stress continuu

observ cu tristete ca foarte multe lucruri imi provoaca stress, lucruri normale, care nu ar trebui sa mi-l provoace. spre exemplu, ma stresez cand suna telefonul, ma stresez cand suna cineva la usa, cand vad ca am primit un plic in cutia postala, cand cineva imi spune ca vrea sa vorbeasca personal ceva cu mine, daca vad vreun e-mail de la o persoana mai importanta de la servici. am impresia ca voi primi doar vesti proaste si ca tot ce se anunta ca nou ma va influenta in mod negativ.
nu pot spune ca am primit doar vesti proaste, am primit si bune, poate raportul dintre ele e egal, insa de ce ma stresez la producerea intamplarilor de mai sus? de ce atata pesimism? pot face ceva pt. a indrepta asta?
am si un tic nervos de cativa ani buni, de fapt de cand ma stiu am avut ticuri nervoase...
exista vreo sansa sa ma mai relaxez putin, sau trebuie doar sa accept ca asa sunt eu si sa ma consolez cu acest gand?
(PS: nu merge sa-mi impun sa nu ma stresez, de ex. cand suna telefonul automat imi bate inima mai repede cateva secunde pana aflu cine suna, nu ma pot controla in acest sens.)

eumada spune:

Incerca antistres...sunt naturiste .probabil e vreo carenta de vitamine...stiu ca magneziul in general e responsabil de stari de astea.
Io-s in extrema cealalta...sunt insemnsibila de-a binelea.

Eleni spune:

Ramonika,
nu trebuie sa te consolezi cu asta. In egala masura sa iti spun sa inveti sa gestionezi corect emotiile ca transmiti universului chestii negative e poezie si frectie la picior de lemn, as spune ca sa ma aflu in treaba si sa imi adun stelute.
Cred asa: undeva e o mare doza de neincredere in fortele tale, in ceea ce faci tu. Presupui automat ca e ceva rau in comunicarea pe care urmeaza sa o primesti (telefon, mail, orice). De asta cred ca e vorba de neincredere in ceea ce faci tu. Asa ca evalueaza asta si vezi de ce nu ai incredere (de ce ti-e teama... de modul in care executi ceva, de felul in care intelegi ceva?).
La inceputul vietii profesionale asa eram si eu, nesigura. Acum am aflat despre mine ce stiu sa fac bine si ce nu imi iese. Si la cele pe care nu le stapanesc imi cer toate informatiile posibile (asta daca nu reusesc sa scap de proiectul pe care nu-l stapanesc).
La fel in plan personal, la inceput eram nesigura pe mine emotional si transmiteam asta. In timp am aflat care imi sunt temerile (de ce cred eu ca o sa creada lumea ceva despre mine) si mi-am scos din minte lucrurile acelea.
Dar nu stiu cum sa faci asta singura... Nu zic de psiholog, exista si traineri sau specialisti in coaching care te invata despre asta. In ultima instanta exista carti.
Dar ideea e sa iti pui in minte ce stii tu foarte bine sa faci si sa te concentrezi pe asta.

Mie personal imi este groaza de telefoanele noaptea, si asta de cand am stat vreun an cu grija mamei care se stingea incet de-un cancer urat... si am ramas cu asta, noaptea (chiar si seara dupa ce se intuneca) sunetul telefonului capata niste accente teribile, trebuie sa fac un efort de vointa sa raspund inainte sa ma sperii. Dar si asta se poate.

Bafta!

Eleni spune:

Uitam sa iti zic ceva tristo-amuzant. Nu vreau sa editez, mai scriu un mesaj.
Dupa ce mama s-a stins, am pastrat numarul ei de telefon in memorie cu acelasi nume: Mama. Telefonul este insa la tata, care dupa cum am mai zis are niste iesire bahice frecvente si nu prea stie cum e cu realitatea.
Si s-a apucat sa ma sune intr-o noapte, era 4 dimineata ceasul. Eu sunt din cei care isi tin telefonul langa pat (tot de cand cu mama am ramas cu reflexul asta)… si am intins mana nauca si cand m-am uitat la telefon… scria Mama. Imagineaza-ti 2 secunde in care am ramas paralizata de groaza, stiind ca mama murise de peste un an si totusi ma suna. Acum rad, atunci mi s-a parut ca un film din ala de groaza.
Am raspuns si era tata, care avea o problema grava ca nu-i mergea cablul si ma suna sa ma informeze… habar nu avea cat e ceasul, era iarna, e intuneric mereu.

Ramonika spune:

Eleni - ai dreptate.
totul pleaca din copilarie (chiar ca totul, la modul general!).
cand eram copil mi-am luat-o de multe ori doar pt. ca eram copil, iar copiii la vremea aia nu se tratau cu pic de respect.
vanzatoarele de la alimentara isi bateau propriu-zis joc de noi, tin minte o faza cand am dat banii si nu mi-a dat marfa, am ramas in pierdere, degeaba a venit tata dupa aia, nu s-a mai putut face nimic, ca doar eu eram copil, aia era adult...
mama mea intotdeauna nu avea incredere in mine. daca-i spuneam eu ceva nu era bun, daca-i spunea un strain adult acelasi lucru, il credea. pe mine nu, ca eram doar un copil. partea proasta e ca acest lucru a persistat pana am ajuns adult.
mai tin minte ceva din copilarie. am dus gunoiul la container si pt. ca era prea plin a cazut partial pe jos, eu fiind si mai mica de statura la varsta aia si containerul mare, nu l-am putut aseza bine. o femeie care era venita si ea sa duca cosul m-a certat si m-a pus sa strang tot gunoiul de jos cu mana goala. iar eu ca proasta plangeam si strangeam gunoiul... pt. ca era era mare, iar eu mica.
astea toate pe fondul unei sensibilitati mari a personalitatii mele.

acum ma simt la fel in unele situatii, ca un copil mic care habar n-are pe ce lume traieste (desi am 34 de ani) si toti (chiar si cei mai mici de varsta ca mine sau cu studii mai putine) imi sunt superiori. plec la drum cu o mare neincredere in mine, desi am realizat ceva in viata asta, nu-s chiar o amarata, din contra.
mai am momente cand rabufnesc si incerc sa-mi demonstrez ca nu-s chiar asa slaba si fricoasa, insa in majoritatea situatiilor sunt praf. am ramas cu frica de vanzatoare, daca la magazin o vanzatoare ma ia mai repede, face ce vrea cu mine.

Ramonika spune:

pe la 9 am fost anuntata ca am un plic la vechea adresa. acum stau in stres pana la 12 cand ma duc sa iau plicul. ce-o fi cu plicul ala?

dianama spune:

Eheee...daca te consoleaza cu ceva.....mai sunt asa ca tine.
Eu zic ca nu ma pot vindeca niciodata.....am incercat de toate,psiho,terapie,naturiste,relax,viata fara probleme(acasa)....
Nuuuuu,asta sunt eu,cu sufletul in gat pana deschid .plicul,pana spun alo,cand intreb sa-mi se raspunda repede,ca altminteri intru in panica.
Eu cred ca nu e stress,e vorba de panica ...mai mult...din pacate.

CorinaDani spune:

ramonika si diana, cand v-ati facut ultima data investigatii si analize pentru tiroida ?
din ce am retinut eu despre voi doua, de la diverse subiecte, e posibil sa aveti amandoua hipotiroidism - sper sa nu ma insel, scuze daca o fac.
ei bine, printre alte manifestari ale acestei afectiuni se numara si starile depresive, probleme de memorie, de concentrare, senzatie de oboseala nejustificata, lentoare in miscari, slabiciune, toropeala, aspect adormit, piele rece, intoleranta la frig, senzatie continua de frig sau maini si picioare reci, samd.
mama suferea de hipotiroidism (a facut terapie cu iod radioactiv pentru distrugerea glandei tiroide, pentru ca avea doi noduli care incepusera sa creasca si functionau haotic pe cont propriu, "aruncau" din cand in cand in organism hormoni tiroidieni si trecea de la hipo la hiper tiroidism, a fost cumplit pentru ea timp de aproape un an; acum ia tratament pentru a avea un nivel normal al hormonilor tiroidieni), si recunosc multe dintre starile descrise de voi, ea intotdeauna a fost o panicoasa, gen "drobul de sare", ii sarea inima din orice, se speria usor; acum, de cand are si probleme cu ametelile (din cauza spondilozei) e si mai pesimista, gen "eu nu ma mai fac bine niciodata", are zile cand e morocanoasa, irascibila, intelege destul de greu chestiuni simple, exprimate clar in cuvinte putine, samd.

asa ca, n-ar fi rau sa faceti si ceva investigatii medicale in legatura cu tiroida.

andacos spune:

Am avut si eu o perioada de asta grea,in care ma stresam din orice,vorba ta Ramonika,daca suna la usa...eu eram stresata!

Insa a fost o perioada foarte grea pentru noi atunci,am avut ceva probleme si asta a fost cauza!Ajunsesem sa nu ma pot odihni noaptea cum trebuie.

Probabil ca si la tine e o perioada grea din diverse motive si din cauza asta e stresul asta (aproape) permanent.

La mine s-a rezolvat d ela sine,dupa ce s-au rezolvat si problemele.Deci incearca sa vezi care e cauza stresului!(sa stii ca la mine perioada asta a concis tot cu mutatul in lata casa,vad ca ai scris ceva de o alta adresa,s-ar putea sa fie si asta un motiv de stres)

Dana

Ramonika spune:

am luat plicul, nu era nimic de rau, insa m-am stresat putin pana l-am deschis

Corina - chiar mi-am facut o analiza pt. tiroida, parca TSH se numeste si e OK.

anda - intr-adevar ne-am mutat recent in alt apartament, insa e mai bine aici decat unde stateam anterior, deci n-ar fi motive de stres din acest pdv.
am si niste probleme de sanatate, insa nu ma afecteaza mereu in viata de zi cu zi.

la analizele facute acum vreun an mi-a iesit lipsa de calciu, nu de magneziu. iau calciu 10 zile pe luna.

andacos spune:

ramonika,pai si eu stau muuuult mai bine,am vecini super mega ok(comparativ cu cealalata locuintza)insa stresul cu mutatul,obisnuitul in casa asta noua,am avut si ceva probleme cu fostul propriatar concretizate prin judecata la tribunal...stress frate...mare.

Sa stii ca si iarna prelungita isi poate pune amprenta pe straea ta,eu itzi doresc sa te linistesti cit mai repede!

Dana