relationarea cu familia partenerului
Raspunsuri - Pagina 11
cristinuk@ spune:
Nush cu cine vb da pentru mine exista loc sub soare pentru to#539;i eu am prieteni din toate confesiunile ti am zis clar ca pe noi nu le leag#259; nimic religios . Bine ca ai ajuns la concluzia ca nu e problema ta ...faptul ca a fost educat într un anume stil de c#259;tre p#259;rin#539;ii lui si ca a ajuns la maturitate are propriile lui convingeri e minunat dar tot nu vad o problema sa ti rupi doa sapt din an pt ai lui ... Deci te hotarasti a cui e problema ??
erica.p spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui cristinuk@ Nush cu cine vb da pentru mine exista loc sub soare pentru to#539;i eu am prieteni din toate confesiunile ti am zis clar ca pe noi nu le leag#259; nimic religios . Bine ca ai ajuns la concluzia ca nu e problema ta ...faptul ca a fost educat într un anume stil de c#259;tre p#259;rin#539;ii lui si ca a ajuns la maturitate are propriile lui convingeri e minunat dar tot nu vad o problema sa ti rupi doa sapt din an pt ai lui ... Deci te hotarasti a cui e problema ?? https://picasaweb.google.com/111356891978087779654/HikyBird# "...Poti descoperi inca in minunata viata a animalelor profunde semnificatii si nu de putine ori, adevarate valori etice si morale de comportament..." Constantin Mihailescu |
cristina,iti multumesc pt postarea ta.sa inteleg ca este o urgenta in a ma hotari a cui este problema?
subiectul acesta s-a dorit o discutie libera.....nu stiu de ce s-a inteles ca am nevoie de indrumari si sfaturi....in primele postari am scris ca doresc sa aflu si perspectivele si experientele altora,nicidecum "aoleu,ce ma fac,arde,va implor,am mare nevoie de sfaturile voaste,nu mai stiu incotro s-o iau".mi-ar placea sa pastram niste proportii echilibrate,sa nu declansam conflicte(de idei) inutile.tuturor le multumesc pt raspunsuri!
blackgirl0 spune:
Mai era una pe forum care se tot impiedica de relatia prietenului ei cu sora lui si ...surpriza: si-a primit papucii fain frumos impachetati. Se pare ca fratele nu a acceptat atatea reprosuri si aere de superioritate fata de familia sa. Zic si io, poate n-o fi cazul si aici... 
erica.p spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui blackgirl0 Mai era una pe forum care se tot impiedica de relatia prietenului ei cu sora lui si ...surpriza: si-a primit papucii fain frumos impachetati. Se pare ca fratele nu a acceptat atatea reprosuri si aere de superioritate fata de familia sa. Zic si io, poate n-o fi cazul si aici... Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! |
ai dreptate,exact asa se va petrece.prietenul meu ma va parasi,pt ca nu ii iubesc pe parintii lui.iti multumesc pt postare!iti doresc toate cele bune!
alyx spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui erica.p
tot scriind aici,si raspunzand,imi dau seama acum,ca fiul lor are o problema cu ei,cu relationarea cu parintii lui,nu eu.fiindca,personal,nu am intalnit aspectul asta "ultra-religios" la mama lui;efectiv cat am stat la ei,nu s-a pomenit nici un cuvant despre biserica/religie.el mi-a tot zis ce facea/zicea mama lui,ca il obliga sa faca,sa zica,ca etc,etc.efectiv,ea nici macar nu m-a intrebat ce religie am.si,da,relatarile lui sunt negative,spre habotnicie......ca nu il lasa sa faca baie duminica,ca nu il lasa sa taie hartie duminica,ca nu trebuia sa aiba relatii sexuale inainte de casatorie,etc mama fostului partener era de asemenea religioasa,tinea posturi,mergea la biserica,etc;fii-su nu mi s-a plans niciodata de aspectul asta.nici macar nu mi-a vorbit de asta. nu am nici un fel de superioritate fata de nimeni,nu am nimic cu oamenii religiosi,cu religiile,ba din contra,personal cred ca religia te poate face mai bun,mai milos,etc.fiecare alege cum si ce doreste. |
Ai luar in considerare varianta de a incerca sa ii descoperi peparintii prietenului tau prin ochii tai proprii si nu doar prin prisma celor povestite/relatate de prietenul tau? Ma gandesc ca e posibil sa ai niste surprize. Din ceea ce spui tu parerea ta despre familia lui se bazeaza aproape exclusiv pe ce ti-apovestit el. Ai incercat sa iti faci singura o parere?
Mie mi se pare oarecum ciudat ca un om de 30 de ani se simte "sufocat" de niste parinti aflati la sute de kilometri departare, cu care se vede de 2 ori pe an cate o saptamana sau doua. Asa cum nu reusesc sa inteleg chestia asta cu era obligat sa faca ce vroia maica-sa. sa fim seriosi, de pe la 20 de ani zic eu,omul poate gandi singur si daca nu ii convine ceva nu cred ca il poate tine careva cu forta in casa si in mediul care nu ii convin.
Te-ai suparat pe Katya si ai spus ca te eticheteaza fara sa te cunoasca. Pai cam asa faci si tu cu parintii prietenului tau.
Intrebai cum am construit fiecare din noi relatia cu familia partenerului. Pai eu una mi-am construit relatia cu socrii in timp. Ne cunoastem de 11 ani si amreusit sa nu ne certam niciodata chiar daca in anumite probleme avem opinii si viziuni diferite. Si cel mai important, eu mi-am construit relatia cu socrii prin prisma celor direct constatate de mine si nu doar pe baza parerilor sotului meu despre ei. Nici eu nu agreez suta la suta anumite chestii, dar consider ca nu mor daca merg la ei in vizita de cateva ori pe an si mananc mancarea gatita de ei si fac lucrurile cum spun ei. Dupa aceste vizite revenim la casa noastra si ne continuam viata ca si mai inainte dupa propriile noastre principii.
PS. Intr-un alt post in care ii raspundeai paremi-se Izabelei, spuneai ceva de genul ca ti se pare fabulos satraiesti ani de zile in casa cu niste straini. In primul rand eu consider ca parintii partenerului de viata nu sunt niste straini. El nu a aparut asa din neant, din meandrele concretului. Are un trecut, o familie. Nu spune nimeni ca trebuie sa te legi/casatoresti si cu familia lui,dar sa te postzi din start pe astfel de pozitii, eu versus strainii de socri, nu mi se pare deloc constructiv.
Pai si prietenul tau a fost la inceput un strain nu? Ca doar nu-ti era ruda si nici nu facea parte din familia ta. Totusi ai legat, apoi o relatie.
blackgirl0 spune:
Erica, nici eu nu am super relatia cu socrela: stam la distanta, ne vedem cam 1 saptamana la 2 luni. Cand tb sa o vad am perioada mea de hiperventilatie, angoase, abia astept sa treaca cat mai repede. Dar tac din gura caci este o mama buna pt fi'su, este o bunica extraordinara pt nepot si, asa simpla si toanta cum pare ca am etichetat-o eu, ma intelege in multe privinte. Si poate la inceput aveam diferentele noastre legate de ce-ar tb facut intr-o familie/gospodarie/casa, uite-ma ca peste ani ii repet greselile: pun muraturi , tin la curatenie, tin sa am mancare gatita mereu proaspata, tin sa mergem cu copilul la biserica, tin sa ne facem sarbatorile impreuna, in familie.
Mie mi se pare mai normal modelul din familia prietenului tau si nu modelul din propria ta familie, care scuza-ma, pare ca sunteti familie doar cu numele. Din ce descrii nu mi se pare ca parintii lui va sufoca cu prezenta si dragostea, chit ca mama de baiat, mi s-ar parea si mie ciudat ca la 33 de ani sa simta nevoia sa-si ascunda partenera in loc sa mi-o prezinte.
erica.p spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui alyx
Ai luar in considerare varianta de a incerca sa ii descoperi peparintii prietenului tau prin ochii tai proprii si nu doar prin prisma celor povestite/relatate de prietenul tau? Ma gandesc ca e posibil sa ai niste surprize. Din ceea ce spui tu parerea ta despre familia lui se bazeaza aproape exclusiv pe ce ti-apovestit el. Ai incercat sa iti faci singura o parere? Mie mi se pare oarecum ciudat ca un om de 30 de ani se simte "sufocat" de niste parinti aflati la sute de kilometri departare, cu care se vede de 2 ori pe an cate o saptamana sau doua. Asa cum nu reusesc sa inteleg chestia asta cu era obligat sa faca ce vroia maica-sa. sa fim seriosi, de pe la 20 de ani zic eu,omul poate gandi singur si daca nu ii convine ceva nu cred ca il poate tine careva cu forta in casa si in mediul care nu ii convin. Te-ai suparat pe Katya si ai spus ca te eticheteaza fara sa te cunoasca. Pai cam asa faci si tu cu parintii prietenului tau. Intrebai cum am construit fiecare din noi relatia cu familia partenerului. Pai eu una mi-am construit relatia cu socrii in timp. Ne cunoastem de 11 ani si amreusit sa nu ne certam niciodata chiar daca in anumite probleme avem opinii si viziuni diferite. Si cel mai important, eu mi-am construit relatia cu socrii prin prisma celor direct constatate de mine si nu doar pe baza parerilor sotului meu despre ei. Nici eu nu agreez suta la suta anumite chestii, dar consider ca nu mor daca merg la ei in vizita de cateva ori pe an si mananc mancarea gatita de ei si fac lucrurile cum spun ei. Dupa aceste vizite revenim la casa noastra si ne continuam viata ca si mai inainte dupa propriile noastre principii. PS. Intr-un alt post in care ii raspundeai paremi-se Izabelei, spuneai ceva de genul ca ti se pare fabulos satraiesti ani de zile in casa cu niste straini. In primul rand eu consider ca parintii partenerului de viata nu sunt niste straini. El nu a aparut asa din neant, din meandrele concretului. Are un trecut, o familie. Nu spune nimeni ca trebuie sa te legi/casatoresti si cu familia lui,dar sa te postzi din start pe astfel de pozitii, eu versus strainii de socri, nu mi se pare deloc constructiv. Pai si prietenul tau a fost la inceput un strain nu? Ca doar nu-ti era ruda si nici nu facea parte din familia ta. Totusi ai legat, apoi o relatie. alina |
este posibil sa ai dreptate!realitatea nu este in afara noastra,ci in mintea noastra.
erica.p spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui blackgirl0 Erica, nici eu nu am super relatia cu socrela: stam la distanta, ne vedem cam 1 saptamana la 2 luni. Cand tb sa o vad am perioada mea de hiperventilatie, angoase, abia astept sa treaca cat mai repede. Dar tac din gura caci este o mama buna pt fi'su, este o bunica extraordinara pt nepot si, asa simpla si toanta cum pare ca am etichetat-o eu, ma intelege in multe privinte. Si poate la inceput aveam diferentele noastre legate de ce-ar tb facut intr-o familie/gospodarie/casa, uite-ma ca peste ani ii repet greselile: pun muraturi , tin la curatenie, tin sa am mancare gatita mereu proaspata, tin sa mergem cu copilul la biserica, tin sa ne facem sarbatorile impreuna, in familie. Mie mi se pare mai normal modelul din familia prietenului tau si nu modelul din propria ta familie, care scuza-ma, pare ca sunteti familie doar cu numele. Din ce descrii nu mi se pare ca parintii lui va sufoca cu prezenta si dragostea, chit ca mama de baiat, mi s-ar parea si mie ciudat ca la 33 de ani sa simta nevoia sa-si ascunda partenera in loc sa mi-o prezinte. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! |
normalitatea este ceva relativ;eu si familia mea ne simtim confortabil cu noi insine,nu suntem frustrati in aceasta privinta (ca am avea relatii disfunctionale).
este posibil ca acest topic sa fie inchis?un moderator ar putea face asta? le multumesc frumos celor care au scris.
cristinuk@ spune:
Vb foarte urat de ni#537;te persoane pe care nu le cunosti ...asta e deranjant treaba ta ce faci ce culgi aia aduni