Cariera si viata personala

Andries spune:

Uite eu am (am avut? ) cariera dar viata de familie iti garantez ca NU se impaca deloc cu cariera e o lupta la baioneta de zi cu zi...

Mai trebuie definit ce inseamna familie si viata de familie... familia mea are peste 40 de persoane in cercul apropiat, dar pentru mine contam doar 4!

Nu va faceti iluzii ca 24 de ore ajung si pentru una si pentru alta... no way! Poate doar in scenariul in care ai bani cat sa-ti permiti menajera, femeie la calcat/curatat hainele, sofer, gradinar, firma sa-ti intretina casa bec (sa nu stai sa-ti bati capul duminica unde gasesti un instalator, etc). Doar asa, poate ajungi sa imparti 16 ore intre locul de unde muncesti si cei dragi (presupunand ca 7 dormi si una iti trebuie si tie pentru cele esentiale vietii pe care nu le poti face totusi in cerc largit).

Ca observatie generala .. nu te chinui sa gasesti timp pentru toate. Gaseste timp pentru ceea ce e important. Ah si cariera plus locurile de munca de unde ajungi acasa la ora 9 seara, chestiunile astea doua combinate sunt poate cel mai bun anticonceptional ce-l cunosc! Un pic mai mult stres genereaza niste hormoni ce inhiba nidarea oului, asta presupunand ca a existat un spermatozoid olimpic care sa-l fi fecundat. Am doua perechi in familia apropiata exact in aceasta situatie ... am obosit explicandu-le s-o lase mai moale ...

Nota bene, sa nu mi-o luati in nume de rau, dar oricat de mari si dureroase ar fi problemele seniorilor din viata noastra, ele nu trebuie sa primeze in fata tinerei familii, cu sau fara copii. Exista si alte solutii sau daca nu sunt bani pentru alte solutii, exista si standarde mai mici de ingrijire. Asta e opinia mea, fiecare are o viata si trebuie sa si-o traiasca.

Seawave spune:

In final nu ne contrazicem.
Eu nu am spus ca le fac pe toate perfect.
Nu am spus ca sunt singura in situatia asta. Asta a fost si motivul pentru care am intrebat cum faceti voi. Poate eu nu fac ceva asa cum trebuie. Motivul pentru care am intrebat cum va descurcati este ca eu nu stiu cum sa ma descurc. Tocmai pentru ca nu reusesc sa fac lucrurile bine
Dupa ce primim programare sa mergem la radioterapie noaptea la 1 si jumatate, iar la spital gasim coada de oameni amarati care asteapta ca si noi sa intre la tratament, imi este tare greu sa ma trezesc la 6 dimineata pentru a merge la serviciu. Stiu ca va dura doar o luna si sper sa fie cu folos, dar apoi trebuie sa ii explicam socrului in fiecare zi ca parintii lui au murit acum 10 ani si sa il vad ca sufera pierderea in fiecare zi ca si cum ar afla prima data ca parintii lui nu mai traiesc.
La partea cu mancarea, curatenia, spalat, calcat, etc, fac totul cand apuc si bineanteles ca nimic nu este asa cum trebuie. Cand este mancare nu-i curat si invers

blackgirl0 spune:

Seawave (frumos nume!), esti norocosa ca esti in Bucuresti. Exista la voi www.gralmedical.ro/p-189-oncofort.html" target="_blank">un centru oncologic, unde nu tb sa stai la coada la radioterapie (cineva din familie se trateaza aici si este mai mult decat multumit de serviciile medicale). Costa, insa macar esti linistita ca mama este pe maini bune.

Cu tata socru sigur exista servicii medicale pe langa sectiile de neurologie care sa se ocupe si de cei in situatia lui.

Eu nu imi descriu viata de zi cu zi: nicio zi nu seamana cu cealalta si-apoi la ce bun? Sunt fericita ca suntem sanatosi cu totii. Nu-mi doresc sa excelez la nimic in mod deosebit.

Andries spune:

Primul lucru pe care trebuie sa il inveti si sa-l accepti este ca nu se pot face toate lucrurile bine. Carcotasii sa zica mersi ca apuci sa le faci pe toate, cat de cat.

Si eu am avut astfel de perioade, foarte dificile. Si bunica a avut o dementa/senilitate dar nu mai stiu exact diagnosticul. Mereu povestea ca a venit iar Hitler in vizita si de fiecare data cand mergea la spital povestea cum o leaga asistentele in catuse si o tin intr-un beci, fara apa, fara mancare. Si mai aveam si copilul cel mare de 2 ani, plus "functie de raspundere dom'le" in ditai multinationala, mai aveam nitel si ajungeam fix la divort. Doar ca fiind depasita de situatie, am fost nevoita sa fac un pic de reorganizare si la birou si in viata noastra de familie, fara sa mai stau sa menajez fix toate sentimentele tuturor, mai ales sentimentele sefilor mei . Daca mai stateam dupa mofturile tuturor, se ducea dracul totul.

Tinem pumnii sa treaca luna de radio si apoi cautati o femeie care sa si faca un minim de treaba in casa aceea, nu neaparat doar sa stea de companie, imi inchipui ca o platiti, deci ar putea sa faca si un menaj usor. In cazul in care sotul mai are frati/surori nu ezitati sa-i puneti si pe ei la treaba!! N-ai cum sa te descurci finut si elegant in aceasta situatie. E mare lucru daca reusesti sa te descurci cumva. Imi amintesc si acum ca am avut vreo 5 ani la rand (mai ales ca aparuse si bb2 si eu m-am intors la munca de fiecare data cand bb avea 3 luni, oh cat de horror a fost ... dormeam cu capul pe birou 10 - 15 min cateodata) cand abia ajungeam sa am unghiile facute (de mine acasa) doar cu ocazia unei nunti sau a unui botez iar parul il aveam drept natural, nevopsit si vedea coaforul saracul poate o data pe an la tuns ??!!

Oricum, intre somn, mancare buna si la timp, curat, coafor si shopping pt haine elegante te sfatuiesc sa alegi somnul si mancarea. La astea nu renunta pentru ca de aici poti sa-ti mentii puterea de munca.

A_Iulia spune:

Sotul tau este singurul lor copil?

Poate ca ai nevoie de mai multe ajutoare. Nu se poate ocupa persoana care sta deocamdata cu socrul tau de mai multe lucruri (mancare, spalat, calcat etc)? Sau poate ai alti apropiati care sa te mai ajute cu ceva, orice, in perioada asta? (parintii tai, de exemplu)

Alzheimer este o boala cumplita. Poate ca nu ar trebui sa-i mai spuneti socrului ca parintii lui au murit, daca spui sufera atat de mult. Exista si niste centre specializate unde l-ai putea duce si unde se ocupa de ei mult mai bine decat acasa (au medici, asistente, le fac tot felul de terapii, etc).

Selene_Bunny spune:

Seawave, nimeni de pe planeta asta nu-ti poate garanta ce fel de sarcina vei avea, ce fel de nastere vei avea si ce fel de copilas vei avea. Sunt pe forum mame care nu au dormit ani intregi o noapte legata, mi-a ramas intiparit in minte exemplul dat de o mamica de la Odiseea mea, al carui baietel, desi avea 3 ani, s-a trezit intr-o noapte de 17 ori.

Oricum ar fi, in momentul in care vei avea un copil, atat socrii, cat si treburile, vor ramane pe planul doi-trei-patru.

Cariera + copil + casa curata si ordonata + mancare = NU se impaca la perfectie si simultan, ca nu au cum. Alternativ si multumitor, mai merge.

ch_dana spune:

Seawave, sunt oarecum in situatia ta. Eu am apelat la o firma care imi trimite pe cineva la mama si sta cu ea 8 ore/zi, timp de 5 zile. Altfel nu as face fata, cu mama bolnava si cu copil mic. Ma doare ca mama are din ce in ce mai multa nevoie de mine, dar prioritar e copilul. Am citit candva o istorioara pe Hotnews, e dureroasa dar adevarata cred eu :

Later edit: in afara de clinica mentionata de Blackgirl, mai exista una, unde activeaza un doctor roman intors din Germania. E pe undeva prin Otopeni.

http://amethyst-radiotherapy.com/

Andries spune:

Emotionant, dar cat de adevarat ! O pentru toate care treceti acum prin momente grele in familie, multa putere si sanatate va doresc!

mariana_flo spune:

Of...eu nu mai indraznesc sa visez la cariera. Eu pur si simplu muncesc. Dar tot nu stiu cum sa impac job-ul, unde am ded-line din scurt si tocmai mi se imbolnaveste copilul.. sau ambii copii, ca de regula se imbolnavesc simultan. Imi tremura sufletul de fiecare data cand incerc sa zbor acasa la micutii febrili si seful se intuneca la fata daca plec la fix si nu stau la minunatele sedinte de dupa lucru, unde practic se vorbeste orice, numai de job nu. Inca nu stiu cum sa gestionez lucrarile pe care le astept de la anumite "colege", lucrari care vin varza de la sus-numita protejata si pe care aproape in fiecare luna le corectez furand din timpul familiei mele. Casa.. recunosc ca arata ca dupa bombardament. Dupa ce ca am doar doua camere mai sunt si alea pline de hainute si jucarii aruncate peste tot. Seara nu mai am energie nici sa-mi strang farfuria de pe masa. Cochetarie? of doamne... parca a trecut un secol de cand nu m-am mai ocupat de mine. Obisnuiam sa-mi iau abonamente la sala, la masaj, mergeam la teatru.... acum arunc ceva haine pe mine la intamplare si fug la servici. Ma tot invart intr-un cerc vicios si nu pot sa scap nicicum. Daca gasesti vre-o reteta minune, te rog, fa-o publica. Eu am albit la propriu tot cautand o solutie.

ch_dana spune:

Later edit: ceea ce intelegem noi prin "cariera" se exclude cand ai un copil. Ori participi la meetinguri nesfarsite, team building-uri, socializare cu sefii si colegii din afara, ori stai cu copilul. Prefer oricand a doua varianta, asa ca sunt un slujbas de rand care-si face treaba cat poate de bine. dar la 18:00 am tras usa dupa mine si fug acasa.