Credeti in instinctul matern?

"Instinct matern" - o sintagma pe care toata lumea o cunoaste, pe care toata lumea o foloseste intr-un context sau altul... cu variatiunile adiacente - "Mama stie ce e mai bine pentru copilul ei", "Mama simte ce simte copilul" etc. Credeti ca legatura dintre mama si copilul sau este una innascuta sau mai degraba se creeaza pe parcurs? Exista cu adevarat acest instinct matern sau este mai degraba ceva pe care mamele il capata odata cu statutul de parinte, invatand din fiecare experienta traversata?

Fascinatie

Un an cat o clipa

histamina spune:

pare din secunda fecundarii.la 6 sapt de sarcina l-am visat exact asa cum e acum.mi-a spus ca va fi mai mic,dar sanatos......
ce altceva a fost atunci cand am refuzat sa merg sa nasc la Giulesti,maternitate care a luat foc si el s-ar fi aflat acolo?
cand simt ceva rau,ascult.cand simt ca trebuie sa merg cu el la un dr, ma duc.
cand l-am nascut l-am visat ca vine............

JuliaSM spune:

Instinctul parental (nu doar matern...) e sentimentul ca acel copil iti apartine, ii vrei binele cu toata fiinta, esti responsabil pentru el si gata sa il aperi, sa lupti pentru copilul tau. Cum faci asta? Pai...ca un leu si ca un tigru, in lipsa cunoasterii altor alternative.

Parintitul constient e toata informatia si implicarea cognitiv-afectiva in cresterea copilului, treaz si activ.

Multe persoane spun 'eu stiu ce-i mai bine pentru copilul meu', insa asta e tot instinctiv, pentru a se apara sau a iesi din anumite situatii, in care se simt depasite. De foarte multe ori se intampla ca altii sa stie ce e mai bine SI pentru copilul tau, pentru ca sunt profesionsti, au mai multa experienta ori pur si simplu reusesc sa fie obiectivi si stapani pe informatie, nu numai pe sentiment si instinct.

ita2v spune:

Da, eu cred ca instinctul matern exista in fiecare din noi doar ca pe masura ce trece timpul acesta creste (sau pe masura ce ne maturizam)La primul copil am fost mai speriata de ideea de a fi mama de responsabilitate de teama ca nu voi fi o mama buna dar am descoperit ca tot ce aveam nevoie sa stiu erau in mine parca puse acolo la pastrare pt cand voi avea nevoie de ele.Acum la cel de al doilea sunt mai relaxata pt ca stiu ca voi fi pt ei cea mai buna mama si ca le voi indruma pasi cel mai bine cu putinta .

Selene_Bunny spune:

Exista femei care nu au simtit niciodata nevoia de a avea un copil al lor - nascut sau adoptat. Am citit demult un articol pe aceasta tema.
Exista femei care, desi s-au autoanalizat si si-au dat seama de niste limite personale, le-au fortat, cu gandul ca se vor adapta pe parcurs. Eu sunt una dintre aceste femei. Si recunosc ca mi-e uneori ciuda pe acele mame pe care eu le vad perfecte, a caror relatie cu copilul lor curge natural, care se inteleg instinctiv cu copilul.
Si exista femei care au de la natura ceva aparte, astfel incat statutul de mama le face... stralucitoare, modele de urmat. Pot da un exemplu chiar de pe forum: DarkBendis.

MElise spune:

Selene, da, sunt de acord cu tine, exista femei care nu simt nevoia de a avea un copil al lor. Cunosc o astfel de persoana, imi este ruda, nu o judec in niciun fel, fiecare face in viata propriile alegeri si traieste cu ele... Eu ma refeream la instinctul matern ca la o chestie care se naste odata cu copilul care e biologic al tau, la acea legatura care te face sa simti ce e ok si ce nu e si asa mai departe... La chestii de genul celor pe care le povesteste histamina si care sunt realmente uluitoare...

Fascinatie

Un an cat o clipa

joklk spune:

Eu am ramas insarcinata la trei luni dupa ce a murit tatal meu. L-am visat pe tata prima data si ultima la sase luni dupa ce a murit, cand eu eram insarcinata in trei luni. Visul a fost foarte real si era asa ca eu nasteam si tata era langa mine. Nasteam un copil mic dar sanatos si tata mi-a spus "e mica dar va fi bine si eu voi avea grija de ea". Am nascut-o pe Karla la 28 de saptamani, spontan fara probleme. Am stiut mereu ca va fi bine, chiar si atunci cand medicii mi-au spus "primele trei saptamani sunt critice apoi ne putem pronunta." Seamana izbitor cu tatal meu, atat fizic dar are si gesturile tatalui meu. Relatia si comunicarea noastra e una uimitoare. Stiu cand nu se simte bine, stiu uneori inainte sa imi spuna ce isi doreste. Cred ca asta e instinct matern.

histamina spune:

era 3 spre 4 august.adorm 10 minute, cu dureri,epuizata.visez dealuri verzi,verde crud si deodata un baietel imbracat in alb,alergand spre mine cu bratele deschise, mic, cu ochii verzi,asa cum l-am visat cand eram in 6 sapt si asa cum si e, asa si baietelul imi spune: mami, nu pleca,ca viiiiiiiiiin! si m=a alergat si mi-a sarit in brate.
pe 4 august l-am nascut.

ori de cate ori a facut febra, cu o secund ainainte de 40 m-am trezit..nici azi nu pricep cum.
daca eu sunt nervoasa,la birou, strumf plange toata ziua,acasa.

dianama spune:

Idem....cu fiu-miu am o legatura super.
Simt ca in perioada urmatoare no sa-i fie bine...si poc apare o raceala,ceva....
Sunt nervoasa la munca ....plange si nu are chef de nimic la gradi.
Il simt putin de-abia scoaate un sunet mic ,mic noaptea am si sarit din pat...clar e febra.....
E o concordanta continua,la tot ce facem....si mereu zic ca e instinctul...
Am colega la servici.are 41 de ani.nu are copii,nu si-a dorit nicioadata,adica sa gandit undeva la 38 de ani,cand pt sot era tarziu,pt ea la fel,avea pb.,dar totusi vad cand stam impreuna cu fiu-miu,e atat de neinemanatica,e stangace chiar si in modul de gandire,cum trebuie sa faca si cum....ma intreaba lucruri iesite din comune.
Si imi repeta intr-una ca e nascuta fara instinct matern...eu mereu cred ca se scuza pt ca sa decis tarziu sa faca copii,ei si-au dorit sa se distreze nu au visat niciodata la copii.

JuliaSM spune:

Marturisesc ca mie mi-ar fi putin greu sa fac pe barometrul fizico-emotional al copiilor mei, pentru ca ar trebui sa fiu intr-o tornada continua de emotii si stari. Probabil cand ai un singur copil e mai usor...

Eu nu prea cred chestia asta cu 'eu la munca nervoasa, el la gradi suparat si plangacios'... Sau, de-o fi, m-as gandi mai mult la telepatie decat la instinct matern. Nici in telepatie nu cred, totusi. Nervii mei si plansul lor sunt sincron nu pentru ca ne iubim noi mult, ci fiecare are motivele lui, probabil...

greieras spune:

Eu cred ca instinctul matern vine de la Dumnezeu. Este cadoul primit de noi, mamele, odata cu maternitatea. Mama mea era extraordinara cu chestiile astea. Presimtea chestii in legatura cu noi copiii care ulterior se adevereau. Nu intelegem de undea stia!!! Acuma inteleg.