De ce fug copiii de acasa?

Ramonika spune:

Marcellinna, m-a impresionat povestea ta.
Adusca - ca bine le mai zici...


Ramonika si pisicile Vladutz Tigrutz si Alina Bubulina

nichita7 spune:

eu am un frate care de la 12 ani a plecat de acasa si nu va pot spune decat ca de vina sunt tot parintii sau copilul nu e inteles sau ascultat si vrea sa atraga atentia asupra lui cumva
nu as dori nimanui sa treaca prin asa ceva desi stiu ce inseamna
stati si discutati cu copilul ,incercati sa-l cunoasteti ami bine decat se cunoaste el pentru a va da seama care va fi urmatoarea lui miscare
incercati sa fiti inaintea lui mereu cu un pas si nu-l bateti (aceasta fiind cauza pt. care fratele meu a plecat de acasa)
convingeti-l ca infruntandu-si mereu problemele le va rezolva si nu fugind de ele
dati-i si lui o anumita libertate de miscare fiind pe ,urma lui astfel incat el sa nu-si dea seama (urmarindul din umbra )

Miruna Enescu spune:

Si inca ceva...
cand fratele meu a renuntat la facultate si a plecat de acasa, a facut-o dupa multe, multe discutii cu mama, care nu era dispusa sa cedeze nici un centimetru, de frica...pentru ca el se inhaitase cu o gasca de betivani. Dar intotdeauna i-a spus: "Cand vei fi dispus sa duci o viata cu care eu sa fiu de acord, eu voi fi alaturi de tine".
Poate ca uneori, cand sunt destul de mari, pot fi lasati sa-si faca propriile greseli, sa invete ce este viata si cat de loiali le sunt asa-zisii pieteni. Dar intotdeauna trebiue sa le lasam o poarta deschisa de intoarcere.
Cand fratele meu s-a intors din peregrinari prin alte tari (cu ceva bani si cu alta viziune asupra muncii si a vietii) mama a fost prima care sa-l ajute sa se puna pe picioare, sa-si cumpere o garsoniera si sa-si gaseasca de lucru. Acum este la casa lui, un sot loial si un om de incredere. Cred ca felul in care a fost crescut un om, valorile sale, pana la urma il vor indruma catre drumul cel bun.