Credeti in instinctul matern?
Raspunsuri - Pagina 3
ralualexandrei spune:
Mesajul lui Sunnyday m-a indemnat la o completare a mesajului.Nu este nici o diferenta intre ceea ce simt vis-a-vis de cei conceputi de mine si sot si cel adoptatcrescut de noi,ii simt la fel,ii cunosc la fel,vibrez la fel.
Andra ,mamica de 3+1 album no1 albumul no2
Vreau sa nu mai fiu diferit!!!!
alyx spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Ce cred totusi ca au femeile mame in plus fatza de barbatii tati, este disponibilitatea asta la sacrificiu in favoarea copiilor ... Nu spun ca barbatii nu o au, spun doar ca la mame este mai accentuata, mult mai accentuata. De aceea in general sunt primele care conduc si supravegheaza dezvoltarea copilului ... e ceva ce vine odata cu sarcina, cu alaptarea ... nu stiu, parca simti ca e mai mult al tau decat al lui, simti ca tu poti face mai mult si mai bine pentru el. |
De acord cu singura mentiune ca eu nu cred ca aceasta disponibilitate vine doar odata cu sarcina sau cu alaptarea ci apare in momentul in care te trezesti cu mogaldeata in brate. Acuma,na,spun si io asta pentru ca io nici nu l-am nascut pe fi-miu si nici nu l-am alaptat, dar disponibilitatea mea pentru el a fost totla din prima zi.
Referitor la instinctul matern, nu stiu ce sa spun,daca exista sau nu. Inclin si eu sa cred ca e vorba de fapt de comunicare si interactiune continua cu copilul, rezultatul fiind ca ajungi sa cunosti fiecare gest,fiecare mimica a copilului, fiecare stare.
Daca instinctul matern ar fi inascut, ar insemna ca el ar trebui sa fie prezent,de plano, la absolut orice femeie care ramane insarcinata si naste un copil. Or,sunt atatea cazuri care ne arata contrariul.
mariana_flo spune:
Am sa va spun ceva ce mi s-a intamplat. Cand aveam 27 ani am ramas insarcinata. Am simtit din prima saptamana ca voi fi mamica. Din pacate sarcina s-a oprit in evolutie. Cu doua zile inainte fusesem la control si totul era ok. In ziua de dinaintea pierderii sarcinii am fost extrem de ingrijorata, asa... fara motiv. Seara am adormit si la 3 dimineata m-am trezit plangand. Pur si simplu am stiut ca nu-i mai bate inima puisorului. Eram gravida in aproape 3 luni si era prima sarcina. Desi nu-mi cunosteam puiul am simtit o legatura extraordinar de puternica intre mine si el. L-am jelit mult. Simteam ca am pierdut o parte din mine. Nu-mi mai gaseam echilibrul. Dupa 5 ani am nascut 2 copii dar n-am mai simtit acea legatura ca prima data.