Dilema:adoptie sau tratament?

Am 28 de ani si o dorinta imensa de a fi mama.Aparent, nu avem nici o problema si totusi sterilitatea inexplicabila,tratamentele si inseminarile nu m-au ajutat.Nu ma vad continuand astfel pentru ca am relatie minunata cu sotul meu care m-a sprijinit in toate investigatiile.Mi-am propus ca dupa inseminarea din iulie ,daca nu reusesc ,sa infiez un bebe la care visez zi de zi.In a 40-a zi de citit Paraclisul Maicii Domnului am visat ca tin in brate un bebe iar sotul meu acelasi lucru insa i-a spus unui vecin ca l-a adoptat.
Citesc in continuare rugaciuni si ma rog Maicii Domnului sa ma lumineze si sa fac ce e mai bine pentru ca anii trec si nu imi place sa traiesc egoist.Va admir pentru curaj si pentru ca ati infruntat toate prejudecatile!

oana_mm spune:

Draga Valiburu,
Cred ca oricare dintre noi, cele care am fost active pe aceasta sectiune a topicului, iti vom spune acelasi lucru: adoptie!!!! Asta nu inseamna nici de cum ca se inchid portile si nu mai poti avea copilul vostru mai tarziu!!!! Noi, cel putin, asa am gandit!!! Il avem pe Eric iar sufletul nostru s-a linistit!!! Acum nu mai suntem atat de disperati ca pana acum un an: mi-a venit ciclul, numara zilele, fa dragoste dupa reguli (de fapt era sex si atat!!! isi pierduse savoarea, dragostea, romantismul.) Am scapat de automatismele de dormitor. Acum suntem fericiti si impliniti. Ne gandim sa mai adoptam si o fetita in maximum 1 an. Dar asta nu inseamna ca nu luam in calcul si posibilitatea de a ramane, prin cine stie ce miracol, insarcinata chiar eu!! Si ... care e problema?! Ne-ar binecuvanta Dumnezeu un mai multi ingerasi!!!!
Deci, daca esti inclinata catre adoptie, analizeaza-ti si tu si sotul tau sufletul, si apoi treceti la treaba!!!!

Oana si bb Eric (20.05.2004)
http://www.lamaze.ro
http://community.webshots.com/user/oana_mm
http://www.divertastore.com

Briantis spune:

Valiburu ,sunt si eu de aceeeasi parere ca si Oana .Daca va hotarati sa adoptati un bebe , asta nu inseamna ca nu puteti spera in continuare si la unul al vostru .Noi am adoptat un baietel superb si care ne umple viata de bucurie .Cred ca asta a fost cea mai desteapta decizie pe care am luat-o in viata noastra de pana acum .Nu am renuntat la ideea de a-i face o surioara si chiar zilele astea o sa ma apuc de un nou tratament .Care daca merge -bine ,daca nu -nu.Nu vreau sa mai ajung in starea in care am fost inainte in care mai aveam putin si o luam razna si ii capiasem si pe cei din jurul meu .Odata ce am luat decizia de a adopta am fost mult mai linistiti si lucrurile au reintrat pe un fagas normal.
Sa stii ca pentru fiecare exista un bebe predestinat .Eu una sunt convinsa de asta .Initial am avut dificultati in gasirea copilului ,dar acum sunt convinsa ca nu putea fi altul pentru noi decat Andi .Andi e sufletul nostru !
Nu cred ca de curaj ai nevoie pentru a adopta ci doar o dragoste imensa fata de copii .Eu iti doresc sa va lumineze Dumnezeu mintea si sa luati hotararea cea mai buna pentru voi.

aissa spune:

Ma alatur si eu fetelor care te incurajeaza spre adoptie. Cred ca dintre toate de pe aici am facut cel mai putin tratament. M-am lasat si gata. Mi-a ajuns cat am suferit cand am pierdut unica sarcina din viata mea la 3 luni, mi-au ajuns hormonii bagati in mine cu pompa doar-doar oi avea macar un folicul nu sa mai si ovulez. Am zis gata si am considerat ca timpul si banii cheltuiti cu tratamente ii putem folosi mult mai util pentru un copil adoptat. Si asa am ajuns sa o avem pe Alexandra, care ne-a schimbat pe amandoi. Si sa nu crezi ca am renuntat la ideea de a deveni mama si natural...daca o vrea Dumnezeu. Eu mereu, in dialogurile mele cu El, ii spuneam sa imi gaseasca cel mai frumos, cel mai destept....cel mai .... copil. Si mereu puneam esecurile mele de a ramane insarcinata si pe seama pretentiilor mele exagerate. Dar saracul a cautat si pana la urma ne-a adus fetita dorita. Si daca o mai gasi ceva si pentru noi o sa fie primit(a) cu bratele si inimile deschise.

Cristina si Alexandra (30.09.2004)

cu printesa

aquariusrpro spune:

Pentru toti parintii care au adoptat/ adopta copii, tot respectul si admiratia mea. Dumnezeu cu voi si copiii vostri

Vali, iubirea copilului care-i sange din sangele tau este partial si instinct. Oamenii care iubesc un copil adoptat de parca-i al lor , aceia-s oameni daruiti de Dumnezeu cu iubire dincolo de instinct. Este IUBIRE pur si simplu, dincolo de considerente rationale, apartenenta genetica etc. Nu fac parte dintre persoanele care au ajuns pe acest drum dar ma alatur si eu fetelor care te incurajeaza spre adoptie. Si daca va veni si un al doilea bebe ... Doamne ajuta!

Roxana&Ruxandra

http://community.webshots.com/user/aquariusrpro

oana_mm spune:

Aissa - eu castig!!!!!!!!! NU am facut deloc tratament. In afara de o singura tura de tratamente balneare la Techirghiol - pentru ca m-am nimerit in zona - in rest nimic. Ce sens avea atat timp cat mi s-a spus clar ca trompele sunt infundate si ca singura sansa este FIV-ul?! Si nu imi pare rau!!! Nici in visele mele cele mai frumoase nu am sperat sa am un baiat atat de frumos si destept si sanatos!!!!! zise cioara din mine

Oana si bb Eric (20.05.2004)
http://www.lamaze.ro
http://community.webshots.com/user/oana_mm
http://www.divertastore.com

valiburu spune:

Multumesc pentru incurajari si pentru gandurile bune care m-au intarit.Am mare noroc de sotul meu care abia asteapta sa termin cu tratamentele si sa avem propriul nostru copil chiar si prin adoptie.Cand privesc un copil ma incurajez ca in curand voi avea puiutul meu.Acum suntem la faza daca sa adoptam un bebelus sau o bebelusa.Pana una alta,sunt mai relaxata si nu mai privesc inseminarea din iulie ca o chestiune de viata si de moarte.

pisoi3 spune:

Draga Vali
Eu chiar nu am facut nici un tratament iar decizia de a adopta a venit natural si fara sa ne stresam foarte mult ca nu putem avea copilul nostru. Nu avem inca un bebe adoptat, astept ca sotul meu sa se intoarca din strainatate si sa incepem din noiembrie demersurile. Noi am refuzat tratamentele inca de la inceput, nici macar nu am facut investigatii de fertilitate, cand am vazut ca a trecut un an si jumatate si noi inca nu avem bebe, ne-am dat seama ca e o problema si ne-am hotarat sa adoptam, fara doctori, fara stres, fara nimic. In Romania, adoptia e privita inca cu prejudecati, oamenii se uita ciudat la tine cand spui ca vrei sa adopti, unii iti spun ca de ce sa iei copilul altuia, sangele altuia etc. Noi avem amandoi studii superioare, suntem niste oameni normali, ne iubim foarte mult si stim ca e important ca noi doi sa fim fericiti si multumiti de decizia pe care am luat-o, restul nu conteaza, iar prejudecati vor exista atat cat va fi lumea asta. Am gandit si noi ca decat sa dam bani pe tratamente mai bine ii investim intr-un bebe care nu are nici un viitor daca nu i-l oferim noi. Iubim copiii si nu conteaza daca le dam sau nu nastere, pentru mine ceea ce conteaza este binele pe care il faci celor din jur. Nu sunt extrem de credincioasa, nu prea ma duc la biserica, am propriile mele principii si fac intotdeauna cum cred eu ca e bine.
Sper sa iei cea mai buna decizie si sa ai bebeul pe care ti-l doresti, fie ca e al tau, fie ca e adoptat. Important e sa nu ai regrete si in momentul in care ai luat o decizie sa o accepti.


toujours optimiste

valiburu spune:

Astazi am trecut la fapte si am facut primul drum la DPC-ul din Galati.Primul pas a fost sa facem dosarul si nu cererea ,asa ca de maine ne punem pe treaba.O sa va tin la curent cu povestea noastra.

Kariris spune:

Vali, ce bine ca sotul tau este de acord! Al meu nici nu vrea sa auda! si daca am putut sa aduc un caine in casa fara stirea si voia lui, caine pe care abia dupa un an l-a acceptat iar acum chiar il iubeste, cu un copil nu pot sa fac asa ceva... Si sunt atat de trista!
In iulie voi face primul fiv. Sa dea Dumnezeu sa reusesc. Daca nu voi reusi ma gandesc ca poate ca sa-mi aline durerea va fi de acord sa infiem si noi un copilas; nu stiu insa cum va fi; el imi spune ca daca nu voi reusi o sa mai incercam; mie mi-e frica sa incerc de mai multe ori. Eu as adopta un copil in primul rand si dupa aceea poate as mai face un fiv, sau poate ca nu sau poate ca as ramane gravi, oricum as avea si eu copilul meu! Ei el nu intelege asta. Nu vede ca am ajuns sa iubesc un caine ca pe ochii din cap ceea ce nu-i chiar in regula; si asta doar pentru ca femeia din mine isi doreste un pui...dar de om...

Karina spune:

Eu una sint dintre cele care nu au ales varianta adoptiei, dar nu fiindca as avea ceva impotriva ei ci fiindca nu m-am simtit in stare - rusine mie.
Cred ca trebuie sa ai mult curaj si le admir f. mult pe cele care au facut acest pas. Am facut 9 ani investigatii si tratamente, IAS-uri si chiar si 2 FIV si pina la urma am ramas natural - asa a vrut Dumnezeu.
La un moment dat aparuse cineva pe forum care ne facea morala la cele care tot dadeam banii pe tratamente, ca de ce nu adoptam un copil si mie mi s-a parut un gest rautacios - desi eu la vremea respectiva eram deja cu burtica -, mai ales ca persoana respectiva avea copii nascuti de ea - neadoptati. Numai cele care sint in situatia respectiva pot spune exact ce e in sufletul lor si cred ca nimeni nu are dreptul sa judece pe altcineva mai ales in aceasta privinta.
Daca tu asa simti, ca vei iubi acel copil indiferent daca e adoptat sau nascut de tine, atunci da-i inainte. Daca ai dubii in aceasta privinta, atunci mai bine asteapta ca 28 ani nu este asa de mult. Numai tu poti sa hotarasti asta si indiferent ce vei hotari, eu iti doresc sa fii fericita si sa ai copilul/copii tau/tai cit mai curind, indiferent daca ii nasti tu sau ii vei adopta.
Si cum spunea si pisoi3: "Sper sa iei cea mai buna decizie si sa ai bebeul pe care ti-l doresti, fie ca e al tau, fie ca e adoptat. Important e sa nu ai regrete si in momentul in care ai luat o decizie sa o accepti"

Karina

Aveti grija de copii, nu va jucati cu sufletele lor