relationarea cu familia partenerului

cristinuk@ spune:

poi lasa sa fie dorintele lor si atat nu tre sa ti afecteze tie viata cu atat mai mult

nu le desface in jdemii de fire mai ales ca el vrea cu tine daca incepi sa le exagerezi sa nu se simta omu tau prins intre doua luntrii

erica.p spune:

nu,nu as dori sa o cunosc pe iubita fiului meu.daca ea ar dori sa ma intalneasca,ok,dar nu ar fi ceva esential pt mine.este iubita lui,el a ales-o,mi-as dori sa fie fericit,asta mi-ar fi de ajuns,chiar daca fericirea lui nu ar fi aceiasi cu ceea ce cred eu despre fericire.spre exemplu,nu am dorit niciodata sa o cunosc pe fosta iubita a fratelui meu.si nu doresc s-o cunosc nici pe actuala.de ce as fi vrut sa fac asta?ce treaba am eu cu alegerile lui?si,da,imi iubesc fratele.taica-miu ma iubeste,normal.si nu mi-a zis niciodata :"tata,adu-l pe baiatu asta acasa,sa-l cunosc si eu,ce hram poarta."iubirea inseamna si libertate.si spatiu sa poti respira in voie.

erica.p spune:

acu` daca as da-o in psihanalize,probabil ma tem de mama lui,si as vrea s-o infrunt....ma tem de dominanta ei,de forta ei.....nu o pot infrunta pt ca as genera conflicte,si resentimente....de aici si tot disfonfortul meu....

cristinuk@ spune:

deja instalezi un zid ... suntem oameni si tre sa interactionam crezi ca ajuta pe cineva izolarea intr o capsula ... nu zice nimeni ca daca faci cunostitza si iesi la suc cu iubita fratelui automat te bagi in viazta lor e cale lunga de la una la alta

da, ash vrea sa cunosc iubita fiului meu ... cred ca dupa ce o sa ai copii o sa ti schimbi viziunea nu e chestie de bagat in seama e altceva nu pot sa -ti explic

promit ca nu o sa ma bag in treburile lor si o sa le respect alegerile si o sa fiu alaturi de ei la dezamagiri daca vor
bineinteles ... mai e si chestier de cum esti crescut de parinti si cata incredere au copiii in tine ca parinte

degeaba iti zice unul sau altul trebuie sa le traiesti pe pielea ta
e fain

erica.p spune:

este posibil sa ai si dreptate,e posibil sa imi fileze si mie ceva lampi.nu neg defel.e de asemenea real ca modelul din familia de provenienta ne influenteaza considerabil.modelul tatalui meu e diferit de modelul parintilor lui.

cristinuk@ spune:

mama ta unde e? scuze de intrebare daca sunt prea indiscreta

alyx spune:

Si totusi eu nu am inteles, pe tine ce anume te deranjeaza?

Se amesteca in treburile voastre si va impun anumite chestii, anumite modalitati de solutionare a unor anumite probleme?

Simti invreun fel influenta lor in deciziile sau in opiniile, gandurile, viziunile iubitului tau?

Ca daca da, atunci problema asta trebuie sa o discuti cu el si sa o solutionati impreuna, daca se poate solutiona. Daca nu.....

Asa la modul general cum prezinti tu problema, atata vreme cat socrii/viitorii socri nu se amesteca efectiv in viata voastra, iar conceptiile si viziunile lor nu influenteaza in nici un fel gandirea iubitului tau si relatia voastra de cuplu, mi se pare ca iti faci griji degeaba si judeci pe nedrept niste oameni pe care nici nu-i cunosti foarte bine si care, totusi, de bine de rau au crescut timp de 30 de ani pe iubitul tau.

Selene_Bunny spune:

Daca mezelurile sunt sanatoase, atunci eu sunt popa. Daca a gati mult si a manca mult, cu recomandarea "sa faceti sport, maica", fac parte din acelasi fir logic, atunci, din nou, sunt popa.

erica.p spune:

mama mea a murit cand eu aveam 23 de ani.nu esti indiscreta.
cred cu toata fiinta mea,ca este gresit sa-ti "doresti" lucruri pt copilul tau:sa devina avocat,sa devina bogat,sa se casatoresca,sa tina post,sa etc,etc.chiar daca a te casatori e perceput ca un lucru pozitiv,poate pt copilul tau,nu e.si deci nu asta il face fericit.ca si adult,desi e tot copilul tau,el are dorinte si idealuri diferite de tine.ii doresti fericirea,binele,sanatatea,dar nu poti defini tu si determina tu in ce constau toate astea.asa cred eu.nu am copii.insa am modelul parintilor lor,si pt mine sunt un model bun.

erica.p spune:

imi creeaza un disconfort emotional,ca sa-l numesc asa.am detaliat pe paginile dinainte in ce fel.si lui la fel,iubitului meu.pt ca ei se asteapta si chiar doresc sa facem ceea ce ei cred ca este bine si cumsecade.din perspectiva lor.asa cum au facut ei cand aveau varsta noastra.mama lui se asteapta ca eu sa merg la biserica si sa ma rog (un exemplu) - daca i-as zice,ca nu! nu vreau sa fac asta,as rani-o.cunosc acest timp de a gandi:recunostinta pe care trebuie sa o ai fata de parintii tai/parintii partenerului fiindca te-au nascut/te-au crescut.a fost alegerea lor sa faca asta.si-au asumat aceasta responsabilitate.parintii prietenului meu nu au facut copilul pt a ma face fericita pe mine,ci pt a fi ei insisi fericiti.la fel si parintii mei.nu este dator prietenul meu cu nimic tatalui meu ca m-a crescut si m-a intretinut atata vreme.este ca si cand ai zice ca suntem datori/recunoscatori nisipului ca exista.nu exista ca sa ne faca pe noi fericiti.
revenind la tema topicului,eram curioasa sa citesc experientele altora in ceea ce priveste relationarea cu parintii partenerului....pozitive sau negative....sau neutre.va imbratisez!