Pot lua un copil doar de sarbatori?

Nu suntem foarte hotarati in privinta adoptiei, de fapt tati nici nu se gandeste la asa ceva, dar as vrea, daca se poate, sa luam un copil de la orfelinat in weekend-uri si de sarbatori sa se joace cu copilul nostru de 2 ani si sa-l ajutam atat cat putem de acum si pana cand va creste mare, sa fie pe picioarele lui.

Manuela si bb Costin

gio spune:

Stiu ca anul trecut s-a putut, incearca sa suni la nr ala gratis, cu Casa de copii nu e acasa...
Dar hai sa-ti zic din experienta mea, si sa hotarasti tu daca e bine sau nu sa faci asa.
Cand aveam 17 ani, am luat de la leagan un copilas de 3 ani, de Paste, acasa. Era asa de scump, si de dulce...si de ..trist..M-am atasat ffff mult de el..Apoi il luam cand puteam, in weekend-uri, mergeam cu el in parc, la Zoo..pana in septembriem, cand au venit parintii adoptivi din Malta, si l-au luat..Au fost ffff de treaba, ne-au sunat si pe noi sa-l vedem, la despartire...Ai mei se atasasera fff tare de el, l-am fi infiat noi, dar deja cei din Malta facusera formalitatile, si stiam ca il iubesc, si se vor ocupa de el...dar mi s-a rupt sufletul in 2 cand a plecat Daniel, si am plans..Acum are 11 ani, e baiat mare!!!!Inca mai tinem legatura, mama lui imi scrie, imi trimite poze cu el. Nu-mi vine sa cred cat a crescut, eu tot mic il vad...Inca am hainute de la el, pe care le poarta fi-mea, asa..de dor..pt mine e ca si copilul meu, primul meu copil..il iubesc ff tare, si ma bucur ca a nimerit bine si are niste parinti super..si niste conditii pe care in Ro nu le-ar fi avut..dar e asa departe...
Daca o sa am un baiat o sa-l cheme sigur Daniel...
Acum gandeste-te la ce ti-am spus...e posibil ca sa te atasezi f tare de copil, si sa fie infiat (mai mult ca sigur). Gandeste-te cum esti tu, daca poti face fata, ca eu nu regret nimic, ca Daniel m-a facut fericita, chiar si pt o perioada scurta de timp, m-a facut sa iubesc copiii si sa-mi doresc unul al meu, si sa fiu in stare sa fiu Mama...
Eu iti doresc bafta, si cred ca se poate lua un copil acasa, dar daca ii vezi cum plang cand ii duci inapoi, cum facea Dani..Giorgiana..nu ma lasa aici..ti se rupe inima!
Pupici,
Gio si Taisia

Manuc spune:

Ai dreptate Gio, eu am plans doar cand am citit raspunsul tau. E clar ca nu as fi in stare sa duc eu copilul inapoi. Sotul meu s-a suparat chiar cand a vazut cum am pus intrebarea, pentru ca parca as vrea catel pentru copil sa se joace cu el. Eu as vrea anul asta un copil care altfel ar face sarbatorile intr-un orfelinat si caruia i-as oferi mai mult decat are. Daca s-ar intelege bine cu copilul meu, iar noi vom vedea ca ne descurcam si cu 2, am incerca adoptia.

Manuela si bb Costin

mimsi spune:

Manuc, chiar daca la prima vedere ideea tare pare buna, cred ca ar trebui sa te gandesti foarte bine inainte sa o pui in aplicare. S-ar putea ca pe termen lung rezultatul sa nu fie cel dorit de tine. Acel copil are nevoie de dragoste, siguranta si continuitate in oferirea acestora. S-ar putea sa-l incanti pe moment cu viata de familie, dar o data revenit in locul de unde a plecat sa nu poata intelege de ce-i lipseste caldura caminului tau si de ce nu-l vrei pentru totdeauna. S-ar putea sa-i trezesti un sentiment de vinovatie (ce are el daca nimeni nu-l vrea) si sa-i faci mai mult rau decat bine. Cred ca mai intai trebuie sa te gandesti bine ce ai putea face pe termen lung pentru acest copil, eventual sa vorbesti si cu cineva specializat in psihologia copilului. Pare-mi-se ca a mai fost pe forum o discutie pe tema asta, dar nu mai stiu exact la ce subiect.

Manuc spune:

Mimsi, uite cum am gandit eu, poate gresesc, dar astept parerile voastre. Copilul meu are doi ani. La varsta lui, oricum sufera pentru niste lucruri imposibile, daca e sa o luam asa. De exemplu, de dimineata l-am lasat sa se joace cu nisipul pe care tati l-a pus pe balcon dupa ce il spalase pentru acvariu. Dupa putin timp, nu i-a fost suficient nisipul, vroia si apa. Tati i-a explicat ca numai la mare ne jucam cu nisip si cu apa. A inceput sa planga de ti se rupea sufletul ca el vrea la mare. Si plangea cu lacrimi si suspine de abia l-am potolit. Daca iau un copil mic, la varsta asta el nu poate sa aiba sentimente de genul "de ce nimeni nu ma vrea". Cu timpul, el s-ar putea obisnui cu ideea ca acolo e casa lui iar in weekend merge undeva unde este dorit. Dar daca noi am constata ca putem face fata cu 2 copii, daca ne-am atasa de el si noi si Costin, am incerca sa-l adoptam. Daca as vedea ca ii fac rau copilului, evident ca as opri orice vizite pentru ca nu asta este intentia mea.

Manuela si bb Costin

saphir spune:

quote:

---

Originally posted by mimsi

Manuc, chiar daca la prima vedere ideea tare pare buna, cred ca ar trebui sa te gandesti foarte bine inainte sa o pui in aplicare. S-ar putea ca pe termen lung rezultatul sa nu fie cel dorit de tine. Acel copil are nevoie de dragoste, siguranta si continuitate in oferirea acestora. S-ar putea sa-l incanti pe moment cu viata de familie, dar o data revenit in locul de unde a plecat sa nu poata intelege de ce-i lipseste caldura caminului tau si de ce nu-l vrei pentru totdeauna. S-ar putea sa-i trezesti un sentiment de vinovatie (ce are el daca nimeni nu-l vrea) si sa-i faci mai mult rau decat bine. Cred ca mai intai trebuie sa te gandesti bine ce ai putea face pe termen lung pentru acest copil, eventual sa vorbesti si cu cineva specializat in psihologia copilului. Pare-mi-se ca a mai fost pe forum o discutie pe tema asta, dar nu mai stiu exact la ce subiect.

---

Subscriu in totalitate!
Copilul poate fi traumatizat luandu-l acasa, oferindu-i o familie, ca apoi sa il duci inapoi la camin.
Ori il iei definitiv, ori nu-l iei deloc.... cu sentimentele unui copil nu te joci.

Saphir si Amos Daniel (26.02.04)

Bebelusi de ianuarie - februarie 2004
...si pozele noastre

aissa spune:

Manuc, nu mi se pare corecta gandirea ta, nu te supara.
Chiar daca, la varste mici, copii nu sufera asa mult, cum crezi ca i-ar fi mai tarziu, cand vede ca pe el il vrei numai in weekend si pleaca de la voi lasandu-l pe fiul tau acasa cu voi, iar pe el il trimiti acolo de unde l-ai luat. Nu mi se pare corect ca tu sa vezi daca te adaptezi cu 2 copii; gandeste-te la binele copilului. Daca el se adapteaza bine la voi in camin si totusi voi nu il veti lua? Ai unul, creste-l pe el si lasa gandul asta daca nu stii sigur ca il vei adopta (nici nu cred ca iei serios in considerare adoptia). Gandeste-te ca sunt altii hotarati sa adopte si nu l-ar putea gasi pe acest copil care teoretic ar fi vizitat de tine. I-ai rapi astfel sansa unui camin stabil numai pentru a fi distractie de weekend...
Poate sunt dura cu tine dar mi se pare ca gandesti gresit...

Poze cu noi

Cristina, sper o viitoare mamica de ghemotoc mic-mic

Daria spune:

Manuela, si parerea mea este ca va fi traumatizat cand se va vedea dus inapoi. Cu atat mai rau cu cat fiul tau ramane si el pleaca. Si chiar daca noi credem ca ei nu inteleg ce li se intampla nu este asa. Noi pe fetita noastra am vizitat-o 5 luni si deja despartirea era din ce in ce mai grea iar cand plecam si ne plimbam in imprejurimi era si mai rau la intoarcere, in momentul in care vedea ca o ducem din nou acolo. De multe ori nu vroia sa coboare din masina si incepea sa planga. A plans intr-o seara 3 ore dupa plecarea noastra si inca nu ajunsesem cu ea acasa. Cu atat mai mult cu cat ajunge sa vada ca la tine acasa este mult mai bine. Asta este parerea mea, sper sa nu fi suparat cu ceva.

& Maria (3 ani)
www.ldd.home.ro/MARIA.HTM

Manuc spune:

Va multumesc pentru raspunsuri, dar cred ca m-am exprimat eu gresit. Ultimul lucru pe care l-as accepta este sa fac un copil sa sufere pentru un moft de-al meu. Intrebarea mea era daca la modul general exista o astfel de posibilitate si citind alte postari am vazut ca si procedura standard presupune o perioada de acomodare, care cel putin teoretic este posibil sa nu se termine prin adoptie din diverse motive. De un lucru sunt sigura, daca cei doi copii s-ar intelege, cu siguranta si copilul meu va suferi cand l-as duce pe celalalt inapoi.
In realitate problema este ca eu vreau doi copii, pe al doilea nu pot sa-l mai fac si adoptia mi se pare o solutie excelenta. Dar nu stiu nimic despre adoptie, asa ca as vrea sa incep cumva. Eu oricum va multumesc pentru sfaturi.

Manuela si bb Costin

gio spune:

Noi iti dorim bafta, si daca sunteti hotarati sa adoptati, o sa-ti dai seama din prima daca acel copil va fi sau nu...
Gio si Taisia

Kariris spune:

Nu chinui copilul!
copii au nevoie de o atmosfera de familie, pe care nu o au la orfelinat, dar poate ca nici nu stiu ca exista asa ceva; odata ce l-ai dus in caminul tau el va descoperi marea minune si va suferi enorm cand il vei duce inapoi. Primii anisori din viata unui copil sunt decisivi in formarea lui psihica. Il vei bulversa. Hotarati-va mai intai daca vreti sa adoptati, lasa varianta cu "daca se va intelege cu copilil tau" se va intelege sigur! din start ai pornit egoist si pragmatic: in momentul in care aduci in casa ta un copil de la orfelinat nu mai exista: "copilul meu si copilul celalat"...dupa ce luati hatararea destul de greu poate de luat, incepeti demersurile legale, te duci il vezi (ti-l alegi) si in momentul in care te-ai hotarat, il duci acasa for ever! oricat de bun sau rau se va dovedi a fi!

Eu ti-o spun din proprie experienta: mama mea m-a dat la o familie de germani in primii 6 ani de viata ( de la 6 luni) si ma lua doar in week-end acasa.. la 6 ani m-a luat definitiv.. n-a fost bine deloc... schimbarile acestea de decor m-au afectat foarte mult...mi-a lipsit siguranta si stabilitatea, nu pot sa-ti spun ce greu am trecut prin copilarie, pubertate, adolescenta si cat mi-a luat sa inteleg ce este cu mine pe lumea asta!

Un copil nu poate intelege ca tu vrei sa-l ajuti, sa-i oferi week-end-rui frumoase si sarbatori fericite si ca vrei sa-l ajuti in viata, sa-l pui pe picioare. El va astepta de fiecare data sa ramana la voi si de fiecare data cand il vei duce inapoi il vei lovi, el o va percepe ca pe o pedeapsa, ii vei distruge personalitatea si-l vei face sa-si piarda increderea in el. Cu atat il vei ajuta!
Asa ca lasa-l acolo unde este pentru ca e mai bine pentru el, cel putin acolo are stabilitate si poate daca va avea sansa cineva il va lua definitiv intr-o zi!

Iar copilului tau aloca-i mai mult timp, joaca-te TU cu el sau cumpara-i un catelus! Copiii fara parinti nu sunt "copii de companie" si spun asta pentru ca vad ca scrii ca sotul tau nici nu se gandeste la adoptie!