Cine ne poate ajuta ?

Este cineva care a folosit o firma/ un avocat pentru a obtine certificatul de famile care poate adopta ? Ne puteti recomanda pe cineva care sa ne ajute ? Birocratia ne sperie ...

qsar spune:

Karina,

1. Bine-ai venit printre noi.

2. Nu stiu exact care sunt schimbarile aduse in proceduri de noua legislatie (intrata in vigoare anul acesta) insa nu cred ca diferentele fata de sistemul vechi sunt chiar atat de mari in ceea ce priveste obtinerea atestatului de familie adoptatoare. Sincer, mie nu mi s-a parut nimic complicat in a aduce cateva acte la dosar, a face o serie de analize medicale si o vizita la psihiatru. Si nici nu ne-am izbit de piedici birocratice. Am depus dosarul la sfarsitul lui ianuarie (2003) si-n prima saptamana din martie aveam deja atestatul. Asa ca... fara frica, ca nu-i chiar atat de greu!

3. Ati facut deja o vizita la DPC? Aveti lista actelor necesare? Pe durata procedurilor de atestare asistentul social care va preia dosarul trebuie sa intocmeasca un raport unde se precizeaza inclusiv gradul vostru de implicare in intocmirea dosarului, prezenta ambilor soti la discutii si vizita la domiciliu, etc. Asa ca ideea de a folosi un avocat poate sa va simplifice intr-o oarecare masura alergatura insa poate sa insemne si un mic "minus" in raport.

Succes!
Q

Karina70 spune:

Q,
Multumesc pentru incurajare. Motivul fricii noastre este birocratia de care ne-am lovit in alte domenii. Daca spui ca aici este mai bine vom incepe procedura cu incredere. Sigur vom mai avea intrebari pe parcurs si le vom pune pe forum.
K

quote:

---

Originally posted by qsar

Karina,

1. Bine-ai venit printre noi.

2. Nu stiu exact care sunt schimbarile aduse in proceduri de noua legislatie (intrata in vigoare anul acesta) insa nu cred ca diferentele fata de sistemul vechi sunt chiar atat de mari in ceea ce priveste obtinerea atestatului de familie adoptatoare. Sincer, mie nu mi s-a parut nimic complicat in a aduce cateva acte la dosar, a face o serie de analize medicale si o vizita la psihiatru. Si nici nu ne-am izbit de piedici birocratice. Am depus dosarul la sfarsitul lui ianuarie (2003) si-n prima saptamana din martie aveam deja atestatul. Asa ca... fara frica, ca nu-i chiar atat de greu!

3. Ati facut deja o vizita la DPC? Aveti lista actelor necesare? Pe durata procedurilor de atestare asistentul social care va preia dosarul trebuie sa intocmeasca un raport unde se precizeaza inclusiv gradul vostru de implicare in intocmirea dosarului, prezenta ambilor soti la discutii si vizita la domiciliu, etc. Asa ca ideea de a folosi un avocat poate sa va simplifice intr-o oarecare masura alergatura insa poate sa insemne si un mic "minus" in raport.

Succes!
Q

---

vivi.vio spune:

Karina,
nu cred ca ai nevoie de un avocat in etapa de intocmire a documentelor pentru obtinerea atestatului, sau cel putin asa consider eu acum.Cred ca suntem cam in aceeasi etapa amandoua,cea in care vedem ce documente sunt necesare pentru atestat.La subiectele"Lege adoptie 2005" si "Noua lege a adoptiei" am scris despre documentele care mi-au fost solicitate, respectiv despre legislatie.
Poate gresesc si pe parcurs imi voi da seama ca am nevoie si de avocat pentru aceste documente, insa acum cred ca avem mai mult nevoie de niste sfaturi de la fetele care au trecut prin acesta etapa.
De exemplu, citind aici ca cei de la DPC evalueaza familia functie de modul de implicare in intocmirea dosarului, de numarul de drumuri pe care le fac IMPREUNA la asistenta sociala care se ocupa de caz, de faptul ca e un punct negativ daca vrei sa implici un avocat, intreb si eu aici daca nu e important sa-ti impui fortat o anumita conduita , in asa fel incat "sa dai bine" la evaluarea pentru obtinerea atestatului?
In etapa asta eu am senzatia ca trebuie sa discut cu un medic psihiatru/psiholog atat despre profilul psihologic care trebuie sa reiasa din caracterizarile colegilor de serviciu, cat si despre modul in care trebuie sa ne comportam , atat eu cat si sotul meu la evaluarile psiho.
Astfel, prin natura meseriei noastre, amandoi suntem obisnuiti cu studiul , aplicarea si interpretarea legislatiei(cu toate ca nu suntem de specialitate) si nu suntem obisnuiti sa ingitim orice ni se spune pana nu verificam si cred ca s-ar putea, daca ni se pun piedici , dupa cum banuiesc(din rea vointa sau datorita haosului in interpretarea noii legi), sa avem niste mici/mari discutii cu cei de acolo.
Cred ca asta vor fi niste greseli tactice,spuneti-mi fetelor daca gandesc gresit.....
Dar sa va povestesc cum probabil ca am facut prima mea greseala tactica :
- le rog pe fetele de acolo sa-mi explice etapele procedurii de adoptie;
- printre altele imi explica faptul ca dupa ce obtinem atestatul ei ne vor prezenta copilul pe care considera ca ar corespunde dorintelor noastre;
- spun ca dorim o fetita pana intr-un an, moment in care ele se uita zeflemitor la mine, in sensul ca aberez si ca visez la cai verzi pe pereti;
- apoi pun si eu legitima intrebare si anume :nu putem gasi noi aceasta fetita si sa facem toate demersurile legale pentru adoptie,indiferent cat dureaza ?;
- mi se raspunde ca nu,ei imi aleg copilul, venim sa o vizitam numai la camin, iar in cazul in care am gasi-o noi exista riscul sa mi-o ia alta familie.
Ei, atunci fetelor,le-am spus scurt si raspicat ca in acea faza a adoptiei vom discuta cu sau prin avocat,moment in care au devenit foarte intepate.
Dupa ce am plecat de acolo am realizat ca vom avea parte de foarte multe piedici si ca vom avea de dus o lupa grea si indelungata pentru a avea fetita noastra la care visam si careia ii vom avea de oferit, pe langa dragostea noastra si o situatie materiala care sa-i permita sa nu depinda de nimeni, niciodata.
Noi suntem obisnuiti cu luptele si vom lupta pana la capat.
Prin asta au trecut toate fetele care scriu pe acest Forum si sotii lor si tin sa le felicit , pentru ca sunt niste INVINGATOARE pe care viata le-a rasplatit cu frumosii bebei si bebite din poze.
Rog, in final, imartasiti-mi si mie din experientele voastre, ca sa am si eu o bebita mica si sanatoasa pe care sa o iubesc.

vivi.vio spune:

Acum nu te pot ajuta sa-ti recomand avocat/avocata, pentru ca inca nu am cunoscut-o nici eu pe cea care imi va prelua mie cazul.Urmeaza sa iau legatura cu ea cam peste o luna.
Tot ce iti pot spune este ca iti trebuie avocat specializat pe adoptii, iar costurile sunt in jur de 2.000 Euro, insa din moment ce nu am discutat inca cu ea nu pot sa spun cat ma va costa in final.
Firmele mari de avocatura practica niste preturi exorbitante.
Daca e abordabila si vrea sa mai preia un caz, eu voi incerca sa te ajut, insa nu promit.Eu ajung cu niste recomandari grele la ea, pentru ca este f.solicitata, are vreo 15 ani de experienta in domeniul adoptiilor, e foarte transanta din cate am inteles si nu sta la discutii , mai pe romaneste "le da la toti cu legea si procedurile in cap" si nimeni nu o poate duce cu vorba cum au incercat sa ma duca pe mine.

liliana csaki spune:

Bine-ai venit vivi.vio!
Dupa cum deja ai observat, aici sunt multe fete care au trecut prin asta, trec acum sau se pregatesc, la fel ca tine.
Am citit postarile tale si-mi permit sa-ti dau un sfat, am trecut deja de doua ori prin toate procedurile.
In primul rand mi se pare ca pornesti la drum cu ideea preconceputa ca toti sun rauvoitori si gata sa-ti puna numai bete-n roate. Mai sunt cateva fete aici care fac adoptii pe sectorul 3. Dracul nu-i asa de negru cum iti pare. Cu putina rabdare, totul se rezolva.
Actele pe care trebuie sa le strangi la dosar nu-s chiar asa de multe si dificil de procurat, testele psihologige nici pe departe atat de infricosatoare iar evaluarea se face strict pe baza actelor aflate in dosar si nu pe alte criterii gen "de cate ori mergi acolo impreuna", chiar n-am auzit pe nimeni sa spuna asa ceva.
Apoi, in ce priveste implicarea unui avocat, cu tot respectul pt. cei din breasla, iti spun ca sunt bani aruncati pe geam. Avocati specializati strict pe adoptii au fost cativa dar era vorba despre internationale, de numele unora s-au legat si niste scandaluri la un moment dat si in final s-a ajuns la situatia idioata de acum, cu aceasta lege. Pe adoptii interne n-aveau cum sa specializeze pt. simplul motiv ca pur si simplu n-aveau ce cauta in derularea procedurilor, cum dealtfel mai mult ca sigur ca nu vor avea ce sa caute nici de-acum incolo. Sigur ca ramane la latitudinea ta daca angajezi sau nu un avocat, dar in afara perceperii sumei fabuloase despre care vorbesti ca face? Iar casele mari de avocatura nu si-au legat numele de asa ceva din cunostintele mele.Procedura e standard si in toate cazurile parcursul dosarului era ghidat de DPC. Relativ asemanator se vor petrece lucrurile si de-acum incolo cu mentiunea ca pt. aproape fiecare pas va fi nevoie si de incuviintarea instantei.
In ceea ce priveste copiii, regula e ca ei au obligatia sa-ti prezinte copiii adoptabili pe care-i au in evidenta dar nici nu se pune problema ca cineva sa-ti "bage pe gat" un anume copil si daca gasesti tu la un alt DPC un copil cu situatie clara sau a carui situatie sa poate fi clarificata nu-i nici o problema. Multe din fete iti pot confirma asta.
Sfatul meu, daca vrei sa ai o relatie buna cu functionarii din DPC in nici un caz nu-ti va fi de folos o atitudine ostila si superioara de genul "eu stiu mai bine" sau "va arat eu voua", in cazul asta rezultatul va fi contrar celui pe care-l astepti.
toate bune,

Pozele noastre
Poze noi

aissa spune:

Da, Liliana a spus foarte corect.
Nu e cazul sa angajati avocati, nu e deloc greu sa-ti faci dosarul, sunt doar cateva hartii de adunat, pe care nici nu prea are cum sa le scoata un avocat.
La analize trebuie sa fiti prezenti. La cazier, daca nu reusesti altfel zi-mi si te ajut. In 2 zile il ai. La teste psihologice, la fel, trebuie sa mergeti voi. La serviciu pentru adeverinte/caracterizari la fel. Asa ca la ce sa implici avocatul? Cand intri in sala pentru atestare e o chestie de sub un minut (poate exagerez, dar noi mai mult ne-am fastacit pe care scaun sa ne asezam decat am stat de vorba).
De aratat copii, ce sa-ti zic. Noua la sectorul 5 ne-au zis din start ca nu ne arata nimic ca nu au mici si ce sunt sunt de etnie....
Daca tu ceri sa ti se arate, iti prezinta un catalog de copii adoptabili, asa am vazut eu la sect.2, dar acolo sunt de regula copii mai mari si, sa ma ierte Dumnezeu daca gresesc, copii care au ceva "bube". Am trecut prin asta si m-am convins ca ce iti arata ei este ceea ce nu au reusit sa "dea" pana acum. Chiar m-a marcat o femeie care era la sect.5 cand m-am atestat eu si care mi-a zis sa nu accept ce ne baga ei pe gat.
Copilul ti-l gasesti singura, la faza asta poate sa ai nevoie de ajutor, dar nu iti trebuie neaparat un avocat, mai degraba o persoana care sa cunoasca pe cineva. O pila, ce sa mai o dau dupa visin.
Iar de mersul impreuna, la noi sotul meu a fost cel care s-a interesat de acte, el a vorbit si vorbeste si acum cu asistenta noastra, eu doar am mers la atestat si m-a mai vazut in 2 vizite acasa. Atata timp cat faceti cererea amandoi nu spune nimeni sa mergeti de manuta la DPC.

Cristina si Alexandra(30.09.2004)

vivi.vio spune:

Liliana si Aissa,
multumesc pentru sfaturi si urare.
Eram convinsa ca am pornit putin cu stangul,insa sper sa -mi corectez atitudinea pe parcurs.
Nu am timp sa caut acum, dar cineva a scris pe acest Forum ca e un punct negativ daca nu merg impreuna sotii la DPC, sau daca spui de avocat.
Am scris ca nu consider ca voi avea nevoie de avocat in etapa premergatoare obtinerii atestatului, ci dupa, iar despre discutia cu un medic psihiatru-o simpla discutie care ne va lamuri asupra unor aspecte.
Inteleg ca nu e dracul atat de negru pe cat mi-am inchipuit si chiar daca era, tot nu ma sperii de greutati.
In ceea ce priveste rabdarea pe care trebuie sa o ai in situatia in care vrei sa adopti un copil, parerea mea PERSONALA este ca nu trebuie sa stau sa astept sa-mi rezolve cei de la DPC sau alte institutii implicate problemele, cand le pot rezolva chiar eu sau avocata,sau notarul, dandu-le astfel o mana de ajutor la intocmirea actelor si la demersuri.
Va rog sa cititi cu mare atentie art.12 pana la art.18 din Legea 273/2004.Am eu competenta si capacitatea sa stiu daca toate actele ce implica consimtamintele necesare din dosar sunt complete, corect intocmite(legal) si nu lipseste nimic sau ca unele pot fi atacabile in instanta ulterior? Nu cred.
Asta e un singur exemplu, eu vad o abordare diferita acum fata de cum era pe legislatia veche, mult mai complicata din punct de vedere juridic si din aceasta cauza personal cred ca se impune sa ai un avocat.Scuze, ca nu pre mai am timp sa scriu, dar revin

aissa spune:

Vivi nu ma duc acum la lege ca mi-e lene, sincer. Ce pot sa-ti spun eu este ca mi se pare ca vrei sa treci un pic peste cei din DPC si s-ar putea sa te "depunctezi" prin asta.
Consimtamantul in cazul fetei mele s-a luat de catre asistentii de la DPC-ul Ilfov. Adica, cineva de la DPC a luat-o pe mama si a dus-o la notar in ziua in care trebuia. Sa inteleg ca tu vrei sa trimiti un avocat care sa faca asta? E treaba celor de la DPC si nici nu stiu daca iti dau tie adresa, datele parintilor. Eu zic sa stai cumintica, sa lasi un pic capul mai jos in fata lor ca depindem de ei. Eu una sunt o fire foarte razboinica, rea de-a dreptul (colegii spun ca daca intra in gura mea nu-i spala Dunarea) dar atunci cand am interes stiu sa ma prefac umila. Asa ca, daca vrei sa o iei ca pe un sfat, lasa-te pe mana celor de la DPC. Daca ai norocul sa dai peste persoana care sa vrea sa te ajute iti face tot ce trebuie. Si in loc sa dai onorariu la avocat (care inteleg ca e destul de consistent) ii iei persoanei respective o atentie (nu ceva fabulos) si daca mai ai bani tine-i pentru copil si iei ceva util.
Repet, cauta o persoana care sa fie dispusa sa te ajute si fii draguta cu persoana respectiva. E tot ce ai nevoie. Mai departe o pistonezi pe respectiva, ca ei stiu cel mai bine ce e de facut. Ca sa ma dau eu de exemplu iar, la noi a mutat comisia din decembrie, ultima din an pe legea veche cu o zi mai incolo ca sa ne incadram in termenul meu si sa fie in ziua in care consimtamantul era irevocabil. Si e vorba de o persoana pe care am vazut-o de 3 ori.

Cristina si Alexandra(30.09.2004)

qsar spune:

Buna, vivi.vio si bine ai venit!

Este foarte adevarat, atestatul de familie adoptatoare se da in baza actelor de la dosar dar (nu te superi ca te contrazic, liliana ) unul dintre aceste acte este raportul de evaluare facut de asistentul social.

Eu am scris:

Pe durata procedurilor de atestare asistentul social care va preia dosarul trebuie sa intocmeasca un raport unde se precizeaza inclusiv gradul vostru de implicare in intocmirea dosarului, prezenta ambilor soti la discutii si vizita la domiciliu, etc. Asa ca ideea de a folosi un avocat poate sa va simplifice intr-o oarecare masura alergatura insa poate sa insemne si un mic "minus" in raport.

Asta nu inseamna ca cei doi viitori parinti trebuie sa se duca impreuna de manutza la DPC chiar daca trebuie dus un flecustet de timbru. Dar trebuie sa faca dovada ca sunt amandoi de acord si constienti ce inseamna a avea un copil...
Hai sa-ti dau un exemplu ca sa fie putin mai clar: Un aplicant ii transmite asistentei sociale la telefon ca este foarte ocupat si nu poate fi prezent la vizita la domiciliu si sa vorbeasca cu sotia ca (textual) "ea se ocupa si n-am eu timp de chestii de-astea" Hm? Cum suna? Care este gradul de implicare al posibilului viitor tata?
O cunostinta care lucreaza de destul timp in sistemul de adoptii mi-a spus cat se poate de clar: viitorii parinti trebuie sa se implice emotional, material si fizic, aproape la fel ca in cazul reproducerii asistate medical... si cum nu-ti poti trimite avocatul la FIV...

Haideti, stiu ca aveti emotii dar zau ca nu-i chiar atat de greu.
Succes!
Q

liliana csaki spune:

Gabriela, nu ma supar ca n-am de ce, dealtfel observatia ta mi se pare de bun simt si logica, cand faci un copil e nevoie de amandoi, de ce ar fi in cazul adoptiei altfel?
Eu la "DPC evalueaza familia functie de modul de implicare in intocmirea dosarului, de numarul de drumuri pe care le fac IMPREUNA la asistenta sociala care se ocupa de caz" ma refeream, dar poate ca nici vivi nu s-a exprimat tocmai bine.
In rest sunt cu totul de acord cu tine, trebuie in primul rand sa-si doreasca amandoi(oricare-ar fi ei) sa faca pasul si atunci gasesc si resurse.
Situatia legala a copilului tot ei trebuie sa o rezolve si au si competenta necesara sa vada daca toate actele sunt corect intocmite. Dealtfel, in mod normal familia adoptatoare si fam naturala nici n-ar trebui sa se intalneasca.
bafta,

Pozele noastre
Poze noi