Eu cred ca e datoria noastra a copiilor sa ne ingrijim parintii,si sa i iubim la fel de mult cum ne iubesc si ei.Mama mea s a stins din viata acum cinci ani,eu fiind plecata in Grecia din 1990.m am reintors in tara si am stat langa ea pana in ultimul ceas,si durerea a fost enorma ca nu o puteam ajuta cu absolut nimic.Deja avea metastaza la ficat si tot abdomenul.nu a vrut sa o chinuie Dumnezeu,fiind o femeie foarte credincioasa.Din cauza supararii si a probabil a oboselii,stresului m am imbolnavit si eu de ficat.Oricum si acum dupa acesti cinci ani eu inca mai spre sa pot aduce pe lume un copil cu toate ca sansele nu sunt chiar foarte mari.De fapt voiam sa va spun ca am venit defintiv in Romania cu sotul meu si l am luat pe tatal meu langa noi.Saracul la 75 de ani nu se mai putea descurca singur avea nevoie de un sprijin la batranete.Am fost norocoasa ca am un sot care m a inteles(cu toate ca este de cetatenie greaca)cat de mult i mi iubesc tatal.Din pacate in Grecia parintii mor de unii singuri prin azile de batrani sau prin spitale,pe cand noi romanii suntem mult mai sufletisti fata de parintii nostri.Orice copil ar trebui sa si respecte parintii si asta o spun eu cu durere care nu am putut naste un copilas.va urez numai bine si multa sanatate.