Adolescentul meu Nu vrea sa invete!

luisa1983 spune:

Giulia,

Ce as face in locul tau:
* l-as lauda atunci cand face ceva, orice,l-as antrena in discutii (preferate de el) si as cauta sa-l incurajez,m-as apropia de el in calitate de prietena (este adevarat ca acum te considera inamicul nr.1 dar insista , nu te lasa!) ;

* l-as duce la un profesor de lb romana/matematica (de liceu) sa-l evalueze (ai grija sa fie si el de acord, nu-l forta!), va afla desigur cam la ce nivel este si, daca o tine tot asa,lenevind, cam in ce fel de clasa va intra,la liceu si ce sanse are sa-si urmeze visul.

* as inceta cu jignirile, baietii (nu stiu de ce dar presupun ca este baiat ) in special sunt foarte sensibili;


As mai adauga ca:
* a primit din partea ta prea mult ajutor la lectii (nu o lua ca pe o critica, multi parinti se implica prea mult in ,,datoriile " copiilor lor) stiu ca nu ai putut sta nepasatoare dar este greu pentru el , copilul sa devina responsabil dintr-o data;

* Intrebare : cam la ce nivel este clasa in care este inscris copilul tau, au ceva rezultate la olimpiade, concursuri etc, exista un ,,antrenament" la nivel de scoala? Sa stii ca uneori nepasarea/indiferenta este ,,contagioasa" , este posibil ca tu sa ai un copil cu multe posibilitati dar sa fie putin debusolat si sa-i lipseasca determinarea, antrenamentul, stimularea.

* In ceea ce face el acum (preocuparile pe calculator) exista o motivatie, undeva, la cineva , el a vazut un lucru ce i-a placut enorm si viseaza sa faca la fel dar nu stie ce pasi trebuie sa faca si cata munca va trebui sa depuna pentru a ajunge acolo.

* este buna si ideea de a-i arata cum se castiga banii , daca nu invata va avea parte de munca de jos dar eu nu sunt de acord in totalitate cu ea (mi-e teama sa nu reactioneze mai rau), insa niste mici responsabilitati nu-i strica.

Incearca sa nu te mai enervezi, stiu ca este greu dar incearca sa mentii o alta atmosfera sa nu mai fie tot timpul incordata. Ah, si inca ceva, copii/ adolescentii reactioneaza violent(nu neaparat fizic) in astfel de situatii, este o varsta tare critica si vestea proasta este ca va mai dura ceva ani.

Hai sa-ti dau si o veste buna (ceea ce-am scris mai sus este din experienta mea ca parinte), va reusi tot ce-si va propune uneori numai daca va vrea. Eu, mi-am ,,luat-o" , am primit o lectie.... ce s-a petrecut,cand,cum ,habar n-am (nu stiu daca ma crezi ) banuiesc doar o amicitie cu o fata la un moment dat, ceea ce l-a schimbat radical. Acea perioada critica a fost mult mai tarziu, si mult diferita (nu invatatura era problema),era in ultimul an de liceu.

giulia71 spune:

Androix, nu pentru de dimineata, asta a fost ultima picatura. Avem meciuri de ani de zile, meciuri care duc in timp la o erodare.

Sa ne intelem, cat e mic, il vezi neputincios, il ajuti stai langa el, faci cu el. Cand creste lucrurile se schimba. Scoala e jobul lui.
Nu-l vreau zecist, stie ca nu ma intereseaza notele mari, dar sa nu il vad pierde timp, teme nefacute si atitudinea aia de nu am chef tot timpul.

Repet, copilul meu daca nu as fi fost noi sa stam cu gura pe el s-ar duce in jos in privinta scolii. Nu pentru ca nu poate,ci pentru ca nu vrea.

El vrea vacanta...mereu

Copilul pus pe tanjeala azi devine puturosul de maine.

marius spune:

Super, corect. Daca gasesti de ce nu? Insa nu munca in sine ci ce anume inseamna sa faci ca sa ajungi la asa ceva. E frumos sa fii astronaut, desigur este perfect posibil daca... si acest daca trebuie nu atat inteles cat facut. De aceea am pornit de la premise mai simple mai usor de inteles, de trait si de asimilat. Pana sa ajungi sa pui tigla la acoperis trebuie sa stii sa faci mortarul de la fundatie in cizme de cauciuc. E doar o expresie.

Poate nu ar strica sa intrebati si sa aflati cum se ajunge manager la McDonald's de exemplu. Sau ce trebuie sa stie un manager. Sunt doar exemple, nu neaparat repere. E vorba de mentalitate.

marius spune:

Corect. Mintea neantrenata se inteleneste

Androix spune:

Nu e motivat. Cand va fi motivat va invata singur fara sa aveti meciuri ani de zile.
Apropo asta e o problema: faptul ca ani de zile ai aplicat aceleasi metode (ai stat cu gura pe el) asteptand rezultate diferite ca in bancul ala. Daca de ani de zile aveti meciuri pe aceeasi tema e clar ca ceva nu e in regula. Ori la scoala si la anturaj, ori la cum puneti voi problema, ori la asteptarile pe care le aveti de la el, care tie poate ti se par indreptatite dar probabil ca lui nu si asa mai departe.

maria_alexia spune:

abordare pozitiva:
ok, se viseaza la microsoft? nu poti gasi pe cineva care sa-l ia intr-o firma de soft sa vada cum merge treaba? sa vada cum arata documente cu cerinte, scheme, softul, documentatiile, algoritmi? sa incerce sa inteleaga? eventual sa-i dea si o mica tema de rezolvat, incat el sa-si identifice singur carentele?
intr-o zi singura zi petrecuta acolo cred ca ar devene foarte constient de ce inseamna sa stii engleza si matematica, cel putin.

nu gasiti un cerc/club de informatica? la varsta asta, profesorul de-acolo ar avea mult mai multa influenta decat parintii, i-ar trasa cerinte concrete.

aruncati un ochi pe sectiunea de Careers de la Microsoft, uitati-va la cerinte: ce-l va face sa fie acolo in 6-8 ani? Ce poate incepe de pe acum?

apoi pputeti face impreuna planul pe termen mai scurt, de ex. ca pana in vara sa reuseasca sa realizeze ceva concret in directia asta (nu-mi dau seloc seama pe unde e ca nivel la informatica sau engleza, de ex.)

Rufus spune:

giulia...imi pare rau sa vad prin ce treci. Cunosc bine sentimentul, nu-mi pot explica pentru care motiv invatatura lor trebuie sa fie tot in carca noastra.
Si daca nu-mi explic, probabil ca e vina mea, iar daca nu-si explica nici altii, probabil ca e vina lor.
Am gresit cu fata cea mare, dupa parerea mea. Ne tinem de capul ei sa invete, are BACul in vara, vrea si facultate...de ce nu putem s-o lasam sa faca cum ii place? De ce trebuie sa nu dorm noaptea de griji, in timp ce grijile ei constau in lucruri simple, cum sa se imbrace, cum sa se distreze? Are colegi multi in clasa care nici nu s-au apucat sa invete...ca mai au timp. Da, 2 luni pentru momentul cel mai important al vietii lor ulterioare...sau nu-i cel mai important? Cati din voi n-ati facut facultatea, sau chiar liceul la 30 de ani? Se poate? Se poate. Si la 40. Sau 50. Adica atunci cand vrei.
Fata mijlocie e pe aceeasi pista, in clasa a 9-a. Ne tinem de ea...de ce oare?
Uite ce zic eu, in cazul tau, nu-ti pot spune sa-l lasi in pace, ca nici eu n-o fac.
Dar macar gandeste-te la faptul ca dorim sa impunem copiilor nostri niste standarde care nu sunt ale lor, pe care noi le consideram firesti, care sunt oarecum firesti, insa care au ceva sanse, la anumiti copii, sa nu se potriveasca neam.
Eu vreau sa ajung la nivelul la care sa pot sa-mi ajut copilul fara sa-i impun, altceva decat bunul simt. De la ala nu fac rabat. Stiu ca lipsa scolii inseamna posibile carente in educatie, insa nu-i chiar asa, cu totii avem cunostiinte, mai de la tara sau nu, care nu stiau carte dar puteau fi modele de integritate.
Ar fi bine sa fim putin mai relaxati, e clar ca e ceva in educatia pe care le-o oferim, din moment ce ne uitam cu jind la alte modele de educatie, prin alte tari, acolo unde adolescentii sunt responsabili de mici, invata si muncesc, se desprind usor si firesc de familie, fara asa multe probleme.
Stiu ca e greu, nu-ti poti lasa copilul de capul lui, dar mi se pare imposibil sa invete ceva din viata asta cu noi in spinare, spunandu-le incotro sa o ia, ca le place sau nu.
Dar din framantarile mele pe la diferite subiecte asemanatoare cu al tau, am retinut (printre altele) ca...dupa fapta si rasplata. Nu stiu daca la 13 ani trebuie sa manance ce-si gateste sau sa imbrace ce-si sapala si calce...dar cu siguranta oferta mea trebuie sa fie adaptata la efortul pe care copiii mei sunt dispusi sa-l depuna pentru ei, in primul rand.

adinag spune:

Si totusi, care sunt activitatile lui in afara scolii?

Eu am facut experienta, ca cu cat au mai multe pasiuni (adesea initial de parinti cultivate), ocupatii in afra scolii, cu att mai repede si eficient se urnesc si cu temele siinvatatul. Pentru ca au treaba, se intalnesc undeva cu alti copii unde joaca fotbal, handball, scrima, ce o fi sau ateliere de creatie, nu stiu... ce ii place?

Androix spune:

In cuvinte mai putine: sunt sigura ca motivarea va veni mai repede si va fi mai de durata daca vede aspectele pozitive legate de job la care aspira decat cum matura sau spala closete cineva caruia nu i-a placut cartea.

ni-na spune:

Spui ca ii place tot ce tine de IT.Nu ai pe nimeni cunoscut in domeniu,are sa il ia pe langa el,sa il invete una-alta,si cand ii vede greutatile de citire sau dezacordurile sa ii atraga atentia asupra lor in perspectiva muncii lor comune?Sa ma explic:in vacanta de vara platesti il platesti pe respectivul ca si meditator la IT,(daca tot nu iti plac alte materii,macar in domeniul asta sa excelezi)iar cand acesta ii va vedea carentele vei fi nevoita sa renunti la orele de IT,,design,etc,pana ajunge la un nivel mediu la lb.romana(mate,fizica)....
Ma gandesc ca degeaba il pui sa munceasca fizic,va obtine niste bani si va pierde interesul pentru ceea ce ii plae acum.Asa ,motivat de pasiunea lui,va fi mai simplu de indreptat carentele.

PS..fiu-miu face fotbal de cativa ani,si cand se lasa pe tanjala e destul sa ii amintesc conventia initiala.....mergi la club doar daca meriti,e un privilegiu sa iti ofer resursele necesare pt sport,nu obligatia mea(fotbalul nu implica doar alergatul dupa minge,sunt perechile de crampoane pe care le rontaie,echipamentele,cantonamentele,competitiile la care isi platesc, una-alta).
Ofera-i fiului tau o motivatie si brodeaza niste reguli pe langa ea.