Postul
Raspunsuri - Pagina 4
joanna spune:
Ispita ta va fi mai mare.Dar daca vrei,te rogi si pentru sot si va veni alaturi de tine .Nici nu vei realiza cind.Sa-ti ajute bunul Dumnezeu!
Joanna
Sanca spune:
quote:
Originally posted by pulstarquote:
Initial creeata de star33
Este o lupta a noastra cu patimile noastre de orice fel, din care trebuie sa iesim invingatori.
As dori sa stiu de ce consumul alimentelor de origine animala este considerart a fi o ..patima?quote:
Initial creeata de star33
Si nu in ultimul rand este o curatare a organismului de toxinele acumulate, fiind chiar recomandat in unele boli grave.
"o curatare a organismului de toxinele acumulate" din ce anume?
Din alimentele de origine animala?
Pai daca e sa facem o comparatie intre toxicitatea grupelor de alimente, atunci putem spune ca anumite "alimente" de origine vegetala au o incarcatura toxica mult mai mare decat banalele alimente de origine animala.
Exemple:
-soya si toate sub-produsele din aceasta, prin continutul sau ridicat de fito-estrogeni, acid phitic, inhibitorii tripsinici, agenti antitiroidieni, substante precum lisinoalanina, nitrosamine, aluminiu si MSG.
www.westonaprice.org/soy/index.html" target="_blank">(clik aici pentru detalii)
- uleiul vegetal si margarina prin acizii grasi de tip trans, substante puternic cancerigene.
(pentru detalii click:
www.westonaprice.org/know_your_fats/howtransform.html" target="_blank"> aici,www.westonaprice.org/know_your_fats/know_your_fats.html" target="_blank">aici,www.mercola.com/2000/jan/16/phantom_fat.htm" target="_blank">aici,www.mercola.com/2000/jun/10/trans_fats.htm" target="_blank">aici, siwww.mercola.com/2003/jul/19/trans_fat.htm#" target="_blank"> aici).
* Ignorance is bliss.. *
* link foto *
Pulsar postul nu e numai pentru cei care mananca carne. Este o purificare a organismului.
Animalele fac si ele post instinctiv, de 24 de ore, mai ales daca sant bolnave. Postul e o remedie naturala si ajuta organismul sa elimine toxinele si sa se refaca.
Uite un articol cu beneficiile postului.
http://www.healthy.net/scr/article.asp?ID=1996#1
frumosii mamei
orchid spune:
Articol gasit pe internet. L-am gasit interesant si de aceea il postez aici.
Primavara postului
Mihai Boicu
Ce este postul ? O unealta duhovniceasca care ne este data intru curatia trupesca si sufleteasca. Nu este si nu trebuie sa’l facem un scop in sine, dar sa’l primim cu bucurie intru slava lui Dumnezeu. (v. Matei 6, 16-18). Fiecare sa ia sfat de la Hristos, prin glasul duhovnicului si sa porneasca pe calea postului ce’i este in putere si de folos. Nici sa nu se aventureze, dar nici sa nu se leneveasca. Caci celui neinvatat cu urcusul duhovnicesc nu’i este de folos escaladarea unei pante abrupte si alunecoase, caci poate pieri sau deznadajdui. Si nici alpinistului nu’i va ajuta drumul lung si ocolit, ca-l va plictisi si lenevi si va poposi in vreo poiana inmiresmata, dar plina de serpii pacatului. Deci fiecare sa se inhame la drumul cel potrivit, ca in bucurie s’ajunga cu folos la capatul acestui post. Pentru majoritatea dintre noi, postul a ajuns sa fie un fel de "regim de alimentatie bisericesc", cu alte cuvinte un post de mancare. intr’adevar, postul este si post al pantecului, post de mancare. Si are si acest fel de post randuiala sa, dar postul nu este numai atat. in primul rand, postul este post sufletesc, este abtinerea de la pacat si de la ceea ce duce la pacat. Este perioada in care renuntam la cele ale lumii - fiecare dupa puterea sa - si ne apropiem cu smerenie de cele ale lui Dumnezeu.
Postul este post al gandului. Caci in gand sta inceputul rautatii. De aceea sa alungam gandul cel rau, de manie, de ura, de invidie, de desfranare, de mandrie, de slava desarta, de pofta, si toate celelalte ganduri pacatoase care ne vin prin lucrarea diavolului sau a patimilor noastre. Sa le alungam punand in mintea si sufletul nostru gandul la Dumnezeu, gand de rugaciune, gand de dragoste, gand de nadejde.
Postul este post al vorbei. Cate cuvinte desarte nu graim in fiecare zi ? Ne place sa ne auzim si sa ne auda si ceilalti ! Ne place sa vorbim de pacatele celorlalti pentru a ne justifica pacatele noastre, ne place sa ne comparam cu greselile celorlalti pentru a ne arata mai buni ! Dar cum folosim cuvantul ? Lovim cu cuvintele in ceilalti lasand durere si lacrimi in urma noastra - si atunci suntem ‘satisfacuti’. Fie ca in acest post, sa invatam sa rostim si rostuim Cuvantul in gurile si inimile noastre ! Sa daruim dragoste si pace prin Cuvant. Sa vorbim putin si sa traim Cuvantul rostit. Sa meditam cu cutremur la o sfanta porunca: "Cuvantul vostru sa fie fapta" (cnf. Matei 5,16)
Iar daca ni se face dor de vorba, sa invatam sa vorbim cu Sfintii si ingerii, sa invatam sa vorbim cu Dumnezeu. Cum ? Prin glasul rugaciunii. Haideti sa incercam sa invatam sa ne rugam. Sa rostim rugaciunile cu sufletele noastre. Ne trebuie doar staruinta si nadejde in mila lui Dumnezeu. Sa incercam fiecare sa ne rugam mai mult. Si in afara de canonul zilnic - obligatoriu pentru un crestin - format din rugaciunile ceaslovului, de dimineata, de seara, inainte si dupa masa, sa cadem in genunchi si sa ne umplem sufletele de cuvinte catre Dumnezeu. Parintele Constantin V. avea un canon special de rugaciune in timpul celor patru posturi. Citirea zilnica a plansurilor Sfantului Efrem Sirul. Rugaciuni de o frumusete extraordinara pe care va indemnam sa le cititi cu ravna.
Postul este si post al faptelor rele. Caci prin fapte ne aratam oamenilor si lui Dumnezeu credinta. Faptele noastre sunt cele care vor grai in clipa Judecatii si ne vor inalta in rai sau ne vor arunca in intunericul iadului. Sunt multe fapte conventionale cu care ne-am obisnuit si pe care le facem permanent, chiar daca nu ne aduc nici un folos duhovnicesc. Cum putem scapa de ele ? Foarte usor. Haideti sa punem inceput bun, si sa ne umplem viata de lucrari pentru Dumnezeu si pentru ajutorarea aproapelui, si nu vom mai avea timp pentru cele rele. Sa ne oprim la cateva din lucrurile care ne-au intrat in sange si ne tulbura permanent viata.
Una dintre lucrarile cele mai daunatoare sufletului nostru este facuta de televizor. in acest amalgam de programe, lucrurile bune sunt amestecate permanent cu lucruri rele. Studii realizate de o echipa de psihologi, sociologi si medici americani au aratat ca prin intermediul televizorului se transmit foarte usor sentimente negative: frica, uimire, ura, manie, pofta, groaza, aprindere trupeasca, ... si foarte greu sentimente pozitive ca: dragoste, pace si liniste. De asemenea, cadrul in care urmarim programele la televizor este foarte apropiat cadrului utilizat in hipnoza: privirea unui punct fix si pierderea fundalului, semi-intuneric, derularea rapida a unor elemente neasteptate fara posibilitatea de a interpreta si analiza constient detaliul... O simpla imagine aparent inofensiva dintr-o reclama intercalata, poate avea in subconstientul nostru efecte secundare predeterminate. Si atunci de ce e atat de la moda ? Tocmai pentru ca prin intermediul lui se pot manipula foarte usor, subtil si perfid mase mare de oameni. Sa nu ne credem mai puternici decat suntem si sa zicem ca asupra noastra nu are putere. Sa ne urmarim si sa ne analizam si atunci vom vedea limpede tot raul.
Parintele Constantin avea pentru toti fii lui duhovnicesti, in toate cele patru posturi ale anului un canon special: postul de televizor. in ce consta? Foarte simplu: sa nu ne uitam la televizor deloc, sub nici un motiv, pe toata durata postului. incercati si vedeti cat de folositor este acest post. Si in timpul care va ramane liber, cititi cuvantul lui Dumnezeu, cititi Sfanta Scriptura. Tot legat de acest tip de post as adauga pentru unii ‘pasionati’ postul de "WEB", care este tot un fel de "televizor imbunatatit malefic"...
Am incercat pana acum sa deslusim cate ceva despre postul sufletesc. Si Biserica incepe pregatirea noastra pentru Postul Pastelui tot cu acest tip de post, asezand cu trei saptamani inainte de a incepe postul de mancare inceputul pregatirii sufletesti, prin duminica "Vamesului si a fariseului". Am ascultat cu totii pericopa evanghelica si am judecat: "Vai ce bun era vamesul si ce smerit, si ce rau era fariseul ?" Dar cati ne-am intrebat: "Sunt eu macar la fel de bun ca si fariseul?" Suntem noi ne-rapitori ca el? Nu ! Caci poftim la o multime de lucruri ale lumii acesteia trecatoare si luam banul saracului pe care ni l-a dat Dumnezeu pentru a ne satisface placerile desarte. Suntem noi drepti? Nu ! Caci ne lasam manati de rautatile sufletului nostru si judecam dupa voia noastra, nu dupa voia lui Dumnezeu. Suntem noi in afara de adulter? Nu ! Caci savarsim adulter in inima noastra, privind si gandind cu pofta la cele ale lumii. Postim noi de doua ori pe saptamana? Chiar daca tinem postul de mancare suntem departe de postul sufletesc, dar nici pe cel de mancare nu-l tinem cum trebuie! Aducem noi zeciuala? Aici e jalea si durerea. Totul pana la a da ! Si mai ales a da bani... Ne chinuim sa strangem si sa adunam, sa investim si sa salvam in tot felul de cetati ale satanei. Chiar si cand nu sunt banii nostri ci ai lui Dumnezeu, vrem sa-i gestionam rational. Uitam de indemnul Domnului de a nu ne face comoara pe pamant ci in cer. Cea mai sigura investitie a banilor, cu dobanda infinita in fata lui Dumnezeu este milostenia facuta fara de stire.
Deci suntem mult mai rai decat vamesul ! Vai noua ! Si daca vamesul s-a coborat neindreptat cum ne intoarcem noi de la Sfanta Biserica ? Ar trebui sa nadajduim in mila Domnului si sa strigam: "Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului!" cazand la pamant si plangand. Dar vai, nu avem lacrimi pentru Dumnezeu. Daca suntem loviti plangem, daca ne amaram plangem, daca vin greutati plangem, daca pierdem pe cineva drag plangem, dar pentru pacatele noastre nu avem lacrimi. Pentru ca sufletul ne e impietrit si plangem doar pentru noi, ca o alinare, nu pentru Dumnezeu si Jertfa Sa Mantuitoare.
Dupa cum vedem, dragii mei, suntem departe de postul sufletesc si atunci Biserica vine si ne da ajutor, ne da mijloc de mantuire pe masura noastra duhovniceasca. Ne arata cum sa punem inceput bun: sa tinem macar postul de mancare. in traditie acest post de obste consta in mancarea doar a produselor vegetale gatite fara unt de lemn (ulei).
Foarte putin ni se cere, dar foarte putini tinem si acest post al pantecelui cum se cuvine. Iar Sfintii parinti spun ca ne-paza pantecelui atrage dupa sine si celelalte pacate. Deci sa intelegem ca nu-l putem considera lipsit de sens si nefolositor. Si daca e folositor de ce sa nu-l tinem ?
Si in zilele noastre sunt calugari care nu mananca si nu beau nimic tot postul ! Postesc ca si Domnul in pustie hranindu-se cu Trupul si Sangele Cuvantului lui Dumnezeu. Nu suntem noi vrednici nici macar de gandul la un astfel de post, ci noi sa incercam sa tinem post dupa puterea noastra. Sa mergem fiecare la duhovnic si sa luam indrumare de la acesta ce post sa tinem si cum sa-l tinem, fiecare pe masura puterilor sale, pe masura varstei si a sanatatii.
Nota: O mare parte din cele spuse mai sus reproduc din memorie fragmente din predici, sfaturi si indemnuri ale parintelui Constantin Voicescu. Eu nu m-am invrednicit decat cu punerea lor laolalta intru via lui pomenire, si avandu-l ajutor nevazut printre mucenicii lui Dumnezeu.
adriana spune:
Orchid, l-ai cunoscut pe parintele Voicescu?
Se implinesc 10 ani de cand merg la Sapientei 
, incerc sa-l regasesc in gradina bisericii 
Ai fost si tu pe acolo?
mariana tache spune:
Cand am vazut ce frumos ati vorbit de post si ce puternice sunteti, mi-a venit sa plang. Cand ma gandesc ca pe vremuri (in liceu si facultate), postul si rugaciunea erau obiceiuri la mine. Acuma.....nu stiu ce s-a intamplat. Si le simt lipsa, dar parca sunt legata de maini si de picioare si nu pot sa fac nimic in aceasta privinta. Si culmea este ca ma si duc la biserica aproape in fiecare duminica, cant in cor si primesc liturghia in sufletul meu. Dar nu stiu ce se intampla dupa ce ajung acasa. Sa fie oare prea multe ispite, iar eu sunt prea slaba si nu le pot inlatura?
mariana tache, mamica lui Stefan.
http://community.webshots.com/user/tachemas - pozici.
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34377 - O poveste de suflet.
star33 spune:
quote:
Originally posted by mariana tache
Cand am vazut ce frumos ati vorbit de post si ce puternice sunteti, mi-a venit sa plang. Cand ma gandesc ca pe vremuri (in liceu si facultate), postul si rugaciunea erau obiceiuri la mine. Acuma.....nu stiu ce s-a intamplat. Si le simt lipsa, dar parca sunt legata de maini si de picioare si nu pot sa fac nimic in aceasta privinta. Si culmea este ca ma si duc la biserica aproape in fiecare duminica, cant in cor si primesc liturghia in sufletul meu. Dar nu stiu ce se intampla dupa ce ajung acasa. Sa fie oare prea multe ispite, iar eu sunt prea slaba si nu le pot inlatura?
Draga Mariana, eu cred ca starea aceasta de indiferenta pe care o ai acasa, dupa cum spui, este tot o incercare, o ispita. Tu trebuie doar sa lupti cu ea si cu tine insuti
si sa te "obligi" sa iti pleci genunchii si sa te rogi. La inceput este greu, ca iti gasesti o mie de lucruri de facut in loc de rugaciune, dar dupa un timp te asigur ca vei reusi. Stiu din experienta mea, pana nu demult aveam de facut lucruri foarte "importante" duminica in loc sa merg la biserica...dar acum, fiindca simt nevoia imperioasa sa merg la biserica, am lasat deoarte acele lucruri. Biserica e printre prioritati. Este numai un exemplu.
Te rugam sa ne tii la curent si Dumnezeu sa te ajute !
adriana spune:
Mariana, poate daca incerci sa-i antrenezi si pe cei de acasa in biserica, in rugaciune si post iti va parea mai usor sa te asezi iar in credinta. Fa-ti un program cu ei, mergi la biserica, rugati-va seara impreuna, sau doar tu cu copilul, si incet incet o sa simti ca poti sa postesti, sa iti reiei vechile obiceiuri. Totul trebuie sa vina din sufletul tau, sa te simti impacata cu lucrurile... altfel ce rost are o obligatie care nici nu-ti face placere 
mariana tache spune:
Dragele mele, sunt constienta ca totul depinde de puterea mea de a infrunta ispitele (cum ziceai si tu star33, tot mereu am alte lucruri mai importante de facut decat sa imi plec genunchii spre rugaciune), dar mai cred ca daca ar fi in familie un obicei general, mi-ar fi mai usor. Parintii mei sunt niste oameni foarte religiosi (tin posturi, se roaga, merg la biserica), dar nu locuiesc cu ei.
Suntem doar eu cu sotul si puiul nostru de 7 luni. Sotul, pana sa fim impreuna nu mergea deloc la biserica. Ce sa mai vorbim de post si rugaciune. Dupa lupte indelungate, (certuri, plansete, rugaminti, santaje)am reusit sa il fac sa vina si el la biserica. Nu stiu cat o face din convingere, sau pt mine, sau pt Stefan(tot ii spuneam ca trebuie sa il invatam pe Stefan sa creasca in dragoste de D-zeu, si asta nu se poate daca nu mergem la biserica, iar daca el nu ii da exemplu, nici copilul nu va vrea ). Important este ca vine(ceva tot trebuie sa se lege de el daca merge). Dar nu cred ca o sa fim vreodata in urmatoarea ipostaza: eu sa nu am chef sa ma duc, iar el sa traga de mine sa mergem la biserica. Asa ca nu stiu cum as putea sa il fac pe sotu' sa isi plece genunchii la rugaciune, cu atat mai mult cu cat nici eu nu fac asta in ultimul timp (si, si eu am nevoie de impuls). Ma gandesc ca daca nu imi revim repede, nici Stefan nu se va obisnui cu acest obicei minunat. Asa ca va trebui cat mai repede sa reintru pe drumul cel bun, ca sa pot sa fiu un exemplu pt el, si cine stie? poate intr-o buna zi, ne va urma exemplul si sotu'.
Deci nu are cine sa ma impulsioneze. Eu singura trebuie sa fac asta, pt mine si pt iubitii mei. Este greu!. Dar sper sa imi revin.
mariana tache, mamica lui Stefan.
http://community.webshots.com/user/tachemas - pozici.
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34377 - O poveste de suflet.
Gabri spune:
Mariana, te inteleg foarte bine, pentru ca si eu sunt oarecum intr-o situatie similara. Ce incerc eu acum, si cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa reusesc, este sa spunem rugaciunea seara impreuna. Este foarte greu, pentru ca sotul meu desi accepta sa o faca, profita de orice moment de neatentie al meu ca sa se strecoare 
iar eu sunt un fel de zbir care il vaneaza 
. E o lupta in fiecare zi, stiu ca in mod normal omul trebuie sa vina el de bunavoie la credinta, dar nu vreau sa-l las, si sunt sigura ca intr-o buna zi o sa ma scoale el dimineata sa-mi spuna ca intarziem la biserica. Am vazut cazuri de-astea...
Trebuie multa-multa rabdare si credinta, ca e clar ca nu pisalogeala noastra ii convinge ci bunul Dumnezeu ii lumineaza pana la urma.
Spune-i ca vrei sa va rugati pentru copilas, sa creasca mare si sanatos si sa-i mearga bine in viata. Ca de fapt asa si este, nu? pentru cine ne rugam cel mai mult, pentru copii!. Eu asa ii zic si pentru moment merge. Sa dea Dumnezeu sa ne tina o viata.
mult succes, Doamne ajuta!
mariana tache spune:
quote:
Originally posted by Gabri
Mariana, te inteleg foarte bine, pentru ca si eu sunt oarecum intr-o situatie similara. Ce incerc eu acum, si cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa reusesc, este sa spunem rugaciunea seara impreuna. Este foarte greu, pentru ca sotul meu desi accepta sa o faca, profita de orice moment de neatentie al meu ca sa se strecoare
Trebuie multa-multa rabdare si credinta, ca e clar ca nu pisalogeala noastra ii convinge ci bunul Dumnezeu ii lumineaza pana la urma.
Spune-i ca vrei sa va rugati pentru copilas, sa creasca mare si sanatos si sa-i mearga bine in viata. Ca de fapt asa si este, nu? pentru cine ne rugam cel mai mult, pentru copii!. Eu asa ii zic si pentru moment merge. Sa dea Dumnezeu sa ne tina o viata.
mult succes, Doamne ajuta!
Draga mea, sa stii ca siu eu il tot ademenesc cu Stefan. Dar deocamdata nu tine decat cu mersul la biserica, nu si c rugaciunea sau cu postul.
Sper totusi, ca intr-o buna zi vom reusii. Si vorba ta: nu datorita pisalogirii mele, ci ca il va lumina Dumnezeu.
Doamne ajuta!
mariana tache, mamica lui Stefan.
http://community.webshots.com/user/tachemas - pozici.
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34377 - O poveste de suflet.