Un sfat va rog!

As vrea sa stiu si eu la ce spital in Bucuresti poti merge pt o evaluare neuro-psihiatrica in Bucuresti, sau daca cunoasteti un medic...As dori o recomandare pt un medic neuropsihiatru ff competent..sau sa imi spuneti daca e mai bine ca evaluarea sa se faca in spital sau la cabinet..ma gandesc ca in spital , un copil va fi vazut de o echipa de medici...Astept cu interes un raspuns.Multumesc!

PS daca stiti si ce acte ne trebuiesc pt un astfel de consult..Eu as vrea o evaluare pt copilul meu si habar n-am la cine sa apelez pt o opinie pertinenta si concreta.

mihaela77O spune:

iti recomad spitalul obregia,din Bucuresti,sectia neuropsihiatrie infantila!
Iti trebuie o trimitere de la medicul de familie si cert de nastere al copilului,original si copie!

multa bafta!

Chuny spune:

Buna, Oana. E foarte bine ca te-ai hotarât sa-l evaluezi si neaparat sa mergi pe mâini competente pt ca timpul trece si nu se mai poate recupera. Imi amintesc ca erau lucruri care nu ti se pareau in regula, cum a mai evoluat situatia de atunci?

oana_lex82 spune:

Buna..
Multumesc pt raspunsuri..Copilul pare ok..adica a inceput sa rupa cuvinte, intelege aproape tot ce ii spui numai ca are momente cand pur si simplu refuza sa execute ceea ce ii spunem..de exemplu cand iesim afara e ff ok, se joaca cu copiii,alearga, face tot ceea ce fac ceilalti copii, numai ca atunci cand vrem sa intram in casa refuza sa mearga, nu ne mai intelegem deloc, ne loveste, plange si se tranteste pe jos..Din cate am vorbit cu cativa medici pediatri mi-au spus ca e exclus sa fie autism, cica e o etapa normala in dezvoltarea unui copil aceasta incapatanare, insa ma uitam totusi la ceilalti copii ca inteleg cand le zic parintii ca trebuie sa plece acasa, uneori unii plang, dar parca niciunul nu face asa cum face al meu...Plus ca faptul ca inca nu vorbeste decat putine cuvinte..cam 30..mi se pare ff putin..intradevar imita ff mult..Inca nu am reusit sa scapam nici de pampers..mananca inca lapte noaptea asa ca inca uda scutecul ff tare noaptea..ziua nu mai vrea sa stea pe olita..plange si zice ca nu-nu...Am zis sa mai asteptam sa se mai incalzeasca afara..mi-e ciuda ca zice caca dupa ce face..pisu inca nu a zis niciodata ca asociere cu asta..de zis zice "pisu" dar mai mult ca sa ma imite..nu ar accepta niciodata sa il ajut sa faca pisu ca baietii din picioare..si la baie e o "lupta" sa il spalam pt ca nu ii place..ii e frica cu toate ca nu a facut operatie de fimoza..cand era mic totusi cred ca la o baie am tras eu cam tare si de atunci ii e teama..nu stiu cum o sa il obisnuim sa faca pisu ca baietii in conditiile astea...
E un copil receptiv, joaca jocuri pe telefon,face puzzle, danseaza, canta...dar totusi mi-e teama ca aceasta comunicare precara sa nu fie ca urmare a unor probleme neurologice..Cum fac sa ajung la Bucuresti? Trebuie sa fac programare?

mihaela77O spune:

Oana,suni la unul din aceste numere 021/ 334.42.66,de la sectia 5,neuropsihiatrie infantila ,eu ti-o recomand cu mare drag pe dna doctor Rad Florina!

oana_lex82 spune:

Multumesc mult!!

Chuny spune:

Pe lânga autism, exista multe alte dificultati care pot sa isi puna amprenta pe dezvoltarea copilului si pe comunicare, cel mai bine e sa îl evaluezi. Curaj!

Andrea_S spune:

Draga Oana,

Poate pur si simplu ai un copil foarte destept care vorbeste tarziu si are un comportament si o perceptie a lui. Tocmai am tradus in romana un articol care mie mi-a venit ca o manusa, si m-a uns la inima dupa ani de zile in care nu mai stiam ce sa mai cred despre copilul meu. L-am pus pe blogul meu http://crestem-impreuna.blogspot.ro/2013/03/traducere-copiii-destepti-care-vorbesc_28.html

Baiatul meu are intr-adevar leziuni cerebrale (hidrocefalie, agenezie de corp calos, porencefalie). Dar asta nu a avut niciodata vreo legatura cu desteptaciunea lui. Din contra. A dovedit mereu ca ii merge mintea, ca intelege, doar ca nu a reactionat cum am vrut noi. Are o vointa puternica. Si alte principii dupa care se ghideaza. Si a avut sau poate avea obsesiile lui. Si toate astea le vei regasi in acel articol, plus altele pe care le voi mentiona mai jos.

Am aflat intr-un tarziu ca el avea si manifestari specifice varstei. Doar ca la el ce la altii tinea un an, la el parca tinea doi:

- era singurul copil care urla de mama focului si se trantea in genunchi, da se trantea, nu gluma, cand trebuia sa plece de la locul de joaca sau cand nu ii dadeam ce vroia el sau nu se intampla ce vroia el. O situatie penibila ani de zile, noroc ca stau bine cu stima de sine, altfel intram in pamant la cum se uita lumea la mine

- era singurul copil care imita tot ce auzea. Repeta tot, ca un "papagal". Din pacate un copil i-a si spus asta, dar el nu a bagat de seama. Lui ii place si atat.

- era singurul copil care desi a inceput sa gangureasca de la 2 luni si a scos primele cuvinte de la 2 ani fara 2 luni, nu a putut comunica cum trebuie cu cei de-o varsta si nici nu o face inca precum cei de varsta lui. Si i-am vorbit foarte mult, mereu, oriunde, ii puneam intrebari, ii aratam cate-n luna si in stele, ii descriam ce vede, si i-am citit povesti, am facut si carti speciale pt el, am aplicat si metode de stimulare a cititului...

- era singurul copil care invata concomitent engleza si spaniola si invata sa cante in engleza de la 2 ani si 2 luni, desi in limba materna nu zicea mare lucru. De fapt zicea... cuvinte, dar nu formula propzitii. A avut aceeasi evolutie in vorbire la toate limbile

- are limba a lui pe care si-a format-o de mic si in care a preferat sa vorbeasca si chiar sa turuie - daca va uitati in comentariile articolului original din engleza veti vedea ca alti adulti au povestit chiar despre ei insisi ca facand la fel.

- la 3 ani si jumatate a inceput sa invete acasa, cu ajutorul unui soft foarte distractiv si util, sa cante la pian. Iar dupa un an, pur si simplu inainte sa inceapa numaratoarea inversa pt 2013, ne-a facut un cadou: a inceput sa cante cu ambele maini o piesa din acel program. Adica sa cante cum trebuie. Inainte canta ori cu stanga ori cu dreapta, dar nu vroia sa cante cu amandoua. Si invata foarte repede, ma imita cand invat eu sa cant la pian si a prins fragmente din piese destul de avansate pentru un copil atat de mic.


Am ramas uimita si m-am linistit. Faza cu tipetele si aruncatul in genunchi de suparare a trecut de pe la 4 ani. Face salturi mari in invatare.
Acum invata sa citeasca in engleza. In 2 saptamni stie sa citeasca cuvinte englezesti, le recunoaste si cand sunt scrise mai mic.
A invatat, cu ajutorul programelor pe care le folosesc acasa, fonetica limbii romane, aproape complet (mai avem vocalele cu caciulita).

Si ne surprinde cu multe multe.
Ca sa nu mai spun ca desi nu comunica precum ceilalti este mai sociabil si mia iubitor decat multi copii pe care ii intalneste. Are o afectivitate mare pe care o vedem mai ales la copiii cu nevoie speciale.

Daca un copil cu leziuni cerebrale poate fi atat de talentat si destept, cu siguranta eu nu am sa-l vad ca pe un retardat sau ca avand o problema de limbaj.
Neuropsihiatrul mi-a recomandat sa il dau la gradinita, ca sa socializeze. Mda... gradinita i-a folosit nu la socializare, ci la input, la introducerea de informatii prin foarte multe cai, asa cum deocamdata nu pot face acasa, dar pot completa (si completez cu succes, altfel nu ar citi in Engleza, nu ar sti atat de multe in engleza, spaniola, nu ar canta la pian).
Tot neuropsihiatrul m-a linistit cumva, sa nu il vad ca fiind cu nu stiu ce probleme ca nu e autist.

Totusi cel mai mult m-a ajutat articolul, cel de care ziceam mai sus. Mi-a luat o piatra de pe inima. Stiu ca nu sunt singura. Ca baiatul meu e unic. Si are caracteristicile unui copil destept. Stiam asta, dar nu stiam ca este din categoria acelor copii destepti care vorbesc tarziu.

Poate te ajuta...

tanea1988 spune:

Salut Andrea, ma bucur mult sa aud toate astea despre fiul tau , la cit ai indurat nici nu ar trebui sa fie altfel... Eu nu sunt asa rabdatoare ca tine cind am vazut ca implinise deja 2 ani si fiul meu inca nu scotea nici un cuvint, ma sufocam mai ales cind faceam comparatie cu alti copii de virsta lui, al meu daca era pe jumatate ca eiLa 2 ani si 4 luni am angajat un logoped, are si studii ca psiholog si a inceput sa se ocupe in particular cite 2 ore in fiecare zi,in jumate de an fiul meu vorbeste nu-i mai tace gura cei drept nu nu toate cuvintele le pronunta corect dar lucram si in continuare la asta stie sa numere, stie zilele saptamini, puzzle face din 25 piese si multe multe, de 8 martie mi-a facut o felicitare si mi-a zis si o poiezie de imi venea sa-l maninc ce dulce era...
Oana oricum mergi la un medic bun si vezi ce-ti va zice, nu lasa lucrurile asa..... nu mi se pare normal ca aproape la 3 ani sa fie in scutec, parerea mea eu nu as sta cu minele in sin... Sanatate

Andrea_S spune:

La unii copii cu leziuni cerebrale, si destepti, se intampla sa renunte mai tarziu la scutec.
Am o prietena de familie cu un baietel mai mare cu un an decat baietelul meu. Amandoi au leziuni cerebrale similare. Amandoi au renuntat la scutec la aceeasi varsta. Amandoi sunt foarte destepti, celalalt mult mai vorbaret ca al meu, cu talentele lui, diferite de ale baietelului meu.

Exista doua tipuri de normalitate - normalitatea generala, si normalitatea copilului. Daca nu exista motive fizice (nervi sau muschi afectati etc.) eu nu m-as ingrijora sau as incerca sa aflu care sunt celelalte motive.

PONT, dintr-un articol cu cercetari: Renuntatul la scutec are legatura cu dezvoltarea creierului. In momentul care s-au dezvoltat anumite parti din creier (nu ma intrebati care, ca tre sa dau de articl sa aflu...) atunci copilul este pregatit sa isi controleze sfincterele si sa fie constient de ele.

Andrea

parpalak spune:

Andrea_S, fiul meu are punct cu punct elementele din articolul tau, mai putin cintatul la un instrument, si totusi aici a fost diagnosticat ca fiind in spectrul autist. Urmam sa facem terapie cu socializarea - nu stiu exact cum cred ei ca se amelioreaza accesele de incapatinare, sau perfectionismul, om vedea..