Cat de mult ne supraveghem copiii?
Raspunsuri - Pagina 7
viviana spune:
Balmascat, asa e viata ne arata si alte fatzete si rezerva o gramada de surprize.
Apropo de jurnalele acelea: este foarte probabil ca parintii daca le-ar fi citit sa nu fi crezut ce scrie acolo.
mihaela_s spune:
cititul jurnalelor pe ascuns, urmaritul copilului pe Fb si alte tertipuri din astea mie personal mi se pare ca in relatia parinte-copil exista o lacuna in comunicare, o lipsa de incredere.
Am copil adolescent, nici macar nu stiu daca are jurnal sau nu. Pe FB suntem prietene 
dar credeti-ma ca se ascunde bine, daca o face. Grupuri private si mesaje la fel...nu-s nimic nou. Iar ei ne depasesc in cunostinte despre tehnologie, va spun clar! Deci urmaritul pe FB pentru cele care agreeaza asta, va spun sa va luati gandul. Si sa incercati sa va apropiati de copii, sa ii cunoasteti pe ei, asa cum sunt, sa le capatati increderea ca va vor spune lucrurile importante si grave din viata lor. 
OanaRusu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui filofteia .... Am vrut sa mai scriu ca eu am fost genul de copil greu de supravegheat. De la semnatul carnetului de note de catre mine , imitam foarte bine semnatura alor mei, pana la chiulit la greu in liceu , iar ai mei ma stiau copil exemplar. Si asa avea multe de povestit. La mine cred ca lipsa de comunicare a fost cea mai mare problema. Faptul ca maica-mea se lamenta pentru orice, ca ma batea cand eram mai mica si ma jignea cand eram mai mare, ma facea sa-mi vad de viata mea, stiind clar care sunt consecintele si incercand sa aman cat mai tare acel moment. |
foarte bine pus punctul pe I
Alizee spune:
Desi este inca micuta, fetita mea deja scrie in jurnal ce considera ea special, intr-o anumita zi. Cand nu stia sa scrie, imi zicea ce sa scriu, acum, isi scrie singurica.
Nu stiu daca o sa-i citesc jurnalul, cand va ajunge la adolescenta, dar sigur o voi intreba ce a facut la scoala, unde vrea sa plece si voi vrea sa ii cunosc prietenii. Inca de pe acum ii explic de ce nu este bine pt siguranta ei sa isi dea datele pe net sau sa se intalneasca cu persoane cu care discuta in virtual, chiar daca par prietenosi si nici sa nu vorbeasca vreodata cu strainii de pe strada. Sa tipe cat de tare poate, daca cineva pune mana pe ea sau o ameninta in vreun fel.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
OanaRusu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui JuliaSM ... Inca ceva, legat de cazurile extreme, cu adolescenti teribili. Faptul ca se apuca de baut en gross sau ca se drogheaza ori au tendinte sinucigase e doar consecinta a...ceva. Iar daca un parinte descopera asta la copilul sau, greu, greu reuseste sa il reabiliteze in punctul ala. Daca nu-l castigi cumva de partea ta sau daca nu te lasi castigat de el, tot va continua cu ce si-a pus in minte.Din revolta, din durere, depinde. Vorbesc din perspectiva unui adult fost adolescent oarecum teribil, sa vedem cum o fi cand cresc ai mei... "You only live once, but if you live right, once is enough." |
nu neaparat.... hormonii singuri formeaza un motiv suficient sa tulbure cerul senin la varsta adolescentei...
Scriam pe la 15 ani treburi teribile... un soi de proza scurta... si da, mama mea a citit ceva din caiet - nu pe ascuns, era pe masa mea si l-a deschis.
Nu m-am simtit in nici un fel abuzata - cred ca inconstient l-am lasat pe masa sa fie gasit.
Felul in care folosesti o informatie care nu-ti era destinata - cred ca asta e cheia.
Pentru mine a fost o usurare sa pot vorbi dupa aceea cu mama. A fost gestul care m-a impins sa fac ceva de care ma temeam - nu pt ca n-as fi fost iubita si ocrotita - chiar am fost si inca sunt, multumesc la Dumnezeu - dar uneori sufletul nostru tulburat ne impiedica sa cerem ajutorul.
Si daca-l vezi pe copilul tau ca e tulburat si nu-ti poate spune, ar trebui sa poti sa cauti si unde poate n-ar vrea sa te uiti - din orice fel de teama - cata vreme folosesti informatia cu delicatete si cu grija de a-l ajuta.
La varsta adolescentei inca au nevoie de noi, de parinti, dar nu pe post de juriu care da note sau verdicte, ci pe post de vasla in plus cand ii ia curentul si nu mai biruiesc sa iasa la liman...
In dragoste si in razboi orice e permis
mihaela_s spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui OanaRusu La varsta adolescentei inca au nevoie de noi, de parinti, dar nu pe post de juriu care da note sau verdicte, ci pe post de vasla in plus cand ii ia curentul si nu mai biruiesc sa iasa la liman... mami de  (intr-o zi de vineri... 13 iunie ) si  (ziua cea mai lunga: 21 iunie) Priveste partea buna a lucrurilor |
Asta mi-a placut.
desprecopii spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mihaela_s cititul jurnalelor pe ascuns, urmaritul copilului pe Fb si alte tertipuri din astea mie personal mi se pare ca in relatia parinte-copil exista o lacuna in comunicare, o lipsa de incredere. Am copil adolescent, nici macar nu stiu daca are jurnal sau nu. Pe FB suntem prietene dar credeti-ma ca se ascunde bine, daca o face. Grupuri private si mesaje la fel...nu-s nimic nou. Iar ei ne depasesc in cunostinte despre tehnologie, va spun clar! Deci urmaritul pe FB pentru cele care agreeaza asta, va spun sa va luati gandul. Si sa incercati sa va apropiati de copii, sa ii cunoasteti pe ei, asa cum sunt, sa le capatati increderea ca va vor spune lucrurile importante si grave din viata lor. pur si simplu... Hobby calator de profesie |
Este foarte adevarat ce spui tu, Mihaela - o comunicare perfecta intre parinte si copil ar face inutila spionarea copilului (prin citirea jurnalului sau FB) ... insa ma tem ca vorbim teoretic despre ceva ce nu poate functiona ideal dintr-o multime de motive, indepedente de educatie. Sa nu uitam influenta filmelor, a cartilor pentru copii ... a prietenilor, a anturajului, a acelor bad-boys sau Bad-girls.
Ca parinte nu iti poti permite sa fii naiv si sa te bazezi 100% pe dialog cu un copil - pentru ca nici el nu e masina nemteasca si nici parintele.
In plus, a fi atent la ce face copilul ... este si o forma de protectie si preventie. Copiii sunt uneori/deseori bullied agresati verbal pe FB, si e nevoie de parinti pentru a sesiza asta ... Ar fi grav daca am sta, bine mersi - si ne-am baza pe ce spune copilul ... in virtutea increderii si perfectei comunicari ...pentru ca ne-am putea trezi prea tarziu. Ceea ce pare uneori ceva haios e de fapt o forma de agresiune verbala pe care o poti sa nu tolera.
Un parinte poate de asemeni simti un pericol, poate vedea derapajele de limbaj ale celorlalti copii ... poti macar sa fii atent la ce se intampla...un copil nu vede mare lucru in ce spune un prieten pe FB dar tu ca parinte pot casca ochii bine cand vezi ca un prieten se lauda ca a violat un caine in veceu ... (am vazut cu ochii mei asta pe FB) ...macar stii cu cine ai de a face ...
Apoi, deseori, copilul este 'un altul' cand e in anturajul altor copi/prieteni
Am vazut de multe ori exemple de copii angelici acasa ... care erau dracusori impielitati intre ei ... (sau capul rautatilor)
Pericole sunt la tot pasul - si sunt mult mai mari si mai grave decat cand eram noi adolescenti.
viviana spune:
Nu am controlat FB fetei. Daca a avut probleme, mi-a spus.
Cand intru in camera acopera monitorul cu palmele ca nu cumva sa vad ceva.
SMS-urile nu le-am citit niciodata. Au fost unele invective, si am primit telefon de la mama destinatarului.
Jurnal nu cred ca mai are. Mai scrie povestiri - am invatat-o cum sa-si paroleze documentele Word. Cateodata mi le da sa le citesc.
Si eu procedez ca si Tora (cred ca m-a inspirat) cu telefoanele si alte dispozitive. La ora 21 le pune pe bar. E foarte suparata pe chestia asta.
mihaela_s spune:
Mirela, eu am vorbit din stricta mea experienta ca mama si ca fost copil/adolescent. Te asigur ca la mine a functionat in ambele cazuri, deci idealitatea exista in realitate.
Eu imi cunosc copiii si ii stiu cand sunt suparati. Ii intreb ce se intampla, imi spun problemele, mi le-au spus dintotdeauna. Asta am incercat mereu sa construiesc, o relatie parinte-copil bazata pe prietenie. Imi place sa stiu ca nu e nevoie sa umblu in jurnale si pe FB sa aflu daca sunt tratati altfel decat isi doresc. Pana acum a functionat la noi sistemul asta si nu am de gand sa il schimb.
Voiam doar sa arat ca se poate sa ai control asupra copiilor si fara sa ii spionezi si dupa cate vad, nu sunt singurul parinte care gandeste si face asta.
Eu vad o mare, o foarte mare diferenta intre a fi atent la ce face copilul si in a-l spiona ca sa afli ce face el.
desprecopii spune:
Foarte bine Mihaela. Iti doresc sa fie mereu asa.