Nasterea in Iasi

Desi sunt asa multe mesaje din Iasi informatiile sunt prea putine. Va rog pe toate care sunteti din Iasi sa postati aici experientele voastre ca sa stim si noi mai multe despre tarife, spitale, doctori, asistente, obiceiuri. Dupa ce voi naste (la spitalul Cuza)va voi spune mai multe, deocamdata astept cu nerabdare sa " descarc caruta" in martie inceputul lunii aprillie. Am ales acest spital deoarece la Elena Doamna am fost pentru o problema a mamei mele si nu era foarte curat. Cateii era prin preajma( sa stiti ca iubesc cateii am doi!) si facind comparatie, mama a ales definiv maternitatea Cuza pentru curatenie. Desi m-am speriat ce am vazut la tv cu gafa doctoritei de a extirpa uterul.....tot la tv am vazut ca au cea mai moderna sectie pt prematuri din Moldova realizata de curind.
mai astept opinii despre batrinul oras Iasi, de fapt despre maternitati.

roberta04 spune:

Buna, Cenia! Eu am nascut in august la Maternitatea "Cuza-Voda" cu d-na dr. Grigore si, daca vei citi si povestea lui Matei-mica dar uriasa minune de la Dumnezeu, vei intelege, poate, ca ii datorez existenta copilului meu.
Desi conditiile nu sunt extraordinare, personalul este foarte dragut si chiar saritor, cu sau fara "motivatie", cel putin la neonatologie mi s-a parut ca sunt asistente (dar si medici) super calificate.
Eu am stat mult in spital inainte de a naste si am vazut cazuri de mamici fara posibilitati, dar care erau ajutate cu mult profesionalism. Dar daca ai medicul tau si totul este "bine oragnizat", e OK.
Despre "Elena Doamna" stiu ca e bine de evitat, asa ca e bine ca ai ales "Cuza Voda". Important e, cred, si ce medic ai...



http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabrielab_ro/album?.dir=/a949
Mamica super fericita + MATEI-GEORGE (23.08.2004)
Povestea nasterii: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36243

buli spune:

eu am nascut in Iasi la Elena Doamna.

nu am nimic de comentat. parerea mea e ca are f. mare importanta si la ce doctor esti si cum te trateaza el. cadrele medii sint foarte atente la asta.

si mai cred ca este important sa ai un doctor care sa te vada pe toata perioada sarcinii si sa te asiste la nastere. asa va sti cel mai bine ce decizii trebuie sa ia.

vad ca te-ai decis pt. Cuza Voda. mama mea a fost internata acolo si a fost ok.

repet. conteaza mult doctorul. daca e asa cum trebuie te va preveni chiar in legatura cu unele din problemele spitalului.

sarcina usoara si sa fiti sanatosi

Anca si Matei (1 ianuarie 2004)

gasca MAO

La multi ani cu sanatate!!

tinatache spune:

quote:

---

Originally posted by roberta04

Buna, Cenia! Eu am nascut in august la Maternitatea "Cuza-Voda" cu d-na dr. Grigore si, daca vei citi si povestea lui Matei-mica dar uriasa minune de la Dumnezeu, vei intelege, poate, ca ii datorez existenta copilului meu.

Important e, cred, si ce medic ai...



http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabrielab_ro/album?.dir=/a949
Mamica super fericita + MATEI-GEORGE (23.08.2004)
Povestea nasterii: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36243

---

subscriu! Am nascut tot cu d-na dr. Grigore si ti-o recomand. La ce dr. esti?

Cristina

alipiticot spune:

Buna mamicilor!
si eu sunt din Iasi si chiar as dori daca aveti ceva informatii sa ne mai ajutati si pe noi,care nu prea am stat prin spital.Eu voi naste in februarie,prin cezariana si....mi e frica.
Din pacate nu stiu nici preturi,nici medici buni sau f buni....
Eu voi naste cu Dr Mihalceanu Elena.
Stie cineva ceva de ea?Nu prea stiu nimic dar la ea am facut echo morfologica si ...asta e.am avut o experienta nu prea placuta cu Dr Carauleanu,care poate e bun medic dar la citit echo....nu si am luat 4 luni degeaba utrogestan si gravibinon....si dadeam 300 mii pe o echo cu tot cu consultaie care din pacate dura 7 min,la ea la cabinet,ca mereu era plin si se grabea...asa ca nu mi aexplicat prea multe.
Sincer cel mai mult am fost ajutata de forum de cele citite aici,am aflat mii de informatii necesare.
Asa ca daca mai sunt mamici cu sfaturi si eu astept cu bucurie!
La multi ani si o seara buna!

alipticot 34 sapt
Dr Mihalceanu Cuza Voda
DPN 15-20 febr 2005
poze

gabi25 spune:

Vreau sa va intreb cam cat mai ajunge o consultatie la d-na dr. Grigore Mihaela a vreau sa ajung la Iasi pentru un contro si sa stiu la ce sa ma astept, m-ar interesa si o ecografie....doar ne pregatim serios sa il facem pe bebe 2.
Aveti cumva o adresa de e-mail a doamnei doctor?

Multumesc
Camelia

http://community.webshots.com/user/cameliac
``````````` Just hope ```````````

adorotheea spune:

Draga Camelia,

nu stiu cat costa o consultatie la d-na dr. Grigore dar stiu ca o echografie costa 500.000. Am o prietena care va merge vineri pe 28 ianuarie la ea la cabinet asa ca o pot ruga sa-mi spuna apoi, cat costa si consultatia.

Adresa de email nu stiu dac are si care e.

Spor la treaba pt bebe 2

Dorotheea si Thomasino

adorotheea spune:

De când mă știu mi-au plăcut copiii la nebunie. Îmi făceam planuri ca atunci când voi crește mare să am patru copii (doi băieți și două fete). Spre bucuria mea Dumnezeu mi-a dăruit un soț căruia îi plac copiii foarte mult.

În mai 2002 spre surprinderea dar mai ales, spre bucuria mea am rămas însărcinată. Începutul sarcinii a fost destul de greu, fiindu-mi rău în permanență, dar acest fapt nu-mi putea umbri bucuria. Eram atât de fericită!!! Mă gândeam permanent la minunea care creștea în mine, îmi făceam planuri, și mai ales mi-am făcut o listă de rugăciune specială pentru copilașul meu și mă rugam în fiecare zi pentru el. Constiinciosa, am inceput sa merg lunar la Dr. Iancu la controale. De fiecare data, insa tot ce facea era sa ma suie pe masa, sa ma controleze si atat. De fiecare data totul era in regula, bebe era bine merci... Echografie.... nici vorba... Cum era prima sarcina, nu prea stiam cum anume trebuie sa decurga lucrurile si cand imi va face echografie. M-am gandit ca e medic si stie ea ce face. Mi-am facut si analize dar nu recomandate de ea ci de medicul meu de familie. Analizele au iesit foarte bine.

Pe 14 August, dimineața în jur de ora 5, m-am sculat cu o durere de burtă mare și apoi imediat a început o hemoragie imensă. Speriată, am dat telefon doctoriței, și i-am spus printre suspine ce se întâmpla cu mine. Ea mi-a zis să mă calmez, să stau în pat, să-mi fac un gravibinon, să iau niște No-spa și să mă duc abia a doua zi la spital să mă vadă, pentru că ea trebuia să plece până la București în ziua aia. Cuvintele ei nu mi-au inspirat prea mult încredere, dar totuși eu nu eram medic, așa că am ales să fac ce-mi spune. În după-amiaza acelei zile, la insistențele mamei mele, pentru că hemoragia era tot mai mare și contracțiile tot mai puternice, m-am dus la un cabinet particular și am făcut o ecografie, care arăta că sarcina era oprită în evoluție. Eram atat de șocată de acest diagnostic, încât refuzam categoric să cred acest lucru, gândindu-mă că nu este posibil așa ceva, copilul meu nu a murit și totul este în regulă. Am început să mă rog din tot sufletul ca totul să fie bine și să nu pierd copilul.

A doua zi de dimineață m-am dus la spital, doctorița mea m-a controlat și spre surprinderea mea mi-a zis că nu am pierdut copilul, dar trebuie să vedem cât este de viabilă sarcina. M-a internat și a început să-mi facă tratament de menținere. Eram atât de bucuroasă... dar în același timp și îngrijorată, din cauza ecografiei pe care o făcusem cu o zi în urmă. Ca să nu mă chinuie gândurile negre, în acea zi mi-am bătut recordul, citind o carte foarte groasă, de la cap la coadă. Între timp mama i-a arătat doctoriței mele ecografia din ziua precedentă. Văzând-o, ea i-a spus mamei că după acea echografie, într-adevăr sarcina pare să fie oprită în evoluție și i-a promis că în dimineața următoare îmi va face ea o ecografie. Totul se bătea cap în cap, iar familia mea nu mai știa ce să creadă. Au rămas totuși și ei cu speranța că nu voi pierde sarcina.

În dimineața următoare, pe la ora 7 a venit vizita în frunte cu profesorul Tomosoiu (care nu avea o reputație deloc bună), care m-a controlat și i-a spus să mă chiureteze și să nu mai facă nici un ecograf, pentru că nu avem timp de prostii. Așa că am rămas țintuită pe masă, bulversată, șocată, tremurând de frig, frică și durere. Lacrimile au început să-mi curgă șiroaie deși mă luptam în zadar să le opresc; in același timp profesorul stătea pe un scaun și făcea glume proaste cu asistentele și doctorii, care între timp își făceau treaba liniștiți. Deși mi s-a făcut anestezie, am simțit totul pe viu, iar durerile erau atât de mari încât începusem să tremur și mai tare atât din cauza durerii fizice cât și psihice. După ce au terminat treaba m-au trântit pe un pat într-un salon și m-au anunțat că după ce mă trezesc, pot să plec acasă și să iau doxiciclină. În jur de ora 13, soțul meu, care nu știa nimic de chiuretaj, a intrat în salonul în care zăceam singură în agonie, cu un buchet mare de trandafiri și a rămas șocat, când m-a găsit într-o baltă mare de sânge. Mă simțeam și arătam de parcă eram drogată. M-a luat acasă, dar nu mi s-a dat bilet de externare pentru că nu era țipenie de doctor în zonă, iar asistentele au zis că nu li s-a spus că am nevoie de așa ceva. Acasă am vomat, am tremurat și am plâns în continuare într-o stare febrilă toată ziua.

După aproximativ o săptămână, m-am trezit într-o dimineață cu febra 37. Mă dureau îngrozitor mușchii, oasele și tremuram toată exact ca la o gripă puternică. După o frecție bună, somn și transpirație, mi-a mai scăzut febra dar apoi a urcat imediat la loc și chiar din ce în ce mai mult. Începusem deja să mă întreb dacă nu cumva nu e gripă, ci are legătură cu chiuretajul. Am sunat-o iar pe doctoriță care mi-a confirmat temerile, m-a controlat și m-a internat cu diagnosticul resturi post chiuretaj. Spre seară deja aveam febră 40 de grade. Mi s-a pus o perfuzie cu antibiotic. Dimineața următoare a venit iarăși vizita cu același profesor, care a spus că trebuiesc re chiuretată dar mai întâi să mi se facă un ecograf. Doctorița mi-a spus că ea trebuie să plece la București dar mă lasă pe mâini bune, ale profesorului, și apoi m-a trimis în salon să beau apă pentru ecografie. Așa am și făcut și am băut apă toată dimineața și toată amiaza, dar n-a mai dat nimeni pe la mine ca să mă ducă la ecografie. În zonă iarăși nu era țipenie de om. Între timp m-a vizitat Dr. Rodica Boghean, medicul meu de familie, care îmi spusese că ar vrea să mă ducă la o d-na doctor Carauleanu de la maternitatea Cuza-Voda, cu care vorbise deja și care acceptase să mă vadă și să mă trateze, dar nu știa cum să mă scoată din maternitatea unde eram internată și să mă ducă la alta, din cauza rivalității dintre maternități. Ar fi ieșit cu scandal și nu-mi doream asta. Am aflat că profesorul îmi schimbase diagnosticul precedent cu avort spontan incomplet (adică un fel de spălare pe mâini în caz de forță majoră) și lucrul acesta mi s-a părut foarte dubios. Devenisem agitată și îngrijorată, aș fi vrut să plec de acolo și nu știam cum să fac. O prietenă care m-a vizitat la spital, m-a sfătuit să fug din spital, mai ales că nu aveam haine și acte la triaj. Așa că, într-un târziu, când am văzut că nu se întâmplă nimic și nu-mi face nimeni nimic, mi-am luat catrafusele și împreună cu soțul meu am ieșit pe poarta spitalului ca și cum nimic nu se întâmpla. În sinea mea mă simțeam ca un infractor care fugea din pușcărie..

M-am dus la doctorița Carauleanu, pe care mi-a recomandat-o Dr. Boghean si care tocmai era de gardă. M-a internat, mi-a pus perfuzie cu un medicament care să mă ajute să elimin eventualele resturi. A doua zi, dimineața foarte devreme a venit d-na doctor și m-a luat la echografie. În timpul echografiei vedeam după expresia feței ei că ceva nu e în regulă. Mi-a spus că îi pare rău dar trebuie să mă chiureteze din nou pentru că ce vede e destul de grav. Apoi, uitându-se din nou pe ecograf, s-a schimbat la față, i-a chemat pe ceilalți medici, și i-a intrebat încet: ia uitați-vă aici....acesta nu e capul copilului? După care au început să vorbească între ei. În acel moment am simțit că o iau razna și că nu mă pot abține să izbucnesc în plâns, ceea ce am și făcut imediat ce am ieșit din cabinetul cu ecograf. Îmi curgeau șiroaie de lacrimi mari pe care nu le puteam controla. Mi-au pus imediat o perfuzie, m-au anesteziat puternic și apoi a început rechiuretajul. Din cauza infecției foarte mari anestezicul nu și-a făcut treaba, așa că am simțit iarăși totul pe viu. Cu toate că simțeam diferența cu care se făcea intervenția acum (diferență ca de la cer la pământ, cu delicatețe) totuși durerile erau insuportabile, încât nu puteam decât să gem, să îmi foiesc capul pe masă și să mă rog să se termine odată durerea. În continuare îmi curgeau lacrimi și suspinam și din această cauză am intrat într-un fel de șoc respirator. Scoteam niște sunete de parcă mă sufocam și chiar așa și simțeam. Având în vedere durerea pe care trebuia să o suport, cred că m-am comportat destul de bine. Doctorița era foarte drăguță, mă încuraja tot timpul și din când în când se mai oprea și mă lăsa să-mi trag sufletul, rugându-mă să mai rezist încă un pic, pentru a putea să mă curețe bine, ca să mai pot avea copii. După ce a terminat mi-a pus o perfuzie pe masa de operație, apoi încă una pe un pat alăturat și abia după ce am început să respir cât de cât normal, m-au dus înapoi în salon. Infecția era atât de mare pentru că am stat mult timp cu multe resturi în mine, încât am fâcut un început de septicemie. Sau, în fine, nu mai era mult până acolo. I-am spus doctoriței că imediat după ce trece perioada de grație, vreau să rămân iarăși însărcinată. Ea a zâmbit și mi-a spus că mai avem multe de făcut până atunci, dar era destul de sceptica. A urmat o perioada de vreo 5 luni de tratament.

În ajunul Crăciunului, la biserică s-au împărțit cadouri din străinătate pentru toate familiile. În cadoul meu, spre surprinderea mea am găsit haine pentru bebeluși. Am simțit că este o promisiune din partea lui Dumnezeu că în anul următor voi avea un copilaș. Nu peste mult timp m-am dus victorioasă la doctorița mea și i-am spus că sunt sigură că sunt însărcinată. Ea s-a uitat la mine destul de neîncrezătoare, dar apoi mi-a făcut ecograf și mi-a confirmat că într-adevar voi avea un bebeluș. Eram atat de fericită, încât mă și vedeam cu el în brațe. Au urmat tratamente de menținere, pană când la începutul lunii a 8-a, după o perioadă de stres și supărări, m-am trezit într-o dimineață cu contracții puternice, care erau deja la 5 minute distanță. M-am dus la spital și la ora 12:25, pe 7 Septembrie 2003 am născut prematur un băiețel micuț, de 1900 de grame. L-au pus imediat la incubator și a stat acolo în jur de o săptămână, între timp greutatea scăzând la 1700 de grame. Eram îngrijorată din pricina lui, pentru că Dumnezeu mă învățase că El știe să dea, dar știe să și ia înapoi. Cu o zi înainte de a naște eu, o prietenă bună și mai apoi nașa copilului meu născuse și ea o fetiță. Prietena mea, Dana, venea permanent în sala de nașteri mă încuraja și mă ajuta în caz de nevoie. Îmi făcea foarte bine să știu că este cineva pe-aproape care se îngrijește de mine și se roagă pentru mine și copilașul meu. După ce, Dana a fost la reanimare și a văzut copilul, mi-a spus n-am mai văzut un bebeluș cu o față atât de angelică! Ai născut un îngeraș!. Și eu credeam la fel dar mă gândeam că e din cauză că e al meu. Cuvintele ei m-au uns suflețelul. Mă rugam din tot sufletul să îmi lase acest copil și îi promiteam că dacă mi-l va lăsa i-L voi dedica Lui. I-am pus numele Thomas-Adrian și după 3 săptămâni am ieșit plutind parcă din maternitate cu minunea mea mică în brațe. Încă nu puteam să cred că e adevărat.

Acum are 1 an si 4 luni și a rămas tot un îngeraș. Cât e ziua de lungă Thomasino e vesel și râde la toată lumea, chiar dacă nu i-a văzut niciodată. Dumnezeu fie lăudat pentru minunea de îngeraș pe care mi-a dăruit-o!!! ÎI mulțumesc lui Dumnezeu zilnic pentru el. Acum aștept din moment în moment un nou îngeraș... fiind insarcinata in 34 saptamani.
Aș vrea să le mulțumesc din suflet pe această cale: Dr-lui. Rodica Boghean, Dr-lui Maria-Magdalena Cărăuleanu pentru că mi-a salvat viața si m-a ajutat apoi să mai pot da viață, Dr-lui M. Stamatin (neonatolog), Danei Serediuc și d-nei asistente Felicia Crețu.

Asta e povestea mea si imi cer scuze daca v-am plictisit cu ea.

Dorotheea si Thomasino (1 an si 4 luni)

ana l spune:

Eu am nascut la Elena Doamna, si erau saloane modernizate si foarte curate, iar personalul saritor fara sa astepte recompense. E drept ca depinde mult si de medic, dar eu una am fost multumita, chiar daca nu am stat in salon nou modernizat. Eu am nascut in nov 2003 si atunci bebe statea in amera pentru copii. Mai tirziu am aflat ca s-a revenit iar la sistemul mama si copilul impreuna.
Dr meu era de la E.Doamna dar avea si cabinet particular, asa a am ales varianta din urma. Controlul consta in echo. Am facut doar 2 controle clinice, in rest echo, cu tot cu poza. Chiar daca era mereu aglomerat, dr avea timp si rabdare sa-mi explice totul, sa-mi arate ce face bebe, si de fiecare data mergeam si cu sotul meu. Am fost multumiti de prestatia ei, si mai ales, a venit urgent la spital cind mi s-a rupt apa, sa-mi faca cezariana.
Adorotheea, imi pare foarte rau ca ai treut printr-o experienta asa de trista. Ai grija de ingerasul tau

mamica lui Andrei

sibip spune:

Dorotheea, am citit cu sufletul la gura mesajul tau. Oricit de dureros ar fi, te felicit pentru puterea si pentru curajul de a fi trecut peste toate - si pentru copilasul pe care il ai! Sper sa iti indeplinesti visul de a avea si alti copii!
Iar doctorii pe care ii mentionezi - sper ca o instanta de deasupra noastra sa ii judece dupa cum merita. In plus, sa ii adaugam si noi pe lista medicilor din Iasi, dupa caz: la care sa te duci si la care sa nu te duci!

Ana, cu cine ai nascut la Elena Doamna?

Ioana

adorotheea spune:

Ana, probabil ca la copii au conditii bune... Personal nu am fost acolo si nu stiu... Eu am sta la pavilionul 2 care e chiar langa poarta si acolo conditiile sunt sub orice critica; de exemplu intrau cainii in cladire pana in capatul holului unde era o sala de operatii... iar asistentele ii alintau si mangaiau de zor si apoi se duceau la copii. Se oboseau oare sa se spele pe maini?????? Oricum imaginea asta m-a socat...
Cu ce medic ai nascut?
Sa-ti traiasca si tie baietelul si multa sanatate!