_mama disperata

Pe scurt sa va povestesc cate ceva despre mine si familia mea.Am37 ani un sot foarte bun si problema noastra este fiica noastra in varstra de 15 ani care are un prieten de 21 ani.Ma incercat de nenumarate ori sai despartim dar fara rezultat.Am ajuns la concluzia ca dumnezeu le va randui pe toate.Voi fetelor daca aveti probleme asemanatoare ce ma sfatuiti?

liliac1 spune:

Draga mamica de domnisoara, am si eu o fetita si ma gandesc ca si noi o sa trecem (muuult mai tarziu) prin anumite etape controversate...
Dar nu-ti voi spune din experienta mea de mama ci din experienta mea de copil!!!
La 16 ani am cunoscut si eu un baiat pe care parintii l-au considerat total nepotrivit pentru mine (nu din cauza varstei) asa ca au facut tot ce le-a stat in putintza sa ne desparta...numai ca nu au reusit, pentru ca la varsta respectiva ni se pare ca avem DEJA dreptate. Relatia mea a durat 7 ani! iar mama habar n-avea... Acum imi pare rau, dar asta este...

Ceea ce pot eu sa te sfatuiesc este urmatorul lucru: incearca sa te apropii de ea, sa-i fii prietena inainte de a-i fi mama si arata-i cu delicatetze ca greseste... Nepotrivita nu este varsta, sau cel putin asa consider eu...(mama cand l-a cunoscut pe tata avea 15 ani si tata 20)

Cea care va lua decizia sa rupa relatia va fi EA!

Sa nu faci cum a facut mama mea! Plangea ca eu nu sunt fata pe care si-a dorit-o ea si aducea injurii la adresa LUI..si altele, si altele...
Atunci ma simteam atat de neimportanta pentru ai mei si eram centrul universului lui...mi se parea ca doar EL ma intelege, ca este punctul meu de sprijin...

Nu stiu daca te ajuta cu ceva, dar am simtit ca trebuie sa-ti spun: "Aveti grija!"

acinorev spune:

maggi, m-ai facut sa-mi amintesc de sotul meu care la 21 de ani era un copil atat de bun! baietii se maturizeaza mai tarziu ca fetele. multi dintre ei sunt inca niste copiluti la 21 de ani.
eu te-as sfatui sa ti-l apropii pe baiat, sa-l primesti la tine in casa, sa-l cunosti. astfel, relatia lor se va desfasura sub privirile tale, vei avea un oarecare control ca lucrurile nu o iau razna. asta a fost tactica aplicata de mama mea si mama mi-a fost si este cea mai buna prietena.
te pup, nu fi suparata pe copilul tau ca iubeste!

adusca spune:

maggi, la 15 ani ea cred ca nici nu e constienta daca-l iubeste sau nu, e un copil inca. Ma uit la baiatul meu care merge pe 17....Doamne ce copil naiv, si e dublu cat mine. E foarte important sa nu te perceapa mereu ca fiind "contra", o sa i se para ca esti contra ei, ca n-o intelegi, ca nu vrei sa accepti anumite lucruri. Eu zic sa fii foarteee rabdatoare, castaga-ti-o incet de partea ta. Si solutia cu venitul baiatului la tine ar fi buna...dar incearca sa ai mai multe activitati impreuna cu ea....ce stii tu ca ar incanta-o, poate activitati care crezi tu ca tie nu ti se potrivesc, dar ei i-ar face placere. Poate sa inviti prietene cu care-i place sa stea, sau calatorii la care viseaza....mai rupe-le un pic din timpul petrecut de ei impreuna.......dar trebuie sa fii foarte subtila, rabdatoare, si sa arati intelegere si flexibilitate.
De fapt eu asa te si percep pe tine:), buna, intelegatoare si flexibila.....e cazul sa te simta si ea la fel.
Orice faci, nu o instraina sub nici o forma de tine....chiar si impreuna cu el daca ar fi, tot e mai bine sa-ti ai copilul aproape.

Cine nu iarta, distruge puntea pe care trebuie sa treaca el insusi.

maggy spune:

VA MULTUMESC FETELOR PTR SFATURI DAR DEJA PE ACESTEA LE-AM PUS IN APLICATIE.CHIAR ASTAZI MI-A VENIT CU INTARZIERE DE LA SCOALA PE MOTIVUL AM FOST LA O COLEGA DAR NU AM CREZUT NICI UN CUVINTEL DIN SPUSELE EI.CHEAR SI INCREDEREA IN EA AM INCEPUT SA MI-O PIERD.ASTAZI TOTUL E OK DAR MAINE ORI CHIULESTE DE LA SCOALA ORI VINE CU O NOTA PROASTA.

Miruna Enescu spune:

Am vrut sa vin si eu cu experienta mea de adolescenta, pentru ca e invers decat s-a spus mai sus.
Mama mea nu-mi era buna prietena, in schimb ma cunostea foarte bine. Intotdeauna ma incuraja sa-i prezint prietenii (mai ales daca nu i se pareau in regula din povestiri) si apoi stia cum sa-mi atraga atentia asupra acelor defecte ale lor pe care stia ca eu nu le-as suporta (in adolescenta suntem f. intransigenti).De exemplu ma intreba ce as putea vorbi cu baiatul asta, care nu se omora cu cititul, s.a. O contraziceam, o faceam in toate felurile (neintelegatoare, extremista etc.) dar apoi ma rodea ce-mi spusese si imi sarea in ochi aspectul respectiv de fiecare data, pana ce-mi trecea de tot indragosteala.
Pana la urma, parerea mamei, daca este logica si indreptatita, conteaza. La mine a contat.

carmenp spune:

Io am fost iubareatza foc , in clasa a 6-a aveam primul meu prieten si fiindca maica-mea, la fel, era impotriva (si pe buna dreptate!), l-am ascuns de ochii lumii, astfel ca am tinut-o asa, pina in clasa a 9-a, fara ca ai mei sa stie. Ca sa ies in oras apelam la tot felul de shmecherii si zau, ca de cele mai multe ori tineau, caci mama avea incredere in mine. Mai tirziu, am avut un prieten cu care nu a fost de acord si iar am apelat la minciuni ... Concluzia? Nu incerca sa bati cu pumnu`n masa ca daca nu vrea, nu tine, trebuie sa ti-o apropii sufleteste astfel incit sa deveniti cele mai bune prietene, altfel risti sa o indepartezi de tine si nu e bine!

Carmen,Ilinca&Ionut
http://photos.yahoo.com/m_costin

nana_sim spune:

Maggy,

Pana la urma fiecare ne luam propriile lectii de la viata, si fata ta va invata mai bine din propriile experiente, va trece prin ele indiferent de vointa si de ingrijorarea ta fireasca, asa ca ceea ce poti face este sa incerci sa canalizezi mersul lucrurilor. Are un prieten? Bun, e normal sa fie asa la 15 ani. Daca tot il are nu te mai impotrivi si nu ii interzice aceasta experienta, ci fa asa cum ti-a mai sugerat o mamica, muta campul de bataie sub ochii tai ca sa fii la curent cu ce se intampla. La varsta asta simte nevoia sa imparta grozaviile din viata ei cu oricine ii iese in cale, asa ca mai bine stai tu in calea ei ca sa poti sa si manevrezi lucrurile cu tact.
Si tactica cu evidentierea punctelor slabe ale baiatului mi se pare buna, dar daca totusi nu le are si atunci iti incarci constiinta cu denigrarea unui om. Racoreste-te putin, adu-i mai aproape de tine pe amandoi (permite-le sa se viziteze cand esti tu sau sotul acasa, invita-l la o masa in familie fara o ocazie anume ci ca sa vorbiti), apoi vezi daca e ce i s-ar potrivi ei (desi nimeni nu-i suficient de bun in ochii parintilor) si apoi incearca sa fii dirijorul din umbra. Eu mi-am inceput viata sexuala la 16 ani si m-a iubit Dumnezeu de nu mi s-a intamplat nimic rau , ai mei nu discuta nici azi asemenea subiecte, iar "delicatetea" lor de a nu se baga in viata mea a facut sa plutesc in deriva si sa-mi iau lectie dupa lectie pana sa-mi stabilesc scara de valori si standardele.

Iti doresc numai bine orice decizie ai lua, dar tine minte sa nu iei decizii importante cand esti intr-un vulcan de sentimente, iti trebuie o minte rece . Stiu ca ai mai incercat aceste tehnici dar mai incearca, nu ies din prima!

Simona

cinta spune:

hai sa vin si io cu amintiri din tinerete... mai tarzie ce e drept.

pana pe la 18 ani mie una nu prea mi-au trebuit baietzi. asa am fost eu una mai salbatica. si cu destule complexe legate de aspectul meu exterior. ca mai aveam si probleme cu o nenorocita de acnee... dar pe la varsta aia toate se rezolvasera, inclusiv kilogramele. si peste noapte parca a venit transformarea la mine. ma simteam centrul atentiei - nu prin frumusete ci prin faptul ca ma simteam interesanta, cultivata, cu simtul umorului, o prezenta placuta, etc. adik reusisem sa imi inoculez o imagine pozitiva de sine. normal ca am inceput sa acord atentie si baietzilor din jur.
in urma unui schimb de cuvinte pe un ton mai ridicat, maica-mea a decis sa nu se bage in treburile mele si sa ma lase in pace. asta si pt ca deja aveam o varsta nu asa de... frageda.

insa, pe la 21 de ani m-am reantalnit cu un fost coleg de liceu. care din cauza de probleme personale si familiale se lasase de scoala si luase un alt drum. de care parintii mei aflasera de la sedintele cu parintii din timpul liceului cam ce facuse. booon.... asa ca peste ani cade bomba ca eu ies in oras cu respectivul. inchipuiti-va: studenta merituasa si cu toate alea acsa, unica fiica la parinti si unul care nu a terminat nici macar liceul! din punctul meu de vedere a fost si va ramane cu respectivul o prietenie frumoasa de ambele parti. si ne-am si ajutat mult reciproc cu sfaturi. la un momenmt dat faceam cu el meditatii de limba engleza, pt ca avea de sustinut examen si era la nivelul marii cu engleza. asa am ajuns sa petrecem chiar si mai mult timp impreuna. fostii colegi de liceu bazaiau in culmea shocului despre noi. parintii mei erau scandalizati. nu m-au crezut ca nu e nimic intre noi. s-a ajuns chiar in situatia ca mama sa raspunda la tel si sa refuze sa imi transmita ca am fost cautata sau sa ma anunte sa vin la tel. mizerii din astea. ajunsesem la cutite cu mama mea pt NIMIC. ma simteam groaznic si i-am recomandat ferm sa o mai rareasca cu telenovelele. ca eu numai acolo am vazut asa comportament la o femeie care sa decida ce sa faca cu viata altei persoane. am jignit-o, cred. insa si acum imi mentin parerea: sa nu se bage. sunt de acord cu o monitorizare. sunt total de acord cu expunerea unei opinii in cunostinta de cauza, cand ai toate informatiile necesare si fara a jigni pe nimeni. sunt de acord cu o apropiere intre mama si fiica. ceea ce mama mea nu a reusit pana cand am plecat eu din tara. abia acum suntem apropiate si ne spunem de toate - dar ca de la femeie la femeie.

nu sunt de acord ca cineva sa imi intre cu bocancii in viata mea. inclusiv mama. mai ales la asa o varsta delicata, cand stim f bine ca in multe cazuri parintii isi pierd autoritatea si pt fii/ fiice imaginea in grupul de prieteni devine extrem de importanta. si modul cum va fi judecat[a] de catre acestia. sa nu mai spun ca imi inchipui cu ce invidie o privesc amicele/ colegele. si cat de "cool" trebuie sa fie sa iasa cu un tip matur. amintiti-va acel serial "beverly hills" difuzat si la noi de multe ori. ce "cool" era cand fetele falsificau legitimatii de student pt a avea acces la cubluri sau cand ieseau in oras cu tipi la colegiu, mintind in legatura cu varsta. ori ce vad ei acum la tv si mesajele receptate sunt mult mai periculoase.

ca urmare, raspunsul meu la demersul foarte nereusit al mamei a fost sa ma duc sa vorbesc cu respectivul si am luat deizia unilaterala sa il declar prietenul meu. asta in conditiile in care el mi-a cerut de N ori sa ma gandesc bine ce fac. asa ca am plecat acasa si mi-am informat parintii oficial ca eu am un prieten: pe dumnealui si ca este alegerea mea. normal ca am fost prieteni doar oficial, ca si o sfidare a opiniei generale si mai ales o sfidare a parintilor mei. nu va spun ca la scurt timp s-au calmat toti cu barfele/ cometariile/ protestele.

[ca o paranteza, respectivul pericol public la statutul meu de fata buna a terminat intre timp liceul, a facut si studii superioare si are o casnicie fericita. iara cum mama a ajuns sa imi spuna la tel cand vorbim daca cumva m-a cautat sau i-a contactat pe parintii mei.]

sa nu care cumva sa incerci sa ii desparti tu. pt ca daca fiica ta e macar pe jumatate razvratita care am fost eu - ca o alta paranteza, am si plecat de acasa de 2 ori. nu am fugit, ci am plecat - sa stii ca o vei indarji si mai tare in decizia ei. eu am fost o adolescenta f nabadaioasa. f buna la invatatura insa extrem de incapatanata si nabadaioasa.

cinta

lilach spune:

In urma cu vreo jumatate de an am sesizat o schimbare in comportamentul fiicei mele si mi-am propus sa urmaresc situatia mai indeaproape. Dupa felul in care discuta si dupa cit era pe internet pe ICQ eram aproape sigura ca se apropie momentul sa aiba prieten sau poate chiar il are.
Asa ca am intrat intr-o seara la ea in camera si am intrebat-o cum se intelege cu prietenele ei, daca toate au prieten cum se inteleg cu prietenii..etc. si din vorba in vorba am ajuns si la punctul unde eu am vrut defapt sa ajung. I-am spus ca am o presimtire, momentul se apropie si va avea si ea prieten. I-am povestit cite ceva din viata mea de teeneger. I-am explicat ca in general baietii incearca prin toate mijloacele sa faca presiuni asupra fetelor dar trebuie sa incerce sa aiba capul pe umeri. La sfirsitul discutiei ne-am imbratisat si mi-a multumit ca i-am povestit.
Dupa doua saptamini a venit ea singura la mine si mi-a spus ... "mami x mi-a cerut astazi sa fiu prietena lui si eu am acceptat. Stii cum am reactionat...am pupat-o si i-am urat sa-i fie bine cu el. Au fost prieteni aproape 3 luni insa tot fiica mea a fost ceea care i-a spus ca nu i se potriveste in aceasta perioada sa aiba prieten...e mult prea aglomerata cu invatatul, e in perioada bacalaureatului.

Deci in primul rind incearca sa ti-o apropii, dupa mine e cel mai important. Chiar si zilele trecute i-am amintit ca absolut orice problema are in orice domeniu sa nu uite ca sint linga ea si nu am sa o judec.

"Un sfirsit e un inceput..."

ella&com.

EmmaT spune:

Eu acum sunt la perioada adolescentei...si nu pot spune ca sunt prietena cu mama ..doar un pic sunt mai apropiata de surorile mele...atat...dar nici cu ele nu vorbesc
Nu am vrut sa le spun nimic despre prietenia mea si nici acum dupa 7 luni nu pot spune ca stiu multe,un lucru este clar si lor si mine ca m-am schimbat foarte mult ,eu pot spune ca sunt multumita de schimbarea care a avut loc cu mine, inainte ma inchideam foarte usor in mine,acum am invatat sa nu mai pun totul la suflet, sa imi spun punctul de vedere ....si multe lucru pe care le-am invatat datorita "lui"

Eu daca plec la scoala ,cei din casa imi cunosc orarul si niciodata nu am intarziat fara sa anunt,insa in fiecare saptamana ajung mult mai devreme acasa ...cand a-si putea pierde vremea prin alta parte...si daca am luat o nota merg si zic care este ...fie ca e buna,fie ca este rea...data viitoare o sa fiu mai atenta si o indrept.

Am spus familia mea nu il cunoaste...chiar daca eu ma intalnesc si la telefon vorbim zilnic ....chiar s-au suparat pe mine si nu au vorbit 3 zile fiindca nu am vrut sa le arat 1 poza cu "el"
Pana la urma au inteles si acum nu se mai baga...chiar daca vor de multe ori sa spuna ceva....insa daca ar afla mai mult ar incepe cu sfaturi si idei si eu tocmai asta nu vreau...daca voi descoperi ca am facut o greseala...cu siguranta voi trece peste...si pana acum am invatat foarte mult din aceasta prietenie si cu sigurana voi mai invata..au fost si lucruri bune si triste..dar fac parte din viata mea si le accept asa cum sunt...

Emma