DESTINUL sau LIBER ARBITRU?

De multe ori ne intrebam cat e destin din ceea ce ni se intampla,adica undeva acolo sus Dumnezeu ne-a harazit ceva,sau cata libertate avem noi de a ne decide cursul vietii,cat din ceea ce ne e dat sa traim se intampla pentru ca asa era scris sau ...?
Sta in puterea noastra sa ne putem schimba destinul?

Am sa va spun o intamplare din viata mea asupra careia revin din cand in cand cu intrebarea:"Oare?"
Inainte de a o avea pe iubirea vietii mele(fetita mea)s-a intamplat sa pierd o sarcina oprita in evolutie in luna a 5-a .
Imi aduc aminte ca intre mine si sotul meu(in perioada primei sarcini) nu erau lucrurile prea roz,ne certam din orice si eu sufeream si plangeam mult ceea ce probabil a determinat si aparitia unor sangerari!?
Asta m-a determinat intr-un moment de suferinta sa-i pun lui Dumnezeu o intrebare(dat fiind si evolutia sarcinii care imi ridica multe semn de intrebare)si sa-l rog sa-mi arate calea pe care trebuie sa o urmez si atunci am facut un "pact" prin care i-am spus "Doamne daca imi dai acest copil insemna ca Vrei sa raman cu sotul meu si sa lupt pentru relatia noastra!"...
La scurt timp am aflat ca sarcina era oprita in evolutie...
Sunt in continuare cu sotul meu si avem un copil minunat insa lucrurile nu sunt inca cum ar trebui intre noi(si de atunci am mai avut de suferit)

Va intreb eu ce ar fi trebuit sa fac?Inseamna ca mi-am urmat destinul sau ca m-am intors impotriva lui?Am avut eu o optiune in acel moment si am ales?

Pitica si Gogosica(1 an pe 29 ianuarie)


pitica

Sanca spune:

Eu cred in zicala "everything happens for a reason."
Dar in acelas timp, cand e vorba de o relatie cred cu tot sufletul ca trebuie depus tot efortul sa o faci sa mearga. Traiesc intr-o tara unde divortul e la moda. Cum nu merge ceva, cum nu ne place ceva, divortam. E oare mult mai usor sa iei totul de la inceput? Ce s-a intamplat cu respectul dintre soti?
Stam casatoriti pentru copii sau pentru fericirea noastra?
Cum ar creste copilul, si ce exemplu i-am da daca nu santem cu totul fericiti si multumiti cu partenerul de viata?



copii ca ai mei nu are nimeni

piticasigogosica spune:

Sanca merci de raspuns.
Tocami aici si problema mea:Cum ar creste copilul, si ce exemplu i-am da daca nu santem cu totul fericiti si multumiti cu partenerul de viata?
Sunt convinsa ca totul se intampla cu un scop,dar ce ar fi trebuit sa inteleg eu!
Nu am inteles eu "mesajul" de atunci?Asa ar fi fost scris oricum sa se intample indiferent de "intrebarea" mea catre Dumnezeu?
Acum sunt fericita ca nu am renuntat fiindca o am pe Iris,dar oare daca as fi ales alt drum care ar fi fost soarta mea?
Atunci(ca si acum)am gandit cu sufletul si nu cu mintea!






pitica

Sanca spune:

quote:

---

Originally posted by piticasigogosica

Sanca merci de raspuns.
Tocami aici si problema mea:Cum ar creste copilul, si ce exemplu i-am da daca nu santem cu totul fericiti si multumiti cu partenerul de viata?
pitica

---

Fericire absoluta nu exista, dar asta o stii si tu. Lasi de la tine, lasa si sotul cateodata, si va intalniti undeva la mijlocul drumului.
Numai tu stii daca se merita bataia de cap - relatia cu sotul tau. Si daca sotul tau te iubeste si ar face orice pentru tine si copil, crezi ca ai gasii pe cineva mai bun si mai devotat voua?

copii ca ai mei nu are nimeni

piticasigogosica spune:

Si daca sotul tau te iubeste si ar face orice pentru tine si copil, crezi ca ai gasii pe cineva mai bun si mai devotat voua?
...As fi cea mai fericita din lume ca el sa-mi arate ca ma iubeste si ca ar face nu orice ,macar ceva important pentru mine!!!
Daca el nu arata asta desi sa presupunem ca ar simti-o ar trebuie sa-l "testez"cumva?!
Azi dimineata mi-a povestit ca a visat-o pe Iris (fetita noastra-1 an)ca vorbea si el ai cerea sa-i zica "tata" si ea i-ar fi raspuns "tu esti nenea,nu am nevoie de tine,du-te si roagate lui Isus!"
Sa fie oare Dumnezeu care incearca sa-i dea semnale ca e prea ocupat cu mii de alte lucruri si nu vede ce are langa el?



pitica

Melaroxy spune:

se mai spune ca destinul si-l face omul. fiecare cautam o explicatie atunci cand ni se intampla ceva rau. dar doar atunci. suferintele fac parte din viata si ele te schimba si te modeleaza cel mai mult. de ce exista uitarea? sa poti trece peste suferinta? poate. sunt intrebari la care noi nu avem raspunsuri. trebui sa incetam sa mai cerem raspunsuri divinitatii, sa credem ca totul se intampla cu un motiv nestiut de noi si sa mergem mai departe. sa lasam lucrurile sa curga de la sine si poate, doar poate, vom intelege care este destinul nostru. suntem nemultumiti de viata noastra si vrem sa schimbam ceva? credem ca am pacalit destinul? poate ca asta e destinul nostru.
daca sotul tau nu e cel predestinat tie de Cel de Sus vei vedea in timp. lasa timpul sa-si spuna cuvantul. destinul tau si al sotului tau a fost sa aduceti pe lume un ingeras(LA MULTI ANI PUIULUI TAU!) doar atat trebui sa crezi.
SI EU MI-AM PUS O GROAZA DE INTREBARI, dar am incetat sa mai caut raspunsuri.

piticasigogosica spune:

Multumesc pentru urare Melaroxy si tie sa-ti traiasa Vladut!

Poate ca nu ar trebui sa ne puneam atatea intrebari si "de ce-uri"insa suntem datori sa luptam sa ne facem viata frumoasa.Nu cred insa ca destinul e implacabil,atunci ar insemna sa acceptam tot ce ne e dat sa traim si sa asteptam sa vina vremuri mai bune?!
Iris e cu siguranta un dar de la Dumnezeu si o iubim nespus si asa trebuia sa se intample!


pitica

pika-pika spune:

Ma bag si eu...si sper sa fiu de folos...Eu,inainte,nu credeam deloc in destin(poate si pentru ca tata imi tot spunea:Cum iti asterni,asa dormi!)Dar de ceva timp mi-am schimbat parerea.Eu sunt casatorita in Japonia cu un peruan.Daca mi-ar fi spus cineva acum vreo 6-7 ani ca am sa traiesc in Japonia,si mai ales ca am sa ma casatoresc cu un peruan cred ca muream de ras.Si totusi,am incercat sa pun cateva lucruri cap la cap si am ramas uimita cate lucruri au trebuit sa se intample ca eu sa ajung aici si sa-mi intalnesc sotul.Si in fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta.Acum ne dorim un copil si am fost si eu foarte aproape de a spune...lucruri negandite,sa spunem...Dar cred ca important e sa ne bucuram de fiecare zi.Eu cred ca nu e nevoie sa ii ceri lui Dumnezeu semne(poate ca sarcina ai pierdut-o tocmai ca te-ai gandit prea mult la asta...zic si eu...),El ti le va da atunci cand vei avea nevoie si poate ca ti-a si dat cateva dar esti prea ocupata sa le vezi.Asa cum a spus si Sanca,fericire absoluta nu exista.Poate nu e nevoie sa cauti atatea explicatii in ceea ce ti se intampla.Oricum,intr-un fel,destinul tau e implinit prin fiica ta.Bucura-te de fiecare clipa cu ea,caci acestea nu se vor mai intoarce.Sa-ti traiasca si sa-ti umple viata cu bucurii!!!

Andromeda

piticasigogosica spune:

Asa e draga Andromeda fetitza mea imi umple viata de bucurie si nu exista zi in care sa nu rad cu toata inima de ceea ce mai "nascoceste " ea!!!
Si poate ca Dumnezeu are planurile Lui pentru mine!
Binecuvantarea pe care mi-a dat-o prin Iris e un semn!
Si vorba ta...cine stie unde voi fi eu maine,peste cativa ani?

pitica

Floare de Colt spune:

Destinul ni-l influentam in fiecare clipa in functie de gandurile, cuvintele si actiunile noastre. Traieste clipa! Nu te mai gandi ce s-ar fi intamplat daca....
Eu cred ca te influenteaza prea mult ceea ce s-a intamplat in trecut si te gandesti ca poate trebuia sa te desparti de atunci de sotul tau. Nu te mai gandi la asta! Liberul tau arbitru, chiar daca a functionat poate la nivelul subconstientului, a ales sa ramai alaturi de el si astfel a aparut darul de la Dumnezeu care te umple de atata fericire-fetita ta.
Asta nu inseamna nici ca ai facut rau, nici ca ai facut bine, dar daca vrei sa traiesti fericita alaturi de sotul tau si de fiica voastra, traieste chiar asa si chiar vizualizeza-te alaturi de ei acum si in viitor, ca sunteti impreuna si fericiti.
Nu te mai lasa influentata de ganduri negative si de indoieli si intrebari care nu fac decat sa iti consume energia si care numai intr-o stare de fericire nu te aduc, ci lupta cu toate fortele tale(ganduri, cuvinte, actiuni) pentru fericirea si armonia familiei voastre.
Fii o adevarata luptatoare si nimic nu va putea sa doboare credinta ta in dragoste si fericire alaturi de sotul si fetita ta si ai sa constati ca uite asa, ca prin farmec, lucrurile vor lua o intorsatura favorabila si chiar si sotul tau se va transforma si pe zi ce trece comportamentul lui iti va intari convingerea ca esti pe drumul cel bun.
Nu uita ca vei fi supusa si la teste, cand iti va fi foarte greu sa crezi ca mai poate exista fericire si armonie intre voi, dar tu nu o sa te lasi doborata, o sa zambesti si o sa crezi mai departe in visul tau.
Mult succes!

Te pup cu drag,
Floare de Colt

PS. Astept sa imi povestesti despre evolutia pozitiva a relatiei cu sotul tau si apoi despre fericirea si armonia familiei voastre, pentru ca eu sunt convinsa ca lucrurile asa vor evolua, DACA TU ITI DORESTI ACEST LUCRU.

piticasigogosica spune:

Draga Floare de Colt

Multumesc pentru cuvintele frumoase!
Intradevar raspunsul sta in noi in inima si constiinta noasta.Tocmai de aici probabil indoielile mele si intrebarile fara raspuns.
Pana de curand ceva in interiorul meu imi spunea ca eu nu voi ramane o viata intrega alaturi de sotul meu!Nu stiu ce si mai ales nu stiu exact de ce?!E un tip care nu vrea sa-mi ofere siguranta sub nici o forma(mi-a si spus asta) si poate de aici,poate din cauza certurilor care se terminau cu "faci ce vrei","divorteaza daca nu-ti convine!".Desi avem posibilitati materiale mult peste medie noi stam inca cu chirie,fiindca nu are lichiditati pentru o casa(nu apartament)eu as zice ca nu si-a pus niciodata problema asta,au fost mereu alte prioritai din punctul lui de vedere.A fost intodeauna f independent si sigur pe el(s-a casatorit la 35 de ani),nu s-a legat niciodata de nimeni si de nimic.Probabil ca am avut motive sa simt asta sau nu am avut motive sa ma consider jumatatea lui.
Tu spui ca eu trebuie sa lupt si sa sper,sa cred.Am inceput sa cred,sa actionez in consecinta,gandul acela ciudat nu imi mai staruie acum in minte!
Uneori ma gandesc ca fuge de el,ca ma iubeste cu adevarat si ai e teama de asta,ai e teama sa recunoasca fata de el pentru ca astfel nu ar mai fi "liber"!!!
Sa speram ca suntem pe drumul cel bun!



pitica