Sexualitatea

Julie spune:

quote:

---

asa, ia-ma peste picior cu nuantele si intuitia mea :P

si de credeam ca e depasita ideea ca mama poate sa iti fie persoana in care poti avea incredere, ne mai strofocam acum? :)))

D.

---

Nu, nu te-am luat peste picior, dar m-am exprimat laconic (pt. ca eram cu Matei - care vroia sa stie ce scriu - in carca).

Ceea ce as fi vrut sa spun - si iar nu stiu daca voi reusi sa ma exprim ca lumea - este ca trebuie sa privim lucrurile acestea cu relaxare. Nu in sensul ca trebuie sa le permitem copiilor sa faca chiar ce vor, in baza propriilor "basic instincts", ci in sensul ca sunt copii asa cum am fost si noi.
Daca ni se pare ca au gresit parintii nostri undeva, atunci sa incercam sa fim mai buni decat ei; daca suntem multumiti cu educatia primita de la ai nostri si nu ni se pare ca au gresit cu nimic fata de noi, atunci sa le urmam exemplul.
Iar aici intervin nuantele, pentru ca, asa cum s-a spus, unii copii se dezvolta mai repede, unii mai incet, unii sunt mai maturi in gandire, altii nu, iar gandirea, dupa cum s-a spus, nu e intotdeauna in concordanta cu dezvoltarea fizica.

Totusi, ma gandesc, anumite limite trebuie impuse.
Dadea cineva exemplul a doi adolescenti, un el si o ea, care dormeau impreuna, cu acordul parintilor. Ei bine, cred ca nu as accepta lucrul acesta (si nici sotul meu), nici ca parinte de baiat, nici ca parinte de fata. Probabil pentru ca atat eu, cat si sotul meu, am experimentat intai de toate dragostea platonica, apoi cea romantica si abia in cele din urma pe cea carnala - si aceste etape le consider necesare in trecerea de la copilarie la viata de adult.

Cum ii calauzim pe copiii nostri pe acest drum - asta depinde si de copii, si de parinti si, repet, nu cred ca exista retete.

Pana la urma, ce dezbatem? Cum actionam cand sexualitatea si dezvoltarea fizica o iau inaintea dezvoltarii intelectului? ca nu mai stiu, hic!

descintec spune:

Aceeasi problema cu "pana la urma ce abordam aici" mi-am pus-o si eu. Mi se intampla cu multe subiecte ca din cauza varietatii de puncte de vedere expuse, a cotiturilor pe care le ia discutia, sa nu reusesc sa asimilez cum trebuie tot si sa am nevoie de un respiro ca sa pot reveni. Cred ca discutam despre toate framantarile prin care trecem si despre problemele pe care ni le punem. Cel mai de folos ar fi din experienta pe care am avut-o cu copiii, ar fi punctual. Dar foarte putini dintre noi sunt dipusi sa dea atat de mult. Recunosc ca si mie mi-e foarte greu cand o fac, de multe ori evit. Cu asta as vrea sa spun ca ar trebui sa avem recunostinta si intelegere cand se expun probleme foarte personale.

In ce priveste problema ridicata de Adela, cu copii care raman impreuna peste noapte daca au acordul ambilor parinti. Sa nu uitam ca ea vorbeste de Suedia, tara model in ce priveste educatia sexuala moderna. Felul in care se abordeaza sexualitatea acolo sta la baza modelului actual de peste ocean si din lumea occidentala in general. O educatie extrem de sincera, dezinhibata, transparenta. Greu de inteles si de digerat o astfel de abordare cand ai crescut in cu totul alt mediu. Oricum, problema care mi se pare ca o ridica Adela la fileu, e ca trebuie discutat din timp cu copiii regulile si valorile pe care vrem sa le respecte. Si nu cu o zi inainte de evenimente :), ci de cand sunt mici.

Problema cu "sunt multumit cu mine insami, cu felul in care am fost crescut, deci folosesc mai departe modelul", pentru mine personal nu tine. Eu sunt omul indoilelior. In plus am o cu totul altfel de ralatie cu copiii si in general cu oamenii fata de ai mei. Apoi eu cred ca noi am crescut intr-o societate anormala. Chiar si pretentia ca puii nostri sa aiba aceleasi interese ca ale noastre mi se pare absurda. Mi se pare aiurea sa le ceri sa citeasca ditamai cartoaiele pe care le citeam noi, cartoaie care te predispuneau la dragostea romantica, la visare, la toate etapele de care Julie a pomenit. Societatea are acum alte canoane, mai lejere, arbitrare. Daca vrem sa le transmitem valorile corecte trebuie gasite alte metode decat faceau ai nostri. Sau si alte metode. In plus sunt supusi unor mai mari presiuni din partea grupului. Au acelasi naivitati, temeri ca noi, totusi se dezvolta in conditii diferite. Cred ca trebuie sa ne adaptam.

Probabil ca am scris extem de ambiguu. Sunt ganduri care imi trec prin minte, inca necristalizate, nu le pot prinde exact. Poate ma ajutati, poate ma clarific. Sper sa va descurcati prin balariile mele :)))



D.

Donia spune:

Cred ca ai punctat foarte bine faptul ca nu putem sa le cerem copiilor sa isi traiasca viata asa cum am facut-o noi, la fel cum noi trebuie sa fim altfel decat parintii nostri.
E clar pentru mine ca mesajul catre fetita mea va fi altul decat mesajul iubitei mele mame catre mine, dar as vrea sa am tactul mamei mele, sa transpara dragostea si nu cicaleala.
Am mai inteles de la voi ca e bine sa incepem educatia sexuala atunci cand ni se ofera prilejul, la varste mici. Poate ca fiecare picatura conteaza. Cred ca de aceea am initiat subiectul, ca sa imi dau seama ce as putea face inca de pe acum.
Si inteleg ca pot sa-i ofer informatii adevarate despre subiecte concrete, cum ar fi diferentele dintre sexe, conceperea si nasterea copiilor...
Si concomitent, sa-i transmit valori ca dragostea, respectul, sa o invat sa se pretuiasca, sa invete sa cantareasca lucrurile, sa ia decizii bune...
Sa nu o critic, sa ii respect autonomia si independenta, in asa fel incat sa ii castig increderea...
Mi se pare o slujba full-time ceea ce am scris mai sus.
Oricum, mie imi prind foarte bine discutiile de aici. Chiar daca se deviaza un pic de la subiect, tot sunt lucruri interesante. Va multumesc pentru ca puneti inima!

iris spune:

nu credeam sa ma intereseze inca asa un subiect dar iata ca, ehei, tare psihologa aia descintec, tre sa-i cumpar cartea: pe drum , venind de la berlin, eu cu fetele, in masina, pe autostrada, aud prima intrebare: '''aa, mami, da cuuum, e , ca aaaa, mami de are alexander asa altceva cu care sa faca pipi?stii, aaa, benedict (asta e colegu de la gradi catolica a lu fii-mea), zice ca asa fac baietii pipilica si ca e bine si ca pot ajuta sa apara bebi in burtica lu mami cind zice nenea docul ca e bine...";....
eu, cu cei 150 la ora, m-a bufnit risul dar m-am abtinut si am comentat, multumitor, ca am vazut subiectul s-a stins, copilu era linistit- m-a uimit seninatatea cu care a primit raspunsul meu, si , inca o data increderea asta mare pe care o are in mine; stiu ca va trebui mereu sa imi adun toate puterile sa n-o dezamagesc dar cum s-o feresc de deiluzii, cum s-o invat ca trebuie sa ramina increzatoare in baieti/barbati/oamenii cind unii din ei , cei mai dragi poate, o vor rani ? nu mai stiu cum s-a intimplat cu mine, n-am avut parintii model pe subiectul asta, ba dimpotriva, si , poate tocmai de asta, am mare incredere in oameni - in ciuda deziluziilor? cred ca pina la urma un drum lin prin initierea in sexualitate e drumul prin care copiii cunosc pur si simplu lumea- daca au incredere in parinti, daca exista relaxare si incredere ar trebui ca lucrurile sa mearga fest; au mai urmat in saptaminile urmatoare, zilnic intrebari pe tema bebi in burtica lu mami, si le-am lamurit cit am putut; ma bufneste risul cind vad multumirea pe fata ei micuta, ca le stie ea pe toate; si mi se stringe inima gindindu-ma ca va avea si ea portioara ei de lacrimi, framintari , deziluzii; si as vrea s-o ajut, oooof, si-s si eu o pudica si-o mocaita; dar jur sa raspund la toate intrebarile lor; probabil ca voi ajunge si eu sa bintui prin oras pentru ca fetle mele sa isi cam, afac de cap acasa, sau vor profita si ele de dupa-amiezele cind parintii lucreza...ora trei jumate, era ora stingerii tuturor distarctiilor pentru gasca mea; si acum cind aud , in romania, oare mai exista, programul de la unu la trei pe radio romania 1, si aveau niste voci comentatorii, sa iti taie tot cheful, venea ora trei, si parintii veneau acsa la trei jumate-patru...se termina distractia- tare as vrea sa fie altfel pentru fetele mele...m-am invirtit in jurul subiectului, pe linga
somn usor, ca-i tirziu
ei, dar mai sint ceva ani pina tunci, se vor schimba mai departe timpurile, asa ma autolinistesc cidn ma adincesc prea mult in subiectul

ane2 spune:

Acum cateva zile am intrat pe un site de adolescente....si am ramas dea dreptu socata de declaratiile unei fete de 14 ani....spunea ca ai e frica sa faca sex normal din cauza mamei ..in schimb ea face sex anal ...ca asa mami nu are cum sa-si dea seama....eu una am crezut ca nu mai vad bine.......

V-ati gandit la chestia asta??????????

Anita si Rachella -17.o1.2004
http://community.webshots.com/user/sugarbabe134

lorelei_19 spune:

hehehe, ane2, e poanta veche
din pacate am auzit-o prima data la o vecinica de-a mea pe cand locuiam in ro, care practica la 13 ani sex oral pentru bani. Nu voia vaginal pentru ca ai ei parinti o duceau la ginecolog sa vada daca mai e inca virgina. Si toti baietii cartierului o cunosteau. brrrr

maria m m spune:

Chia ca brrrrrrr,lore,ane........adolescentelor din ziua de azi le trec prin minte...........numai' ele stiu ce!

maria, de Paula si Miruna

maria m m spune:

vaiiiiiiiiiii

maria, de Paula si Miruna

maria m m spune:

vaiiiiiiiiiii
eu vreu sa o invat pe a mea cum E BINE dar dupa cate vad imi va fii tare greu.

maria, de Paula si Miruna

lorelei_19 spune:

Haha, maria m m, chestia cu sexul oral am auzit-o cand eram eu insami o adolescenta, acu aproape 20 de ani. Asha ca nimic nou sub soare.
va pup si multa rabdare cu adolescentii nostri!

"Daca dragoste nu e, nimic nu e".