Nu stiu cum sa abordez problema.

Buna!
Baiatul meu este in clasa a III-a. Este un pusti copilaros inca, vesel si plin de viata. Nu e un baiat obraznic, nu am avut probleme deosebite cu disciplina, invata bine. E un copil cu suflet bun. Asta ar fi Robert.
Acum ma confrunt cu ceva probleme si nu stiu cum sa procedez. De ceva timp (anul acesta) ne-am confruntat cu mici probleme de disciplina la scoala. In clasa I, clasa a II-a daca erau ceva probleme (nu era atent la ore, era in pauza prea galagios) discutam cu el si treaba se rezolva.
In clasa lui sunt vreo 3 baietei mai "nazdravani" le spun eu. Doamna se straduieste din clasa I sa-i tina in frau, colaboreaza cu parintii in rezolvarea problemelor.
Acum baiatul meu e sicanat in pauze de baietii obraznici din clasa. A venit acasa intepat cu stiloul in brat, ciupit de gat, astazi a venit zgariat langa ochi (inca nu l-am vazut ca eu sunt la servici- mi-a spus tata), i-a fost trantit penarul pe jos, a fost impins si s-a mazgalit cu apa de la pictura. L-am rugat sa stea departe de cei obraznici, sa-si gaseasca altceva de facut in pauza. Este in continuare deranjat de acei baieti.
Astazi, doamna nu a facut nimic, nu stiu ce sa-i spun copilului. Ce comportament sa aiba?
Astazi avem sedinta cu parintii. Cu cine sa discut, cu doamna sau cu mama baiatului care l-a zgariat?

marius spune:

Cu ambii.

Rufus spune:

Cu doamna intai. Ai ocazia sa iti arate un tablou mai cuprinzator (eventual ce anume duce la sicanarea asta). De asemenea, poti afla parerea doamnei, ca sa stii in ce fel te poti baza pe ea in continuare (daca o poti avea aliat intr-un eventual demers oficial. Daca doamna ajunge la concluzia ca trebuie facut ceva, in urma insistentei tale, roag-o sa aveti o intalnire in trei (sau mai multi), adica tu, ea si alti parinti. Daca ajungeti la o intalnire intre parinti, atunci iti expui nemultumirea si spui ca lasi la latitudinea doamnei problema pedagogica (comportament, sanctiuni, etc), insa problema violentei ti-o asumi spre rezolvare, daca nu inceteaza. Asta inseamna demersuri oficiale pe cale scolara (director, inspectorat, minister) si alte institutii, gen politie.
Eu zic deci sa incepi cu doamna sa vezi exact daca nu exista si o contributie a lui Robert, adica stiu ca-i neplacut dar nici nu trebuie facut din tantar armasar.
Dar daca este cu siguranta armasar, apoi treci la calareala, ca ai si dreptul si legea de partea ta.

Rufus, Tora si iadele

giulia81 spune:

si eu sunt de parere ca ar trebui sa vorbesti cu ambii.
si poate ar ar fi bine sa expui problema in timpul sedintei, sigur racaie si alti copii inafara de al tau.


"Un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice."

Compasiunea fata de animale e intim legata cu bunatatea caracterului si se poate afirma cu siguranta ca cel crud fata de animale nu poate fi un om bun. (Arthur Schopenhauer)

mcoca spune:

Ok, sufletele sensibile sa nu citeasca mai departe. Imi asum tona de rosii!!!

Ce face copilul tau cand e agresat? Riposteaza sau sta si incaseaza?
Parerea mea este ca a pleca capul nu e cea mai buna solutie. Macar sa aiba o atitudine mai razboinica asa, sa para sigur pe el.
Eu am o fata, genul de mimoza asa. Aici f rar am avut de-a face cu copii violenti, asa ca ea daca primeste una in cap se pune pe plans. Buun, cand a mers la gradi, am stat de capul ei si i-am explicat ca nu trebuie sa se lase impinsa, batuta etc. Daca e agresata, sa raspunda. A fost agresata, nu s-a lasat, si copilul cu pricina nu a mai avut treaba cu ea.


Vicky, Printzesone and BB (29+)

Rufus spune:

Hmmm...
Un "suflet sensibil", incurajat de parinti sa riposteze, l-a imbrancit pe un coleg care-l sicana de cand au intrat in scoala, iar ala a cazut peste balustrada de la etaj la parter. Erau colegii Ioanei, in clasa a 2-a sau a 3-a.
"Sufletul sensibil" a fost mutat disciplinar la o alta scoala, iar parintii au platit bani grei ca daune materiale si morale. Printr-un noroc extraordinar, copilul accidentat n-a avut ulterior probleme, in cadere si-a rupt doar mana, pentru ca a aterizat pe niste saci cu maculatura, stransi sub scara pentru a fi predati.
Riposta de la gradinita nu este egala cu cea de la scoala sau cu cea din liceu. Deci, mai bine fara...nu trebuie sa lasam pe umerii copiilor datoria noastra de a-i ocroti.
Parerea mea, desigur...

Rufus, Tora si iadele

ramonaa spune:

Da, de asta am postat, nu as vrea sa fac din tantar armasar. Asa m-am gandit si eu la inceput, sa nu contribuie si Robert. Din ce-mi cunosc eu baiatul el nu initiaza episoade violente, adica nu loveste, nu zgarie, nu impinge, nu injura. E un copil vesel, e inteligent si i-am explicat ca orice actiune a lui are si o finalitate. L-am intebat mereu daca el a inceput, si mi-a spus ca nu. Am impresia ca este mereu provocat si el nu mai stie ce sa faca. De asta sunt in asteptarea sedintei. Poate ma lumineaza doamna. Eu am rugat-o sa-mi comunice daca vor fi vreodata probleme deosebite (avem si un e-mail al clasei, si doamna il are pe cel al parintilor) si nu am fost atentionata. Micile probleme au fost ca in timpul orelor Robert se trezea vorbind sau in pauze scotea sunetele de pe la desene . Dar de violenta fizica sau verbala, nu au fost probleme. In clasa I a fost totusi un incident, pornit tot de la unul din baieteii nazdaravani (asa le spun inca), l-a impins pe Robert care desena ceva pe tabla, in pauza, si i-a sters desenul, apoi i-a vorbit urat, Robert i-a dat un pumn. Nu mi-a spus nimeni nimic, pana m-am intalnit cu tatal baiatului, care m-a luat la intrebari de fata cu d-na invatatoare. Eu habar nu aveam de nimic. L-am chemat pe Robert si l-am intrebat daca l-a lovit pe baietel. A recunoscut fara nici o retinere. Eram uimita pentru ca nu-l stiam asa. L-am asigurat pe tatal baiatului ca nu se va mai intampla. Acasa m-am lamurit ca problema pornise de la celalat copil. I-am explicat baiatului meu ca nu a procedat corect si se putea intampla o nenorocire daca baietelul ar fi cazut si s-ar fi lovit .De asemenea i-am spus ca daca are o problema cu cine va care e violent, sa o anunte pe doamna. De atunci nu a mai facut asa ceva, niciodata. Nu e felul lui.
Si da, mcoca, ma gandesc sa nu ramana un papa lapte cu sfaturile mele pacifiste. Oricum nu am fost niciodata genul "fa-ti singur dreptate".
Da, multumesc de raspunsuri. Am sa vad cum decurg treburile.

eumada spune:

Discuta intai cu invatatoarea.Ea e responsabila de copiii aia.Si de al tau.In sedinta e mai bine.Si cu mamele celorlati.Nu amana si nu pleca capul.Tura urmatoare ii zgaraie ochiul....sa continui?

Fii ferma,nu spune nimeni sa tipi,dar foloseste un ton ce nu permite replica.

Adriana mica spune:

Ramona, parerea mea este ca responsabilitatea pe durata perioadei petrecuta la scoala apartine... scolii. In consecinta, eu as discuta in primul rand cu invatatoarea. Evident, invatatoarea ar trebui sa colaboreze cu parintii, stabilind de comun acord un plan pt rezolvarea problemei. Rufus are dreptate, riposta poate duce la agravarea conflictului si la consecinte extrem de grave (indiferent cine a inceput).

ramonaa spune:

Am fost ieri la sedinta si m-am lamurit cum sta treaba, oarecum. Doamna nu stia nimic de chestia cu zgariatul, treaba s-a petrecut la sfarsitul orei de engleza care este tinuta de o d-na profesoara noua (ii tine locul profesoarei lor, care este bolnava).
Unul din baieti nu l-a lasat sa treaca spre banca pe Robert, s-a tot bagat in fata lui, drept urmare al meu l-a zgariat primul. Deci daca mergeam cu gura (nu as fi facut asta) la scoala nu o pateam eu?
Am discutat totusi cu doamna invatatoare care mi-a spus ca Robert s-a linistit si nu mai deranjeaza orele, iar alte probleme nu au fost. Am discutat si cu mama baietelului si am stabilit amandoua ca vom tine legatura si ne vom intsrui baietii sa fie mai intelegatori unul cu altul si sa nu se mai sicaneze. I-am explicat ca nu stiu exact ce sa-a intamplat intre baieti ca eu nu vorbisem inca cu al meu, dar ca au mai fost in trecut mici incidente intre ei.
Acasa l-am descusut cum am stiut eu pe Robert, si cu capul in jos a recunoscut. I-am explicat din nou ca nu e corect sa-si faca dreptate in acest fel si ca astept de la el sa se linisteasca. Si ca sa inteleaga copilul ca nu face numai lucruri rele, si sa-i arat ca apreciez efortul lui de la scoala, l-am felicitat pentru ultimele rezultate la teste, s-a starduit la romana sa-si indrepte scrisul si sa fie mai atent.
Acum ce sa spun, toata agitatia a pornit de la tatal meu care staa cu copiii mei. Robert este lumina ochilor lui, unicul nepot, deci febletea lui. I s-a parut ca odorul lui sufera.
Eu am fost mai detasata si nu m-am aruncat cu capul inainte.
Va multumesc pentru raspunsuri.