Copil "normal" la 3 ani...
Raspunsuri - Pagina 2
mina spune:
Ceea ce ai descris tu este perfect normal, nu-ti mai face griji. Matei are 8 ani jumate si a avut dintotdeauna pasiunea asta de a reproduce din memorie dialogurile de la desene animate. Acum a schimbat doar repertoriul, iti poate recita coloana sonora din Rattatouille, pe roluri, cu intonatie, cap coada.
La 3 ani nu mi se pare alarmant ca nu e interesat cand ii arati cifre si litere. O sa vina si asta, daca nu de la sine, atunci "obligat" cand or sa apara in programa de gradinita/scoala. De desenat...al meu a avut pe la 4 ani o perioada cand desenea niste atrocitati informe si le numea roboti. Initial am fost usor contrariata, dupa care educatoarea ne-a zis ca e o perioada de explorare si pentru el asa arata un robot, asa ca desenul ala e un robot. Mai ales ca n-a avut pasiunea jucariilor cu roboti, asa ca era liber sa-si imagineze orice robot voia.
Pe scurt, n-ai de ce sa-ti faci griji. Limiteaza-i timpul petrecut la tv, ca sa fii mai linistita, dar in rest chiar nu vad de ce sa te ingrijorezi.
Eseea spune:
al meu a avut azi la gradi de "incercuit multimi ( grupe) cu cate 2 elemente de acelasi fel" ( asta mi-a zis educatoarea, nu el, ce va inchipuiati
?), mie zau ca mi se pare prea mult pt nici 4 ani dar ma rog, cica asa e programa, si unii copii ( nu toti) chiar mai mici decat el au stiut/inteles ce sa faca;
al meu habar nu are, el tot imi zicea ca pe pagina e cifra 2, ca sunt "doua de 2" ( asa e, intr-adevar) si imi spunea/arata toate animalele/obiectele de pe pagina, si ca vulpea l-a pacalit pe urs ( au avut ieri povestea la gradi)- erau si un urs si o vulpe pe pagina, dar astia erau singulari, nu erau de incercuit, ca nu aveau pereche de acelasi fel. Ma rog, m-am chinuit eu sa-i explic si sa incercuiesc cu mana lui o grupa dar credeti ca a stat mai mult de un minut?
Mami de fetita 
si de baietel 
Everything is hard before becoming easy...
brazuca25 spune:
Nu mi se pare nimic ingrijorator in simptomele descrise. A mea a vorbit destul de devreme, si de pe la 3 ani a inceput cu repetatul ca o moara stricata, numai ca la noi totul se intampla in conversatii telefonice imaginare. Adik...ea asculta conversatiile noastre, apoi le reproduce in discutii cu diferite "persoane" la telefonul ei (jucarie). Si spre ghinionul nostru, aude tot, reproduce tot. Asta inca e valabil si are deja 5 ani jumate. Daca o vezi/auzi pe strada ai putea jura ca vorbeste cu adevarat la telefon, pentru ca are intonatie, gesticuleaza, si face si pauze pt ca "interlocutorul" sa raspunda. Apoi raspunde si ea...si tot asa.
mamik fericita de 
Denisa Maria (racusor din 20.07.2007) si 
37 saptamani cu Sarah Antonia
A child is not a vase to be filled, but a fire to be lit
Sara_Maria spune:
Nu m-am ingrijorat o clipa, insa constat cu fericire ca ne inscriem oarecum in tipar si noi.
Sara mea personifica tot ce vede, pana si varful de carioci, coloram impreuna, iar cand varful cariocii ei intalneste varful cariocii mele spune: "Buna, ce mai faci? Eu sunt Sara..." si asa legam o conversatie, vorbeste la telefon cu Geronimo Stillton - iubitul ei
.
Si-a creat personaje de care uneori ii e frica, alteori nu... o imaginatie extraordinara, imbinata cu elemente din desene, din realitate.
Dsr eu zic ca e normal, atat timp cat se poate concentra la o activitate, cat este bine ancorata in realitate (pt asta va propun si un test), nu cred ca e o problema.
Test ca sa vedeti cat de bine intelege realitatea si mediul inconjurator, dati-le copiilor sa deseneze casa lor, daca face si pamant si pamant sau gradina etc inseamna ca inteleg bine realitatea inconjuratore, daca o fac in aer, sus sau spre mijlocul paginii inseamna ca inca nu percep mediul inconjurator asa cum este el si trebuie dezvoltat subiectul cu ei si vazut cum vad ei realitate.
De asemenea, le dati sa deseneze familia, e interesant ce iese, si unde plaseaza fiecare membru si cine sunt ei, sa nu va surprinda daca bona e inaintea mamei 
.
witeflower spune:
Eu si verisorii mei, cand eram copii, neavand atatea desene animate, recitam/cantam reclamele publicitare sau genericele de la emisiunile cu care eram obisnuiti. Si eram deja muuult mai mari.
Ba mai mult, in lipsa predarii unei limbi straine la gradinita, inventasem un fel de limba straina, niste cuvinte intortocheate,pe care nu le intelegeam nici noi, ca le inventam pe moment si le uitam. Deci nu ne intelegeam unul pe altul, dar vorbeam des in aceasta limba, pe care noi o numeam... americana.
Si copiii mei, amandoi, repeta diferite lucruri de la televizor. Si inventeaza cuvinte. Trag nadejde ca sunt inventivi si vor invata cu usurinta limbile straine.
Marina_1609 spune:
x_ggg, ecolalie este atunci cand , de exemplu, la intrebarea ta "cati ani ai?" el ar raspunde tot cu "cati ani ai?"...
Din ce spui tu acolo, nu mi se pare nimic ingrijorator....