M-am hotarat........adoptie(partea a-9-a)
Raspunsuri - Pagina 13
liliana csaki spune:
Buna fetelor,
ma bucur sa vad ca inaintati cu toate, chiar daca mai greu si cu batai de cap. Curaj, nu mai e mult!
Silvia, felicitari! Daca simti ca e al vostru nu ezita. Eu l-am vazut pe David in a 4-a zi si avusese tot 2100 la nastere si 47 cm, asa ca pot sa mi-l inchipui pe micut. E f. mic dar acasa o sa vezi cum creste si se schimba pe zi ce trece. Noi l-am adus pe David acasa cand avea 3 saptamani ca am vrut sa impacam si capra si varza. A fost prima data cand l-am vazut dezbracat(in rest era doar o sarmaluta), mic, mic, mic si plin de urmele unei infectii cu stafilococ(avusese 7 zile branula si facuse antibiotice dar pt. ca eu il vedeam doar infasat, n-am avut habar). Iti jur ca de-a doua zi acasa i s-a schimbat culoarea pielii, s-a curatat de tot, in primele 2 luni a luat cate 1,5 kg/luna, i-a mers f. bine si a fost un copil sanatos. Acum e deja flacau mare, are 17 luni si e cel mai frumos si tandru baietel, baiatul lu' mami.
Ia-l acasa cat de repede poti daca simti ca el e copilul vostru.
numai bine va doresc,
Pozele noastre
Poze noi
Rozi spune:
Bafta multa, Silvia! Nici eu nu cred ca e asa mare problema cu greutatea, sunt oameni cu o constituite mai "atletica" si altii mai dolofoani, asa le e felul (uneori chiar difera de a parintilor), dar foarte sanatosi. Daca e nascut la termen, inseamna ca toate organele au avut timp sa se formeze, sa se maturizeze, si omuletul e gata sa porneasca in viata. Are o mare sansa sa porneasca alaturi de voi, chiar de la inceput!! Va tin pumnii cu tot sufletul (chiar daca exprimarea e ciudata :) )
PS Cred ca ai facut o mica greseala: cum sa fie o problema veniturile prea mari?? Poate "nu" prea mari... :))))
Victoras (24.08.2004)
Silvia_Pui spune:
Bucuria mea a fost de scurta durata se pare . Dupa ce anuntasem la Directie ca il vizitam si discutasem despre pasii care ii aveam de urmat , cand am ajuns la spital asistentele nu ne-au mai dat voie sa vedem copilul ,, pentru ca mama s-a razgandit ,, .Am sunta imediat la directie ( unde mama s--a dus singura cand era gravida in luna a saptea si a anuntat ca va da copilul spre adoptie si tot ea a cerut gazdei sa anunte ca a nascut si sa se demareze procesul ) . Asistenta sociala de la directie a incercat sa ia legatura cu mama dar asistentele din spital nu au dorit sa o dea la telefon . Concluzia directiei este ca ceva se intampla acolo , mai ales ca atunci cand eu am ajuns sa vad copilul am intrebat de asistenta sefa de unde am aflat asa de repede . Este a doua oara cand ma anunta Directia si cand ajung la spital mi se spune ca mama s-a razgandit . Si prima oara s-a terminat cu adoptia copilului ( de catre o familie de romi , desi mama era romanca ) . Acum va trebui sa aflu unde este ,, motorul care trebuie uns ,, ca sa nu mai scartaie si cat ,, ulei se pune acolo ,, . Este foarte trist ca se intampla asa , dar se pare ca asta e regula si motoare sunt multe pe circuit .M-as bucura pentru copil ca mama sa se fi razgandit , ceea ce nu prea cred.
Silvia_Pui spune:
Aveti cam multe de citit acum . Pentru mine a inceput saptamana patimilor . M-au sunat de la Directie si mi-au spus ca s epare ca e vorba de o filiera in spital Mama este amenintata ca i se or anunta parintii (care nu stiu ), iar personalul medical o trateaza foarte prost . Era deja gasita acolo o alta familie . Deja imi este scarba de tot si de toate . Ma rog ca Domnul sa aleaga ce e mai bine pentru micut , oricare ar fi aceasta alegere .
carmens spune:
Draga Silvia, imi pare rau ca trebuie sa treci prin toate astea, dar in curand va aparea si soarele pe strada ta. Poate nu a fost sa fie el copilul tau. Singurul lucru pe care ar trebui sa-l ceri in rugaciunile tale ar fi ca Dumnezeu sa-ti lumineze calea ca trebuie sa o urmezi si ai sa vezi ca lucrurile se vor indrepta.
Iti doresc sa-ti gasesti copilul mult dorit cat mai repede si cu cat mai putina suferinta!
carmen
http://pg.photos.yahoo.com/ph/serban_grigoras/my_photos
Silvia_Pui spune:
Nu disper , ma ingrozeste numai aceasta,, afacere care s-a dezvoltat ,, .Deocamdata acest copil este al meu conform documntelor de la Directie , eu am drept de vizitare inregistrat acolo , dar nu o voi mai face deocamdata ca sa nu mai agit spiritele prin spital . Asteptam ca micutul sa ajunga la 2500g si apoi daca mama va dori in continuare sa-l dea spre adoptie se vor incepe formalitatile legale .
aissa spune:
Imi pare rau ca treci prin asta...ne e nimic de spus, concluzia ta cu privire la filiera din spital cred ca e cea corecta. Ai numai incredere in Dumnezeu, pentru ca daca v-a sortit acest copil voua nu se va putea nimeni pune contra.
Multa rabdare, noroc si putere va doresc din inima!
Cristina si
Alexandra (30.09.2004)
cu printesa 
liliana csaki spune:
La fel ca si Aissa iti spun ca veriga slaba e asistenta sefa(crede-ma ca stiu ce spun). Ciudat mi se pare ca aia-si face de cap si Directia nu face nimic. In Bucuresti, cel putin in sectorul cu care-am avut eu de-a face, Directia are asistenta sociala in spital. In mod normal cand au un caz de copil aflat in dificultate, spitalul trebuie sa anunte de urgenta Directia si aceasta sa ia masuri. Mai mult, daca stiau de mult de intentiile mamei naturale, trebuiau(asa-i procedura) s-o consilieze si sunt si mai uimita ca aia nu vrea s-o dea la telefon. Copilul oricum e in raza DPC-ului de care inteleg ca apartii si-atunci procedurile se fac prin ei, respectiv familia care doreste sa ia copilul ar trebui sa se adreseze lor cu o cerere in sensul asta, iar daca voi ati facut deja cerere de vizitare ar trebui sa aveti prioritate.
Iti tinem pumnii si speram sa fie totul bine
Pozele noastre
Poze noi
Rozi spune:
Si eu stiu de o filiera intr-un spital, si eu m-am izbit de ea (am suferit f mult desi nu ajunsesem asa departe ca Silvia). DPC de care apartinea spitalul mi-au spus: "da, stim povestea, avem si noi o asistenta sociala acolo, dar asistenta sefa ne face mari probleme". Nu stiu daca si cum s-a rezolvat, eu am fugit mancand pamantul! Pe bb Victor l-am gasit la alt DPC, mi-am facut griji ca de ce a ajuns la 3 luni si nu l-a luat nimeni (stiind povestea ca se iau bbeii inca de la nastere), mi-am zis ca are ceva probleme. Da, sa zicem ca are, cumva, are acel semn in frunte (destul de vizibil, ulterior i-am decoperit unul si la ceafa) si a avut nevoie de resuscitare cu oxigen cand s-a nascut (cezariana, nu inteleg de ce, dar nici nu ma pricep), scor Apgar 7/8, adica la limita de jos, mama avea 40 de ani cand l-a nascut. Acum imi zic ca ce "bine" ca a avut "problemele" astea si nu l-au placut altii inaintea noastra, in felul asta a ajuns la noi - si imi dau lacrimile numai cand ma gandesc ce fericita sunt acum. Atunci le-am stresat pe fete cu indoielile mele, dar ele m-au iertat si m-am linistit, dandu-mi curaj sa merg mai departe (eu avand o problema cu luarea deciziilor...). Pentru asta le multumesc inca o data, datorita lor suntem acasa toti 3 EXTREM de fericiti!! Stiti ca toata lumea imi spune ca parca radiez, parca stralucesc (la figurat, beeey!)? Asa ma si simt!
Silvia, te rog eu sa nu dezarmezi! Cumva se vor alege apele si pt tine, numai tu nu stii cand si cum. Cum spuneau si fetele, roaga-te la Dumneze numai sa-ti dea putere si rabdare si sa-ti scoata in cale copilasul tau! Bafta si tine-ne la curent!
Victoras (24.08.2004)
Mmmaria spune:
Si eu sunt de parere ca in afara de Dumnezeu si de acest forum, nimeni nu ne poate ajuta si sustine.