Desenele copiilor, cum le interpretam?
Desenele copiilor, cum le interpretam? | Autor: ML
Recent am dat peste cateva carti in care se analizau desene ale copiilor. Pe mine ma amuza si fascineaza modul in care deseneaza un copil mic si am citit cu placere unele dintre explicatiile date de psihologi. Iata cateva:
- pus in fata unei foi de hartie un copil mic incepe sa deseneze. Pentru noi sunt "mazgaleli". Daca un copil nu a avut ocazia sa deseneze pana la varsta de 5 ani de ex. primele "lucrari" vor fi tot mazgaleli trecand apoi la miscari ritmice si forme consacrate. Desenele copiilor pot fi considerate pe drept Arta. Inocenta lui insa ii diminueaza interesul in produsul final. Procesul de creatie (dinamismul lui) il atrage.
- intre 0 si 3 ani apar candva (dupa mazgaleli) spiralele in care liniile sunt controlate mai bine. Apoi "cercurile" concentrice sau o cruce intr-un cerc care reprezinta eul copilului (copilul realizeaza ca exista). Linii pornite dintr-un cerc = trecerea de la "eu" la "intru in lume"
- 3 ani, copilul realizeaza forme solide, desenand un cerc (corpul) la care adauga maini si picioare
- 4 ani. Desenul se desfasoara de sus in in jos iar corpul apare sub cap; picioarele au labe iar mainile degete. Mainile si picioarele pot reprezenta si simturile, "antenele" copilului. Desenele sunt pline de viata.
-5 ani. Casele, animalele, florile, soarele si poate cerul incep sa aiba o legatura unele cu altele, copilul ilustreaza din ce in ce mai mult.
-6 ani. Poduri arcuite, forme crenelate = cad dintii vechi, ies cei noi!
- 7 ani. Copilul incepe sa priveasca lucrurile asa cum sunt in realitate si vrea sa le deseneze "corect" (insecte cu multe picioare si antene, etc.)
Cum deseneaza copiii vostri? Mi-ar face placere sa aud.
Fetita nostra are 3 ani si este la etapa de picioare luuuungi. Din cap pornesc uneori multe linii care se dovedesc a fi in final "picioare de paianjen".
Raspunsuri
ML spune:
Pentru interpretarea culorilor folosite in desenele copiilor, aici:
www.therapeuticchild.ca
Apoi Directories, Directory of Children's Drawings, 1 Colors and Emotions in Drawings
qsar spune:
Foarte interesant site-ul, cel putin asa mi se pare mie, ca ne-cunoscator de limbi straine :)). Da tot am priceput ca cea mai mare parte a continutului este libera de drepturi de autor, deci poate fi preluata si tradusa. Se ofera cineva? Si-am mai priceput ca o parte dintre studii au oaresce legatura cu Bucurestiul, dar nu mi-e foarte clar care este legatura.
Si-acum sa revin la intrebarea "cum deseneaza copilul meu?". Precizare necesara: Dinu are doi ani.
1. In primul rand deseneaza mult :)) si "experimenteaza" materiale si suprafete neconventionale, cum ar fi mancare, noroi, pereti, mochetza, blugii mei, blugii lui.
2. Serios, de data asta: Chiar deseneaza mult, cu creiane, carioci, acuarela (cu pensula si cu degetele). Si este super incantat sa ma urmareasca pe mine cand lucrez (desenez sau modelez). Cel mai mult ii place cand desenam impreuna: Eu fac o "bilutza" el mazgaleste peste ea. Deja aria mazgalelilor a inceput sa se reduca si sa se "adune" cat mai aproape de "biluta" mea.
Primul desen caruia i-a dat si o semnificatie a fost Paaaaiii. Adica a mazgalit niste linii de diferite culori care semanau (in mintea lui) cu paiele pe care le folosim cand bem suc-cu-pai. A venit foarte mandru cu foaia si mi-a aratat-o, mi-a spus si ce reprezinta, si cand eu m-am prefacut ca nu pricep s-a dus si-a scos din sertar punga cu paie si mi le-a adus impreuna cu desenul. Am pleznit de incantare si mandrie :)). Prima lui lucrare de arta figurativa! :)).
3. Se vorbeste foarte mult despre desenul liber, creativ, in schimb multi ignora importanta banalelelor carticele de colorat, privite in cele mai multe cazuri ca o modalitate de-al face pe ala-mic sa stea cuminte cu cartulia si creioanele. O sa va povestesc mai tarziu ca nu-i chiar asa; colorarea dupa model imprima de timpuriu copilului o disciplina a formei si o logica a culorilor.
Q
PS. mi-e greu sa fiu obiectiva in legatura cu importanta artelor in viata si educatia copilului. Mie deja mi se spune ca-l fac pe Dinu "prea artist", desi sunt convinsa ca daca n-ar avea de la natura bucuria de-a se juca de-a arta (ca sa nu spun inca talent) n-ar "pierde" nici cinci minute cu chestiile astea. Pe de-alta parte, copilul imita ceea ce vede. Adica pe mine. Ma tem ca, din cauza incantarii de parinte, s-ar putea sa fie adevarat ca-l "indop cu arte". Sper ca voi avea intelepciunea sa ma opresc daca va fi cazul.
Q
lilach spune:
quote:
Originally posted by qsar
Foarte interesant site-ul, cel putin asa mi se pare mie, ca ne-cunoscator de limbi straine :)). Da tot am priceput ca cea mai mare parte a continutului este libera de drepturi de autor, deci poate fi preluata si tradusa. Se ofera cineva? Si-am mai priceput ca o parte dintre studii au oaresce legatura cu Bucurestiul, dar nu mi-e foarte clar care este legatura.
Si-acum sa revin la intrebarea "cum deseneaza copilul meu?". Precizare necesara: Dinu are doi ani.
1. In primul rand deseneaza mult :)) si "experimenteaza" materiale si suprafete neconventionale, cum ar fi mancare, noroi, pereti, mochetza, blugii mei, blugii lui.
2. Serios, de data asta: Chiar deseneaza mult, cu creiane, carioci, acuarela (cu pensula si cu degetele). Si este super incantat sa ma urmareasca pe mine cand lucrez (desenez sau modelez). Cel mai mult ii place cand desenam impreuna: Eu fac o "bilutza" el mazgaleste peste ea. Deja aria mazgalelilor a inceput sa se reduca si sa se "adune" cat mai aproape de "biluta" mea.
Primul desen caruia i-a dat si o semnificatie a fost Paaaaiii. Adica a mazgalit niste linii de diferite culori care semanau (in mintea lui) cu paiele pe care le folosim cand bem suc-cu-pai. A venit foarte mandru cu foaia si mi-a aratat-o, mi-a spus si ce reprezinta, si cand eu m-am prefacut ca nu pricep s-a dus si-a scos din sertar punga cu paie si mi le-a adus impreuna cu desenul. Am pleznit de incantare si mandrie :)). Prima lui lucrare de arta figurativa! :)).
3. Se vorbeste foarte mult despre desenul liber, creativ, in schimb multi ignora importanta banalelelor carticele de colorat, privite in cele mai multe cazuri ca o modalitate de-al face pe ala-mic sa stea cuminte cu cartulia si creioanele. O sa va povestesc mai tarziu ca nu-i chiar asa; colorarea dupa model imprima de timpuriu copilului o disciplina a formei si o logica a culorilor.
Q
PS. mi-e greu sa fiu obiectiva in legatura cu importanta artelor in viata si educatia copilului. Mie deja mi se spune ca-l fac pe Dinu "prea artist", desi sunt convinsa ca daca n-ar avea de la natura bucuria de-a se juca de-a arta (ca sa nu spun inca talent) n-ar "pierde" nici cinci minute cu chestiile astea. Pe de-alta parte, copilul imita ceea ce vede. Adica pe mine. Ma tem ca, din cauza incantarii de parinte, s-ar putea sa fie adevarat ca-l "indop cu arte". Sper ca voi avea intelepciunea sa ma opresc daca va fi cazul.
Q
Qsar,
sa nu cumva sa te opresti!!! Nu cred ca va fi cazul.
"Un sfirsit e un inceput..."
ella&com.
alexxia spune:
Fetelor, eu am descoperit la fetita mea ceva interesant, dupa ce a vazut ceva care a impresionat-o "mazgaliturile" ei capata sens.
Doua filme de desene animate au impresionat-o foarte mult Dinozaurii si Nemo ( filme pe care le-a vazut de nenumarate ori) , uitati ce a desenat dupa fiecare film
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Desene+Ruty&mid=1865&cid=13074
( cand l-a facut avea 2 ani si 7 luni )
Alexxia
Lumea este plina de frumusete atunci cand inima este plina de dragoste
POZE : http://photos.yahoo.com/alexxia_oana_bunea
qsar spune:
Ella,
Si mie-mi place sa cred ca nu va fi cazul :)). Dar...
Alexxia,
Excelente desenele. Artistic vorbind. Serios! Linia e ferma, detalii sugestive, proportii foarte bune.
Cred ca este normal pentru un copil sa deseneze exact ceea ce-l impresioneaza. Asta este si una dintre premisele evaluarii copiilor cu ajutorul desenului. Dar ca orice metoda de evaluare, are si scapari: de exemplu, copii foarte creativi pot introduce in desen elemente noi, imaginare, numai de amorul artei:))
Ce mai deseneaza acum fetita ta? E la gradinita? Mosteneste talentul de la voi?
Q
Donia spune:
Ce subiect interesant! Dar sunt disperata ca nu pot accesa site-ul dat de ML. I se mai intampla cuiva?
Roxana a inceput inca de pe la 2 ani si 4 luni sa deseneze copii (dupa parerea ei), dar pe vremea aia reusea sa deseneze un fel de cap cu ochi, ochii ieseau din cercul care reprezenta capul. Eu eram foarte impresionata de stradania ei si putin uimita ca de cate ori punea mana pe creioane se chinuia sa deseneze acelasi lucru. O colega care este terapeut prin joc mi-a spus ca asta e modul ei de a-mi comunica dorinta ei de a avea un fratior/surioara/partener de joaca permanent.
La 3 ani si jumatate reusea deja sa deseneze capul (cu aceeasi ochi supradimensionati, nasul, gura, parul si urechile), corpul, maini, picioare si neaparat pantofi si cercei. De cele mai multe ori primul personaj este ea, apoi ne deseneaza si pe noi pe laturi, si obligatoriu o tinem pe ea de mana.
Ii mai place sa deseneze litere, chiar radeam ca ea va invata intai sa scrie si apoi sa citeasca. A fost dorinta ei sa invete sa isi scrie numele, Roxana.
Dar nu stiu de ce nu ii place deloc sa coloreze pe carti de colorat. A avut o perioada scurta, pe la 3 ani, dar acum nu o mai atrag deloc. Oare ar trebui sa insist?
Acum ii place foarte mult sa coloreze cu acuarele si pensula, insa de cele mai multe ori mazgaleste, cred ca o intereseaza mai mult ce poate face cu pensula, cum se imprastie culoarea pe hartie.
Stiu ca desenul este un mod de comunicare pentru copii, pentru ca lor le lipseste vocabularul, dar au nevoie sa-si exprime cumva trairile sau temerile (si cred ca este valabil chiar si pentru adultii care nu pot verbaliza). Am avut o data un pacient, un baietel de 12 ani care era pe moarte, stia acest lucru si nu se temea, era incredintat ca va ajunge in rai. M-a impresionat un desen pe care l-a facut, in care el era pe cruce, in postura lui Iisus, cu o rana pe piciorul stang (baietelul avea o tumoare la piciorul stang) si cu un zambet mare pe fata...
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
ML spune:
Qsar, de ce te-ai opri daca baietelului ii face placere? E o minune sa vezi cat de deschisi sunt copiii noului.
Da, te rog povesteste si despre carticelele de colorat. Eu nu le consider demodate.
Alexxia sunt grozave desenele. Si varsta la care le-a realizat. Ce idee buna sa ni le arati! Fetele care urmaresc subiectul si puteti sa ne aratati din arta copiilor eu as vrea sa mai vad! Tare sunt frumoase.
Donia, m-a impresionat mult povestea cu baietelul bolnav.
Am intrat din nou pe siteul mentionat mai sus si la inceput a trebuit sa click pe Refresh si apoi a mers. Mie mi se par interesante testele dar este enorm de citit/tradus... Daca as avea si eu o mamaie pe aici si copiii ceva mai mari as incerca. Iar daca nu va pierdeti interesul poate ca in timp sa traduc(-em) macar ce e mai important.
Ieri fetita nostra si-a desenat fratiorul (el dormea). Si dupa ce i-a facut capul cu ochi si gura, par lung, lung, picioare din cap si maini din picioare am intrebat-o daca vrea sa mai adauge ceva. "Da! Cocoselul!" Si dupa ce initial nu a vrut sa-l deseneze spunand ca nu poate ca "e acolo in diapers si doarme cu Davy" s-a razgandit si l-a pus exact unde trebuia!
alexxia spune:
quote:
Originally posted by qsar
Alexxia,
Excelente desenele. Artistic vorbind. Serios! Linia e ferma, detalii sugestive, proportii foarte bune.
Cred ca este normal pentru un copil sa deseneze exact ceea ce-l impresioneaza. Asta este si una dintre premisele evaluarii copiilor cu ajutorul desenului. Dar ca orice metoda de evaluare, are si scapari: de exemplu, copii foarte creativi pot introduce in desen elemente noi, imaginare, numai de amorul artei:))
Ce mai deseneaza acum fetita ta? E la gradinita? Mosteneste talentul de la voi?
Q
Din pacate nu mai este la gradinita, poate de la anul.
Acum vad ca este interesata in special de fete, cele mai recente desene reprezinta un Smiley ( pentru ca am o sumedenie lipiti pe monitorul calculatorului si-i sunt tare dragi ), un leu ( a vazut Vrajitorul din Oz ) si o fantoma ( pe asta pe unde a reperat-o
ca am incercat s-o feresc de desene de acest gen ).Cat despre "talent" eu stau tare prost la acest capitol, da' ma chinui
, ta-su e artistul familiei a terminat Tonitza.http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Desene+Ruty&mid=1865&cid=13074
Am pus si desenela acestea aici
Alexxia
Lumea este plina de frumusete atunci cand inima este plina de dragoste
POZE : http://photos.yahoo.com/alexxia_oana_bunea
Donia spune:
Am reusit si eu sa intru pe site, foarte interesant, intr-adevar.
Alexxia, sunt foarte impresionata de desenele fetitei tale, sunt cu siguranta mult mai sugestive decat ale mele...
ML, ce avantaj ca ai si fetita si baiat, avantaj pentru ei, adica. Roxana cred ca inca nu stie care sunt diferentele dintre fetite si baietei. Chiar, ia sa incerc sa investighez asta cumva, poate la grdinita o fi avut sansa sa observe...
A, si Roxanei ii mai placea intr-o vreme sa deseneze curcubeul, asta dupa ce a vazut un curcubeu si dupa ce i l-am desenat eu, la rugamintea ei. Sigur, nu folosea culorile corect, dar probabil ca ii placea felul in care alternau culorile.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
ML spune:
Despre curcubeu si altele...
"- pe la 4 ani copiii incep sa remarce detalii de imbracamnite (nasturi si fermoare) si sa le foloseasca in desen. Numarul degetelor de la maini si picioare variaza (autoarea a numarat 31 de degete la o mana si numai un deget la picior, pe acelasi desen reprezentand o fetita)
Fiecare copil perfectioneaza imaginea preferata desenand-o in mod repetat, memorand-o si adaugand detalii pe masura trecerii timpului.
-in jurul varstei de 4 sau 5 ani copiii incep sa foloseasca desenul pt. a povesti si rezolva probleme.
Desenul te poate lasa sa VEZI cum SIMTI. Sau altfel spus, emisfera dreapta, prin desen ii "arata" emisferei stangi a creierului care este problema iar aceasta, prin limbaj si gandire logica va gasi solutia.
Aici apare portretul de familie mentionat la "Desenati rasturnat" in care este prezenta sora cu... dinti. Odata ce baietelul isi exprima prin desen sentimentele, dand FORMA emotiilor fara forma, poate sa faca fata mai bine confruntarilor avute cu sora sa.
Adesea curcubeul aparut in peisaje (6-7 ani) simbolizeaza multumirea sufleteasca a copilului".