Pro sau contra chirie
Raspunsuri - Pagina 6
Lali spune:
Am gasit asa ceva:
http://notariat-tineretului.net/noutati/impozit-vanzare-apartament-imobil-teren
CorinaDani spune:
lali, la asta nu m-am gandit, adica sa caut pe net 
m-am grabit sa-i spun lui micky despre impozitare, sa ia in calcul diminuarea sumei...
caress spune:
Exista multe site uri ale notarilor unde poti face simulare ca sa vezi exact care sunt costurile suportate de cumparator,respectiv vanzator, pentru diverse tranzactii imobiliare.Niste prieteni au cumparat de curand o casa,mai noua de 3 ani,in valoare de 45000 euro ,iar vanzatorul a platit in jur de 6000 lei.Oricum mai mult decat daca ar fi avut imobilul in proprietate de mai mult de 3 ani.
olympia spune:
Eu as schimba proprietatea din Pitesti cu alta in Bucuresti, as inchiria-o si as putea plati mai repede celelalte datorii de pe langa creditul principal.
Rufus spune:
Vreau sa va intreb cum vine chestia asta cu nesiguranta in gazda. Nu stiu cum e dar va tot aud cum va da afara proprietarul cand vrea, etc.
In principiu vorbim de faptul ca nu exista contract, nu? Sau chiar daca exista, sunt neplaceri?
Rufus, Tora si iadele
tanima_i2002 spune:
Inteleg ca in timp ce voi va chinuiati sa supravietuiti apartamantul mamei este inchiriat cu o suma mofica de 50 lei pe luna de ani buni
. Nu am inteles exact cum este cu mama, ea unde sta in momentul asta, ce venituri are, cati frati mai ai...Dar eu una nu as vinde sa stau in casa altuia, clar.
Vad ca ai bona, platesti after school, multe cheltuieli lunare care s-ar mai putea diminua cumva. Acum nu stiu nici care este situatia familiara. Eu am stat la mama 3 ani in timp ce apartamentul era inchiriat ptr ca nu ne permiteam sa stam in el. Nu as mai repeta experienta in sensul ca cea sacrificata am fost eu. Dar...in conditiile actuale nu as ezita sa ma duc cu tot cu copii acolo.
Concret cum as face eu nefiind in cunostinta de cauza in ce priveste famila ta extinsa: as vinde ap din pitesti si as lua-o pe mama la mine ptr o perioada. As achita datoriile, as renunta la bona si after, mama m-ar ajuta cu copii si nu numai iar in timp, s-ar putea strange ceva bani si as lua mamei o garsoniera in bucuresti cu credit pe care m-as angaja sa il platesc si sa ramana fratelui pagubit (sa zicem asa la momentul asta), sau functie de valoarea bunului achizitionat sa aveti drept la proportii diferite. Asta insa numai cu o discutie f clara cu ceilalti membrii ai familiei care in felul acesta ar fi de acord sa imi intinda o mana de ajutor. Sau daca nu vreti ca mama sa stea permanent la voi cautat cumva o chirie convenabila ptr mama o perioada pana lucrurile se aseaza si va fi mai bine. E mai usor de gasit o chirie mai ieftina ptr o persoana decat ptr 2+3 copii.
Poate gresesc dar eu cred ca orice problema de genul acesta se rezolva cu intelegere si discutii cu intreaga familie. Sfaturi si ajutor trebuie cerut familiei. Impreuna cu ei sa gasiti o cale de a iesi din aceasta situatie. Este mai grav ca ati ajuns aici si ca atatia ani v-ati tot imprumutat. In situatia actuala noi am incercat sa facem economie de la tot: micsorat abonamente telefon, internet, economie la utilitati (desi eu sunt f atenta de fel cu consumul si nu imi place sa consum aiurea), taieri de la placerile zilnice, cumparat numai strictul necesar... Se aduna tot felul de nimicuri care costa la un moment dat mai mult decat este necesar, sau lucruri pe care le platim fara a fi neaparat vitale.
Sper sa gasiti solutia salvatoare. Eu mi-am expus numai o umila parere in necunostinta de cauza. Sper ca nu te deranjeaza solutia data de mine. Multa sanatate!
gabidaniela spune:
Mai dar nu isi pune nimeni problema daca mamei lui Mickyyy ii convine asa sa i se faca planul cu bunurile ei? E apartamentul ei, face ce vrea cu el. Mie nu mi se pare ok ca pentru rezolvarea unor probleme sa se ia in calcul bunurile altor persoane, fie ei si parinti.
Mickyyy spune:
tanima_i2002, pe mine ma interesa strict daca voi in locul meu ati schimba un apartament pe chirie. Atat si nimic mai mult. Apartament = rate mari, stres, compromisuri, lipsuri, chirie = confort si reabilitare financiara (din punctul meu de vedere, in situatia concreta in care ma aflu, nu la modul general, ca la modul general stiu ca e o afirmatie gresita)
Asta in conditiile in care imi pot permite o chirie mai mult decat ok si un apartament decent. Un loc unde sa-mi faca placere sa stau, sa nu depind de nimeni din familie (si ma refer aici la parinti si rude).
Un apartament ieftin si prost, o mama care sa stea pe capul meu nu mi-ar creste cu nimic confortul interior, nu m-ar face sa ma simt mai bine si eventualii bani economisiti ar veni la pachet cu frustrari si mai mari decat am in acest moment. Si nu vreau alte solutii de compromis pe ani intregi de aici inainte. Ceea ce fac acum e un vesnic compromis. Intre dorintele si nevoile mele, si posibilitatile limitate pe care le am datorita faptului ca acum 7-8 ani am fost sufieict de inconstienta si naiva incat sa ma indatorez fara cap!!
Nu caut variante de amestecat mame, soacre, chirii, vandut, schimbat, inchiriat apartamentele altora. Nu pentru ca apartamentul nu ar putea fi vandut, nu pentru ca mama nu m-ar ajuta.
Pur si simplu vreau o parere, daca statul in chirie pe termen lung este ceva ce ati face sau nu.
miriama spune:
chirie pe termen lung, pentru mine NU!
Mickyyy spune:
De fapt si mai concret, intrebarea ar fi: e un act de egoism din partea mea faptul ca aleg prezentul in detrimentul viitorului? Ca aleg sa traiesc acum bine in loc sa strang din dinti si sa trag ca nebuna ca peste ani sa pot sa le explic copiilor de ce ne-am sacrificat ani intregi: ca sa avem casa noastra? Oare copii vor fi mai fericiti peste 10-15 ani cand vom avea casa noastra, chiar daca au avut o copilarie nefericita, ca au fost privati de multe lucruri pe care le-as fi putut oferi doar daca as fi facut o alta alegere?
Oare alegerea asta nu e cumva ceva ce tine doar de mentalitatea romanilor, sa ai casa ta, nu conteaza ca mananci mamaliga cu ceapa?!
Oare faptul ca ai casa ta e un lucru atat de important incat toata viata ta sa se invarta in jurul atingerii acestui scop - fac orice doar sa nu pierd casa?!
Astea's intrebarile care ma framanta pe mine. Ce e mai important, o casa sau sa iti traiesti viata. Daca aleg casa, ce ma poate motiva sa strang din dinti si sa mai rabd ani intregi de-aici inainte? Bucuria ca am ce lasa copiilor la batranete?
Stiu, sunt plusuri si minusuri la ambele alegri Stiu, veniturile si joburile nu sunt aceleasi pe viata, poti trece prin perioade mai bune sau mai proaste, suisuri si coborasuri exista peste tot.
Dar sa luam cazul ideal, in care veniturile raman constante in urmatorii 10 ani (ca daca vor scadea drastic, in orice varianta pot ajunge cu bagajul in strada, diferenta e ca atunci cand am casa mea ajung cu cateva luni mai tarziu). In cazul asta ideal, sa vand sau sa nu vad?!