Se imparte iubirea pt copii sau se multiplica?

Buna,

Sunt mamica unei fetite de 4 anisori, si, cu voia lui Dumnezeu, voi mai fi, peste 9 luni, mamica inca a unei minuni. Imi doresc tare mult ca fetita mea sa aiba un fratior sau o surioara, dar ma sperie gandul ca as putea face diferente intre copii (sau ca alte persoane din familie ar face acest lucru). O iubesc pe fetita mea mai mult decat pe orice in lumea asta, este totul pentru mine si gandul ca ar putea sa se simta macar un pic neglijata sau sa sufere in vreun fel, ma intristeaza teribil.
As vrea sa fac in asa fel incat venirea pe lume a celui de al doilea copil sa nu fie perceputa de primul nascut drept pierderea unei parti din afectiunea/atentia mamei/familiei, ci ca pe un castig. As vrea ca ambii copii sa beneficieze de maximum dragostei materne, sa inteleaga ca dragostea mamei nu se imparte intre copii, ci se multiplica.
Voi cum ati reusit?

Bee

Mamica de fetita dulce ALEXIA - MARIA (20.01.2009) si 4+

Doamne, ai grija de noi si de copiii nostri!

adra_bell spune:

Iti inteleg perfect temerile, dar orice ai face nu-i vei mai putea acorda aceeasi atentie exclusiva. Partea buna e ca va primi ceva minunat in schimb, un frate/sora, prieten/a pe viata. Prima perioada, cea de acomodare este destul de dificila. Cred ca te-ai pregati cel mai bine citind ceva carti despre asta.

miri2007 spune:

Buna!

Eu peste 2 zile ii voi face cadou baietelului meu un fratior. Diferenta este ca si la tine, de 5 ani.
Inca de la inceputul sarcinii, pe care de altfel mi-am dorit-o enorm , am trecut prin aceleasi nelinisti. Dar cu cat ma apropii mai mult de momentul cel mare simt ca dragostea materna se va multiplica, in beneficiul ambilor copii. Depinde doar de noi ca parinti. Mi-e teama inca ca nu voi putea oferi celui de-al doilea copil atentia pe care am oferit-o primului si ca nu voi mai fi alaturi de primul la fel de mult cum am fost pana acum.
Insa chiar daca va fi altfel, va fi un altfel de bine, chiar foarte bine. Pentru ca totul vine de la Dumnezeu care este iubire!
Cu ajutorul lui Dumnezeu si a tuturor celor pe el ni-i aduce in preajma noastra vom fi mamici perfecte pentru copii fericiti!
Sarcina usoara si numai ganduri bune!

A_Iulia spune:

Nu este absolut necesar sa se multiplice. Dar va depinde de tine exclusiv sa te comporti impartial fata de amandoi copiii tai. Pentru ca niciodata nu vor putea fi la fel - fiecare va avea calitatile lui, temperamentul lui, manifestarile lui...

Eu iti urez din tot sufletul sa nu ajungi sa faci nici o diferenta intre ei, sau, in orice caz, copiii sa nu simta ca ai face o diferenta.

Noi am fost 2 copii. Si oricat imi iubesc eu mama, este un fapt deja recunoscut ca a facut diferente intre noi. Sau poate ca un copil e mai sensibil si altul nu e - fiecare percepe diferit. Si eu nu sunt un caz singular...mereu s-a vorbit despre copiii proveniti din familii ce se despart, dar de trauma celor ce provin din familii in care nu se simt iubiti la fel, nu s-a prea vorbit aici pe forum.

Deci, nu este universal valabil si aplicabil ca iti iubesti copiii la fel. Dar simplul fapt ca iti pui problema indica ca esti dispusa sa nu ranesti pe vreunul dintre ei. Ceea ce e mare lucru, crede-ma.

marius spune:

Eiii va exista o zona de gelozie. Insa nu va depinde de tine prea mult. Necesitatile solicitate de bb sunt un pic altfel, ne place sau nu ne place.
Eu am implicat-o pe cea mare cat de mult am putut si cat de mult a dorit. Responsabilitatea sau macar ideea aceasta a mers destul de bine.

ary_v spune:

Eu cred ca trebuie sa iti iubesti copiii la fel de mult, dar nu la fel. Sa identifici nevoile fiecaruia, unul poate e mai sensibil si vrea mai multa apropiere, altul poate e mai independent si vrea mai multa libertate, pur si simplu sa te pliezi dupa fiecare in parte.

Oricum, fiecare copil e unic si special pentru tine, fiecare are locul lui bine stabilit in inima ta si nu cred ca se pune problema sa iei dragoste de la unul si sa dai altuia.

caress spune:

Iubirea poate ca nu se imparte, dar timpul, atentia,implicarea, cu siguranta se impart.Dar asta nu este neaparat un lucru rau...

teolinda spune:

Flowerbee - sarcina usoara! Iubirea fata de copii creste pe zi ce trece, cu fiecare realizare a lor, cu fiecare nazdravanie, cu fiecare zambet/declaratie de dragoste..etc.
Ai noroc, zic eu ca este o diferenta "ideala" intre copii tai, astfel incat fetita ta va intelege ca trebuie sa te ocupi in principal de bebelus fara sa se simta neaparat data la o parte.
Eu am zis tot timpul ca primul nascut are avantajul de a fi primit atentie exclusiva intr-o anumita perioada pe cand cel ce-al doilea trebuie sa o imparta cu celalalt frate/sora. Intre baietii mei este diferenta de 4 ani si pot sa spun ca cel mare s-a adaptat cat de cat rapid la aparitia unui nou "intrus" in viata sa. Eu nu am incercat sa il implic sa ne ocupam de bebelus impreuna tocmai pentru ca el sa nu se simta ca odata cu aparitia unui nou frate a aparut si o "obligatie/sarcina" pentru el. Am lasat timpul sa treaca firesc si n-au fost scene de gelozie (pana acum) si-au trecut deja 3 ani.
Cel mare nu ne-a aratat pana acum ca ar fi afectat negativ de aparitia fratelui sau, vis a vis de relatia noastra cu el . In schimb cel mic ma simte si ma vrea mai aproape de el, pe mine. Spune ca el are mama iar frate-su tata.Stiu ca nu prea este ok chestia asta insa probabil de vina este atitudinea sotului meu , atitudine( de neimplicare ) pe care a avut-o la inceput fata de cel mic.

Daca ar fi sa-ti dau un sfat in acest sens, nu-l lasa pe sotul tau sa-l priveasca pe cel mic ca pe un bebe si sa astepte sa creasca sa-l bage "in seama" ci roaga-l sa fie aproape de el inca decand se naste. Noi la primul copil "ne bateam pe el" cine sa-l spele/imbrace/adoarma. La al doilea toate sarcinile au fost ale mele iar tati a asteptat "sa creasca copilul" de-aici si "relatia" lor un pic mai dificila in acest moment.

In legatura cu IUBIREA ..uneori am sentimentul ca parca nu-mi ajung bratele/imbratisarile sa le-arat CAT DE MULT II IUBESC.

danangie spune:

Buna, m-a emotionat tare mesajul tau. Felicitari ptr bb din burtik si o sarcina usoara si la termen. Dragostea ptr ei nu se va imparti. Cred ca toate mamicile care asteptau al doilea copil au frica asta. Dragostea va fi la fel, sau dupa cum zici tu va creste. Eu am 3 copii si nu am facut niciodata diferenta sau sa simt ca tin mai mult la unul decat la altul. Totul pe urma devine natural. È important sa o implici pe fetita in "ingrijirea" celei mici: sa iti aduca pampersul, sa ii puna ea suzeta daca va fi cazul. Daca aveti ceva obiceiuri sa nu le uitati. Sa iti rezervi timp numai ptr voi doua. Adica sa iesi la parc numai tu cu ea....sau la cumparaturi.....sau sa stati numai voi doua in casa la desenat, " gatit" , atat timp cat tati e afara cu jr la plimbat. Mult noroc si numai bine

megbeng spune:

Eu as vrea sa iti recomand o carte senzationala pe tema asta, scrisa de Brazelton, unul din cei mai apreciati pediatri din US. "Understanding sibling rivalry- the Brazelton way".

O poti comanda de aici : http://www.amazon.com/Understanding-Sibling-Rivalry-The-Brazelton/dp/0738210056/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1362506098&sr=8-1&keywords=understanding+siblings+rivalry

Sau daca esti din Bucuresti ti-o pot imprumuta pentru o vreme. E o lectura usurica si placuta, te asigur!

dia_filipas spune:

Ciudat lucru, dar la noi este mai dificila perioada aceasta, cand cea mica a mai crescut, vrea si ea anumite lucruri, sa mearga in anumite locuri. Cat era bebe mic, dormea mult, o duceam dupa noi si noi ne jucam, si puteam sa-i acord mai multa atentie celei mari. Acum e mai dificil, ca tre' sa depun mai mult efort, si sa am mai multa inspiratie sa le implic pe amandoua in activitati, si e mai dificil sa gasesc ceva potrivit pentru ambele varste... Dar iubirea, oo, iubirea nu se imparte, e si mai multa, ca vine si de la mine, si vine si de la surioara... si fetele simt asta, mai ales ca acum se joaca impreuna, se fugaresc, se tavalesc, se pupa, si se cauta una pe alta. Ai nevoie doar de putina organizare, si putin ajutor, si nu cred ca vor fi probleme.
Doamne ajuta si sarcina usoara!