relatia tatal-copil dupa divort

larasarit spune:

Esti o mama minunata, te preocupa cu adevarat binele fetitei tale dar uite ca nu totul depinde de tine.
Referitor la ce a spus Marius o posibila "trauma" ar fi ca in viata de adult sa se teama sa nu fie parasita.

Lucrul asta trebuie explicat si fetitei, la 2 ani si 9 luni ai ei o domnisorica in devenire, nu te purta cu ea ca si cum ar fi un bebelus

emanouela spune:

E greu, e al naibi de greu!....eu am inteles ca nu trebuie sa imi mint copilul si nici sa il tratez ca pe cineva care "oricum nu pricepe ca e mic". Copilul meu nu a fost vazut de tatal lui de pe data de 1 mai 2012...de fapt in ultimii 2 ani l-a vazut de 3 ori, cumulat maxim 2 ore. Cand ma intreaba copilul de tata, ii spun adevarul...e la servici, e la casa lui, etc...cand vine? "cand va putea"...si crede-ma ca e extrem de cooperant si intelegator in mom cand te cobori la nivelul lui de inaltime si-i explici pe intelesul lui...mai degraba de suferit va avea daca te eschivezi sau il minti. "taty ma iubeste?", "da mamy, normal ca te iubeste", "mult", "atat cat poate el". Eu n-o mai iau personal....daca tatal isi minte copilul ca va veni si nu vine, nu e problema mea....sigur, eu sunt acolo, langa copil sa-l alin daca sufera, sunt acolo ca sa invat cum sa-mi apar copilul...dar nu e o problema de care sunt eu raspunzatoare....daca-mi spune mie ca vine si nu vine....iar nu e problema mea, imi arata cat de "cuvant" este si ma "educa" pe mine cum sa reactionez datile viitoare.

carmickey spune:

salutare mamici,

fetelor am urmat sfatul de a-i explica fetitei mele pe intelesul ei cum ca taica-sau vine la ea dupa programul de servici, ca se joaca cu ea, si ca o iubeste enorm de muuult. se pare ca a inteles, nu stiu eu cat de mult, cert este ca nu a mai plans niciodata dupa el atunci cand se despart, ci sta doar putin suparata (nu la fiecare despartire de taica-sau) iar eu o impac vorbind cu ea despre ce se va juca cu taica-sau la urmatoarea lui vizita. atunci incepe sa gandeasca cu voce tare si sfarsim prin a rade in hohote, sau chiar gadilandu-ne una pe alta

mai intreaba de el, si ii spun ca este la servici, sau chiar acasa unde sta el, si va veni maine. prin maine ea stie ca trebuie sa doarma o noapte,si nu mai intreaba nimic. ne luam cu joaca si a trecut.
acum mi se pare totul foarte simplu, nu trebuie decat sa spun adevarul dar mai pe intelesul ei

sper sa o tinem tot asa

va multumesc frumos

carmickey spune:

salutare mamici,
azi pentru prima data mi-am lasat fetita la tatal ei noaptea. sunt trista, am plans,casa este pustie, liniste muuulta.am venit de la servici,am dormit putin, am profitat putin de timpul liber si am facut chestii pentru mine... noaptea este mult mai greu sa pot dormi

in schimb ea este ok acolo, doarme cu taica-sau, s-a jucat cu el,au fost in parc, au fost la plimbare...
cel mai mult ma mira faptul ca ea nu a intrebat deloc de mami.
acum nu stiu ce sa cred, poate ea vroia sa plece la taica-sau, sau se plictisise de mine???
nu pot dormi...
de trei ani de cand a venit pe lume, nu a dormit fara mami

A_Iulia spune:

las-o, ca ii e bine! si tie o sa-ti fie cu timpul

Incearca sa vezi partea pozitiva: e mare lucru ca are un tata care se ocupa de ea. La cate cazuri sunt in jur de indivizi ce aleg dupa divort sa-si ignore copiii...uite ca ajungem sa ne bucuram de o situatie care ar trebui de fapt sa reprezinte normalitatea.

emanouela spune:

Tu daca mananci inghetata nu inseamna ca nu-ti mai place ciocolata sau te-ai plictisit de ea....ci pur si simplu ca ai nevoie si de altceva. Un copil are nevoie si de tata in dezvoltarea lui sanatoasa ca si individ, gandirea ta, e nitel egoista....nu zic ca e anormala, dar e egoista. Trebuie sa depasesti asta, e copilul vostru, nu doar al tau.
Eu imi doresc asa un tata pt copilul meu, care sa-l ia , sa iasa cu el, sa doarma cu el....dar am parte de altceva, de un tata care de 1 an nu si-a vazut copilul

MariaG spune:

da, este greu
este greu pentru tine, si tu ai acceptat despartirea macar mental si chiar ai avut un rol in luarea deciziei, si este de o mie de ori mai greu pentru ea pentru ca nu are nici un control asupra situatiei.

Ce mai poti face?
Poti sa o asiguri ca o intelegi atunci cand plange dupa tatal ei.
Poti sa o asiguri ca iti pare rau pentru ca sufera si pentru ca lucrurile sunt asa si nu altfel.
Important este sa ii accepti sentimentele (si cele de tristete, si cele de dragoste fata de tatal ei, si cele de suparare catre tine) si ea sa nu se simta vinovata.

Multa putere iti doresc.
Sa cresti copii este o treaba complicata si atunci cand lucrurile merg struna intre parinti. Cand lucrurile nu merg intre parinti este muuuuuult mai complicata.

oana_lex82 spune:

Stii ce e cel mai dureros?
Cel mai dureros e ca unii copii nu se pot impaca niciodata cu lipsa unuia din parinti...Eu sunt genul ala de "copil",,si acum la 30 de ani..dupa ce ai mei au divortat acum 28 de ani eu inca nu ma pot impaca cu ideea..inca il mai astept parca..inca mai plang de dorul lui..si am 30 de ani...E asa o durere de mare sa simti lipsa de afectiune a unui parinte...e de neinlocuit acest tip de dragoste..Dragostea parintilor iti da incredere in tine, te face sa te simti protejat si important...Pacat ca inca sunt multi adulti care nu inteleg cat rau pot face unui copil cand nu se mai intereseaza de soarta lui..

szivarvany spune:

Oana,
cu tot respectul, dar crezi ca modelele de parenting de acum 30 de ani sunt identice cu cele de azi ???


Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Olivia Ionela


Participa si TU la actiunea de Paste

ita2v spune:

nu stim motivul despartirii asa ca sa nu speculam.e greu pt un copil nu spun ca nu pt ca stiu cum e am trecut si eu.dar atata timp cat nu stim de ce s-au despartit nu putem sa spunem ca va fi marcat copilul.poate ca ar fi fost marcat daca ramaneau impreuna.aveam 9ani cand s-au despartit ai mei si pt mine a fost cel mai bun lucru care se putea intampla(erau certuri oribile de la alcool).sora mea avea 4 ani si nu pricepea ce si cum ,ei bine ea a plans si a fost suparata o vreme dar in timp a inteles ca a fost cea mai buna alegere
traumele pot fi indiferent daca se despart sau raman impreuna doar sa nu fie copilul traumatizat .