Felicitari!

Pana astazi am ocolit aceasta rubrica, banuind ca in sufletul meu mai sunt inca rani nevindecate! Am avut dreptate si pana acum am plans! Acum nu vreau decat sa va felicit pentru sufletele voastre mari, sa va ofer o mie de , sa ma bucur din toata inima pentru ca aveti copii extraordinar de norocosi cu asa parinti si pentru ca am norocul sa va cunosc, chiar si indirect!
Felicitari!

aissa spune:

Nu trebuie sa plangi, nu ai de ce. Te cred ca ranile din suflet nu se vindeca. Te inteleg pentru ca mama mea nu a iertat-o niciodata pe a ei pentru ca a dat-o, desi si-ar dori sa fie mai apropiata de surorile ei nu poate pentru ca simte un fel de "invidie" cred, ceva de genul de ce pe ele le-a tinut si pe mine nu. Te mai inteleg si din prisma sotului meu a carui mama l-a lasat la 3 luni la tatal lui si a plecat. Si el mai are 2 frati cu care nu tine legatura, iar in agenda de telefon unde are numarul mamei naturale scrie in loc de nume "dusman". Dar viata e cum e, bine ca ai crescut intr-o familie desi ai spus ca mama adoptiva nu ti-a oferit dragostea de care ai fi avut nevoie (am citit la celalalt subiect), si mai bine ca ti-ai gasit mama in persoana soacrei. Se putea si mai rau, nu. Capul sus si felicitari si tie ca esti un OM, indiferent de soarta potrivnica.
Cat despre noi, felicitari poate merita copiii acestia minunati care ne pot schimba radical in numai cateva zile, care pot sa rada cand ii dor gingiile numai si numai de scalambaielile si incercarile disperate ale unei mame afoane de a canta, care zambesc cand se trezesc si vad ca suntem langa ei. Sunt niste suflete asa de nevinovate, eu una nici nu ma mai gandesc ca nu e facuta de mine. Este a mea!

---

Cristina si Alexandra (30.09.2004)
cu printesa

Tzuni spune:

quote:

---

Initial creeata de clauditzadennis

Pana astazi am ocolit aceasta rubrica, banuind ca in sufletul meu mai sunt inca rani nevindecate! Am avut dreptate si pana acum am plans! Acum nu vreau decat sa va felicit pentru sufletele voastre mari, sa va ofer o mie de , sa ma bucur din toata inima pentru ca aveti copii extraordinar de norocosi cu asa parinti si pentru ca am norocul sa va cunosc, chiar si indirect!
Felicitari!

---

stai langa noi, sa fim impreuna, sa te ajutam

Rufus spune:

Ranile ni le facem singuri. Iar norocosii suntem noi, nu copii. Dar daca ai nevoie, suntem alaturi de tine. Cu orice.

http://community.webshots.com/user/tora97