Nu stiu cum sa ma comport in situatia asta...
Raspunsuri - Pagina 5
ita2v spune:
nu inteleg de ce atunci cand un copil face o scena de genul asta in parc se uita lumea ca la circ.sa arunce cu piatra acel parinte care intr-o situatie sau alta nu a patit macar odata la fel.oricat de cuminte ar fi copilul macar odata a incercat.si apoi de ce sunt catalogati ca si prost parinti acei care se intampla sa aiba un copil cu o personalitate mai puternica si care vrea sa se impuna?
Cafea spune:
Cum mai sa ii dai una la fund ca se tavaleste pe jos? Al meu are 2 ani si o luna si nu e deloc vorbaret. Eu si sotul muncim si suntem singuri aici si obositi, deci iti inteleg lipsa de rabdare si frustarea. Dar pune-te un pic si in locul lui: vrea ceva, nu se poate face inteles, deci si el e frustrat si se enerveaza. Daca tu nu te-ai putea exprima, nu te-ai enerva?
Atata poate el la nici 3 ani. Noi intelegem ca trebuie sa plecam acasa, ca sunt situatii cand ne plictisim dar trebuie sa stam linistiti, sa avem rabdare, dar un copilas nu poate pricepe asta. Un copil nu e un mini adult, asa cum ii cresc mainile si picioarele asa ii creste si creierul, e un organ insuficient dezvoltat deocamdata, deci pentru el nu exista decat "daca vreau ceva, trebuie sa se intample acum". Evident ca sunt lucruri care nu se negociaza, trebuie sa stea de mana sau in ham pe strada unde trec masini, trebuie sa stea in scaunul de masina, chiar daca nu ii place, etc. Dar incerca sa te pui in locul lui, el nu stie sa isi exprime frustrarea decat trantindu-se cu fundul de pamant. Nu cred ca trebuie ignorat, incearca sa ignori comportamentul, nu pe el. Cu alte cuvinte, cand are un tantrum fii langa el, calma, chiar daca numai in exterior, nu ii da atentie daca se da cu fundul de pamant dar fii acolo pentru el, langa el, vorbeste-i calm si mai ales accepta-i sentimentele. "Stiu ca esti suparat, stiu ca ai vrea sa mai stai in parc, dar trebuie sa mergem acasa acum, pentru ca....". Evident ca va continua sa planga o perioada, dar cu timpul isi va da seama ca aceasta purtare nu rezolva nimic, ca esti ferma si consecvcenta. La noi functioneaza uneori daca ii spun "te mai dai de 2 ori pe tobogan si apoi acasa", si numar. Sau ii spun "plecam acum, spune pa-pa" si ne luam la revedere de la copii, de la leagane, tobogan, etc.Si sub nici o forma nu trebuie amenintat ca il lasi acolo. Ok, se poate potoli, dar cu ce pret?
Stiu ca suna foarte teoretic ce spun eu aici, dar cum am zis am si eu un copil atomic de 2 ani si o luna. Si eu am zile proaste si ma apuca nervii, si eu simt ca uneori trebuie sa iau o pauza, fie doar de 10 min, si sa respir adanc. E foarte greu, dar ma gandesc ca nu o face din rasfat sau rautate, ci pentru ca nu stie sa faca altceva, iar eu trebuie sa il invat. Si e in siguranta langa mine, indiferent de cum se poarta.
Aqai spune:
m-ati facut curioasa: ce inseamna copil atomic?
inbox spune:
:)) neastamparat!
Aqai spune:
pai atunci nu-i pleonasm ?:)))
sau exista copii astamparati si n-am avut io norocul sa-i intalnesc? 
credeam ca e ceva din genul copiiilor indigo sau ce curent mai circula acum cativa ani.
ita2v spune:
sunt copii mai temperatii si sunt altii mai energici .asta nu ii face mai rai doar pt ca au energie si aleg sa o consume intr-un mod pe care noi nu il agreem