Primavara inutila (rondeluri vesele de pinguini)
Raspunsuri - Pagina 23
michelle-usa spune:
alinuk, multa sanatate sotului!
doar cei care au trecut prin spitalele din Rom. pot sa inteleaga ce spui...daca ai povestii asta la un american ...nu te-ar crede in vecii, vecilor....
michelle-usa spune:
william imi spune ieri, f. mirat:
"wow, mom....cum din milioanele de mame de pe planeta asta, eu te-am nimerit tocmai pe tine...de best mom?"
la care si taica-su ca sa amplifice complimentul zice "dar si eu cat am cautat-o..."
nah....cum sa nu-i iubesti! ne-am dat un grup hug ...desigur si cu Pepper...
...desigur ca discutia apoi a deviat cu alte intrebari:
-dar doar daca te casatoresti poti sa ai bebei?
-mamele care nu au sot ce fac?
-daca nu l-as fi avut pe taica-su,eu as fi fost widow?(vaduva)
-ce inseamna father's DNA(cum zice in cantecul Mom's song)
-te duci la doctor si iti pune bebe-ul in stomac...si dupa cateva luni il scoate? (se pare ca a uitat discutia de acum vreo 2 ani...cand ii explicasem cum e cu asta)
...toate intrebarile astea...bum....bum...una dupa alta...cand am ajuns la cea cu doctorul...deja era prea mult
....am inceput sa ridem...sa spunem nu mai stiu ce gluma...sa nu mai raspundem la intrebari.
kariguld spune:
hallo pinguinilor
trebuie sa spun mai multe, altfel pleaca ideile in neant si e de rau....
so, am vrut sa raspund la subiectul ala cu microwelele dar din lipsa de timp... nici nu am citit decat cateva postari. in ultimi ani am primit pe diverse cai, cel mai adesea pe mail, felurite informati despre cate in luna si stele. cu lucruri extrem de daunatoare si altele benefice ca aerul. recunosc ca nu pot sa dau crezare la tot ce circula pe net, din motive obiective. pe de alta parte, cred ca sunt multe informatii care contiun ceva adevar. dar nu in totalitate.
parerea mea este ca, nu avem garantie sigura asupra nici unui aliment sau alte produse ce se afla pe piata. nu avem garantie la ce bagam zilnic in gura. si nu va grabiti sa ma contraziceti, caci am dreptate. doar stati un pic si va ganditi.
in plus multe din asa zisele 'daunatoare' pe care zilnic le consumam sau le intrebuintam la gatit, nu sunt dovedite clar si fara echivoc ca-s periculoase. stiu, exista studii si altele de gen, dar totusi eu nu vreau sa cad in extreme.
in alta ordine de idei, cunosc multe cazuri, persoane care s-au ferit de una si alta, si in final au facut diverse boli fatale. cunosc si oameni care nu se feresc de nimik, traiesc cum le vine si sunt bine mersi sanatosi.
depinde de fiecare, informatia trebuie filtrata si judecata cu capul limpede. (a nu se intelege ca fac pe careva greu de cap) si ales in functie de credinta fiecaruia.
mi-a placut ce a spus Rufus odata la un subiect cu laptele. daca tin bine minte, eu l-am deschis cautand pareri, pro si contra despre consumul laptelui. nu mai stiu unde e subiectul.... Rufus spunea despre bunicii nostri cum au trait si ce mancau si cat de sanatosi erau... ceva de genul asta. tre sa caut cand am timp sa recitesc subiectul ala.
concluzia mea, eu aleg sa mananc cat de sanatos stiu si pot, sa ma folosesc de lucrurile care ma mentin sanatoasa.... dar stiu eu pana la urma daca fac bine?
""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""
acum sa-i raspund lui buflea. oamenii despre care vorbeam, mai precis pacientii mei sunt catolici sau evenghelici.
si ma sa exemplific.
-femeie 42 de ani. cancer la san, cu metastaze. vine la noi in octombrie anul trecut. avea saraca si pareza la mana dreapta. tot timpul era numai zambet. perfect constienta ca a venit acolo sa moara.
optimista, nu am auzit-o niciodata nemultumita sau vaitandu-se. era impacata cu ceea ce avea. nu stiu cum, nu stiu ed unde. am intrebat-o de ce nu lupta sa traiasca.... macar sa-si mai prelungeasca viata. a raspuns ca e impacata cu ceea ce a facut pana atunci in viata ei.... doar eu eram confuza. la sfarsitul lui noiembrie a murit.
-barbat, 55 de ani. tumoare neoperabila la cap descoperita la 53 de ani. isi pune toate in ordine, acte, testament, semneaza la judecator ca nu vrea sa fie hranit artificial, reanimat, nu vrea nici macar in spital daca starea i se inrautateste. isi anunta familia cu trei saptamani inainte de a veni la noi, in septembrie. stia cu precuzie cum va evolua boala, stia ca ultimile saptamani vor fi cumplite pana la pierderea completa a memoriei. impacat cu sine, multumit cu ce a realizat.... io confuza. de ce nu va luptati sa mai traiti, sa va operati undeva in lumea asta.... ca trebuie sa existe un spital unde se poate opera totusi.... el impacat cu soarta. la sfarsitul lui decembrie moare. ultimile trei saptamani cumplite, nu mai stia de el deloc. (bine, cand omul e cu mintea dusa nu mai iau in calcul ce spune, caci saracul nu mai stie de el)
-tanar 27 de ani. metastaze la ficat. posibilitate de transplant. era pe o lista de asteptare, cam trei ani dura pana se gasea un ficat compatibil. optimist si plin de voie buna, impacat cu soarta lui.(cum mai sa fi impacat la 27 de ani cu soarta ce-o primesti? si inca una cumplita) traieste inca, dar speranta e foarte slaba....
ce au in comun acesti oameni? credinta. ei si multi alti. Germania e o tara catolica si evanghelica. nu stiu, cred ca fiecare isi traieste credinta asa cum simte. eu vad zi de zi astfel de oameni. si nu simuleaza nici nu joaca teatru. cine ar putea oare in ultima faza a vietii sa joace teatru? avem si pacienti care injura si pogoara sfinti din cer, isi bleastama soarta. pana acuma am intalnit doar doi.
eu pe de alta parte ma lupt sa raman in forma, ma incarc mereu cu ganduri pozitive si credinta. sincer, mai mult ma ingrijoreaza o viata dependenta de altii decat o posibila moarte din cauze medicale.
asa sunt eu, altii sunt diferiti.
bunica mea a murit la peste 90 de ani. era deja impacata si se astepta sa moara de pe la 80. desi era in forma si a mers pana in ultima clipa... era gata sa se duca oricand. nu-i era frica de moarte.
socrul, cu cativa ani inainte sa moara a avut un infarct grav, din care putini scapa. a venit acasa si a pus tigara in gura. tot timpul ne spunea 'si acuma pot sa mor ca nu-mi pare rau de nimik, nu regret nimik'. cu 20 de zile inainte sa moara a mers inca la servici. era pensionar dar mai lucra. lucra de noapte, dimineata a venit s-a indusat apoi a plecat la spital, unde a si ramas pana a murit. ultimile 10 zile a stat la oxigen. cand am venit eu cu copii la el a plans ca un copil si ne-a spus ca acuma poate sa moara caci a vezut copii. 
in trei zile a murit. era impacat, isi dorea sa moara. eu chiar banuiesc ca si-a scos oxigenul ca sa se duca mai repede. si a murit exact la ora cand copii decolau cu avionul inapoi spre casa. de atunci, cand au mai zburat cu avionul mereu isi amintesc de tataie si de cum zbura alaturi de ei.... asa cred ei ca s-a intamplat atunci.
aoleu ce de am scris. 
deci buflea si voi ceilalti dragi ai mei, fiecare e construit diferit si simte diferit. credinta e atat de personala incat nu poate fi imprumutata la nimeni. bufleo, lasa copila sa se urce in capul lui tataie, sunt singurele amintiri ce-i vor ramane cand..... stiu, e dureros, foarte dureros, dar va fi candva o realitate. amintirile sunt de nepretuit, las-o sa si le creeze acuma.
gata, ca am dat in melancolie. va pup, sa fiti cuminti.
a_alinta spune:
andra, dar tu ai servici draga, de ai atata timp sa gatesti? eu una am obosit numai citind cate faci, si eu nu sunt ca buflea
adica mie imi place sa stau in bucatarie ( sa bucataresc , da?)
mickyy , a fost si ziua fetei tale si nimeni nu si-a adus aminte. ( pe ce data e nascuta, ca am uitat ? ) mie una sa imi fie rusine, la multi ani si sa ai intuitia necesara ca sa lasi fetele sa creasca asa cum tu nu ai avut sansa ( adica sa se bucure de orice nimic).
carmen, asa e , draga mea , ai povestit unde locuiesti, langa oceanul pacific de unde a iesit un peste mic, nu am retinut, citesc in fuga dimineata inainte de a ma teleporta la servici . dar sa stii ca daca ma inviti si tu, vin si la tine ( la michelle m-am autoinvitat) ca primavara i-am trimis-o toata lui ralu si eu nu am mai pastrat nimic. ( florile inca ies din pamant dar e un frig ... numai 0 grade din nou.)
alinuk, e trist ce spui tu acolo, dar cum pe ghetar eu sunt numai un zambet si un soare, ( a se traduce ca e locul unde ma rup in 14 si ma simt bine de nu mai pot si am numai glume in sange ) ma gandesc ca poate doctorii ne invata si cum sa operam nu doar cum sa schimbam pansamentele.
nu-i asa , roxana? ca daca mucii necesita spitalizare o operatie poate reusim sa o facem acasa, pe masa din bucatarie
carmaw, ce povestesti acolo ma lesina. nu mancarea ci peisajul, parca ma simt in gondola ascultand muzica..... superba viata ai !
cam atat deocamdata, pup tot ghetarul
a_alinta spune:
voi vedeti cate am scris in acelasi timp? daca nici asta nu e telepatie, e ... de la pinguini
a_alinta spune:
kariguld, ai scris mult si frumos si adevarat. fiecare credem sau nu in "ceva" iar "ceva"-ul acela face diferenta!
eu sunt un pic trista ca ne-a plecat pisica , adica am scos-o la aer ieri, s-a speriat si dusa a fost. am tinut usa deschisa in spate toata noaptea si am pus si patutul ei acolo, dar nu s-a intors inca. mandra mea o striga , eu am visat-o azi noaptea ca s-a intors gravida
om vedea ce si cum!
michelle-usa spune:
alina...las ca le invatzam de pe youtube sa facem si operatiile alea...cat de greu sa fie?!
michelle-usa spune:
kari
michelle-usa spune:
roxanaz
iti pun o predica, daca vrei sa vezi cum predica in biserici...pe aici...
(nu am asculatat-o, am ales-o la intimplare...)
http://vimeo.com/61731535
kariguld spune:
michelle, intr-o biserica asemanatoare merg si eu. 
Andra, multam de idei culinare, spanac inca mai e o mica portie in frigider. poate o salata cu paste sa fac ptr maine. sau ii pun pe copii la treaba.