o umbra
Sau de crezi ce-a zis femeia."- Mihai Eminescu-
Seara placuta!
mariuta spune:
quote:
Originally posted by Lampedusa
Adriana,
corect este "sora-mi", pentru ca:
Ramân invariabile, sub aspect morfologic, indiferent de cazul regentului, pronumele de persoana aIII-a( aici, pronume posesiv adjectival): cartea lui/ cartii lui si formele neaccentuate de la persoanele I si a II-a: viata-mi/vieti-mi.
(a mea, mele, -mi si nu -mii)
Corect ar fi: pentru disertatia surorii mele (pop.: sora-mi)
"Si în farmecul vieti-mi
Nu stiam ca-i tot aceea
De te razimi de o umbra
Sau de crezi ce-a zis femeia."- Mihai Eminescu-
Seara placuta!
dar spui viata-tzi, inima-tzi,
insa sora-tii , sora-sii, ma-sii (scuzati, dar cum ar suna cunoscuta expresie romaneasca ... ma-si ?)
nu poti spune inima-tii, inima-sii
Deci nicidecum nu se identifica adjectivul posesiv in forma populara cu dativul posesiv din formele (arhaice, poetice):inima-mi, inima-tzi, etc.
Parerea mea este ca nu e vorba aici de formele dativului posesiv, ci de niste adjective posesive cu forma specifica populara, legate numai de gradele de rudenie.
mariuta
Lampedusa spune:
La fel, Mariuta,
- a sa, siesi, -si - nearticulat.
Încerca sa pronuntzi "MA-SI" - nu vei auzi: ma-sii, ci "ma-si"- scurt, cu un singur -i, deci nearticulat.
E vorba de genitiv ( a cui disertatie? a sora-mi.), nu de dativ.
Genitivul - functie de atribut (apartenentza, posesie, înrudire, dependentza, origine etc. etc - a cui? ale cui? care?).
Dativul - functie de complement indirect (cui? datorita cui? multzumita cui? etc)
Misterele gramaticii si ortografiei!
Adriana!
Week-end placut!
mariuta spune:
quote:
Originally posted by Lampedusa
La fel, Mariuta,
- a sa, siesi, -si - nearticulat.
Încerca sa pronuntzi "MA-SI" - nu vei auzi: ma-sii, ci "ma-si"- scurt, cu un singur -i, deci nearticulat.
E vorba de genitiv ( a cui disertatie? a sora-mi.), nu de dativ.
Genitivul - functie de atribut (apartenentza, posesie, înrudire, dependentza, origine etc. etc - a cui? ale cui? care?).
Dativul - functie de complement indirect (cui? datorita cui? multzumita cui? etc)
Misterele gramaticii si ortografiei!
Adriana!
Week-end placut!
[stil./util.]
Imi cer scuze ca revin pe un subiect demult uitat si poate neinteresant.
Despre dativul posesiv, in favoarea celor scrise de mine:
În limba veche și astăzi în limbajul poetic aceste forme neaccentuate în dativ stăteau pe lângă substantivul pe care îl determină sau pe lângă adjectivul care însoțea acest substantiv:
Ca și când n-ar fi viața-mi.
Frumoasa-i fiică se măritase cu un pilot de încercare.
În limba de astăzi această exprimare este rară, artificială, livrescă. Pronumele însoțește astăzi verbul, dar se raportează la substantiv. Cele două construcții sunt echivalente dar se preferă cea în care pronumele stă pe lângă verb:
Îmi iubesc meseria = Iubesc meseria-mi.
Valoarea posesivă a acestor construcții rezultă din aceea că ele sunt echivalente cu iubesc meseria mea.
[util.] Când în text mai există și alte elemente prin care se exprimă posesia, rezultă construcții pleonastice care trebuie evitate:
*Această hotărâre i-a spulberat toate visurile lui.
[util.] Există totuși situații în care repetarea unui alt cuvânt care să exprime posesia este necesară pentru a evita ambiguitatea. De exemplu, o propoziție ca:
Ți-am citit toate poeziile.
poate fi înțeleasă fie că eu am citit poeziile și tu ai ascultat (deci ți este un dativ complement indirect), fie că eu am citit poeziile pe care tu le-ai scris și, în acest caz, ți este un atribut în dativul posesiv față de substantivul poeziile. Pentru această a doua interpretare este necesară apariția unui alt cuvânt care să exprime posesia:
Ți-am citit toate poeziile tale.
citat din:
http://www.unibuc.ro/eBooks/filologie/NForascu-DGLR/pronume.htm
Citisem ceva asemanator intr-o carte (veche) a lui A. Graur, al carui nume l-am uitat insa.
Deci, inca o data, nu are de-face viata-mi cu soacra-mii, sora-tii, unde mii, tii etc, sunt posesive sadea, dar in forme populare, ci nu cu forme de dativ.
Pentru grafia cu doi i vezi:
http://www.unibuc.ro/eBooks/filologie/dindelegan/11.pdf, pagina 8.
Nu se specifica totusi ca sunt forme de posesiv popular, desi asa sunt.
se pare ca argumentatia mea nu fusese oricum inteleasa.
mariuta