Vreau sa-mi fie mila!
Raspunsuri - Pagina 25
nelia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui portocalia
iarta-ma, dar nu cred ca e treaba ta de mila cui lacrimez eu. si nimeni nu are dreptul moral sa spuna altcuiva pentru ce sau cine ar trebui sau nu ar trebui sa lacrimeze. nervii tai sunt problema ta personala, chiar nu vad de ce ar trebui sa ma intereseze pe mine. desigur, vorbesc in general. s-a nimerit ca tocmai tu, Nelia, sa scrii mesajul asta, dar as fi reactionat la fel, indiferent cine l-ar fi scris! |
Si mila declarata de tine si lacrimile pentru ei este tot problema ta personala, nu e nici a mea si nici nu-i ajuta pe ei.
Nu stiu cine ce a inteles, insa eu am inteles un singur lucru: de ce a fost deschis acest subiect! Imi pare rau ca nu am inteles de la inceput si am stat sa caut prin carti sofisticate de psihologie si filozofie, in timp ce unii scriu din suflet.
Ca daca intelegeam de la inceput ca vreti sa discutam despre mila pe care o simtim noi in afara persoanei pe care o privim cind ne vine aceasta simtire... nu mai intram la subiect.Intreba cineva ce am simtit pentru Monica... eu nu am simtit mila. Am simtit durere maxima pentru durerea ei, pentru ca a suferit, pentru ca a murit stiind ca isi lasa copiii. Si m-am simtit emapatica, nu cu ea, ci cu mine... pentru ca prin ea, mi-am vazut si am vazut fragilitatea vietilor noastre si ca oricind, eu sau oricare alta dintre noi, am putea sa fim in locul ei, sa ne lasam fiintele dragi singure, fara noi, pe acest pamint si sa ne ducem... Si nu am simtit mila pentru ca, la cum am perceput-o eu, stiu sigur ca nu s-ar fi simtit confortabl sa-mi fie mila de ea. Cine i-a stat aproape probail va spune acelasi lucru...
Si nu, nu mi-e mila nici de copilasii ei, asa cum, daca mie mi s-ar intimpla ceva, nu as dori sa le fie mila de ai mei. Pentru ca nu vad nici un motiv sa le fie mila cuiva de ei, nici macar pentru faptul ca nu mai au mama. Mi-as dori sa le fie prieteni, sa le fie tutori, sa le fie mentori, sa le fie aproape... dar nu sa le fie mila de ei.
Asa ca, inainte de a-mi lua non-pragmaticele cuvinte si sa ma duc si prin alte parti ale forumului (Buflea, nu voiam sa reactionez asa, dar zau ca asa cum te-ai saturat tu de multe, m-am saturat si eu ca la fiecare discutie mai rascolitoate pe DC sa se puna pumnul in gura cu mesaje care te invita sa taci) o singura dorinta am de la voi, co-forumistii mei: va rog eu frumos, daca vreodata mi s-ar intimpla ceva, sa nu va fie mila de mine, de sotul meu si de copiii mei. Mai bine ma ignorati decit sa va fie mila. Si va doresc sa nu simtiti vreodata starea de inconfortabilitate in care va arunca un sentiment de mila care vine de la sine, fara sa aiba legatura cu voi.
Alizee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Chuny Deci sper ca intelegeti romāna mea: mila e un sentiment pe care nu-l putem controla, dar putem controla ceea ce rezulta din ea. A-ti declara mila in toate orizonturile atunci cānd tu nu ridici un deget pt a schimba o realitate, nu are absolut nicio valoare pt societate. |
O persoana cu bun simt nu face parada de mila ei. Pe asemenea oameni, eu ii ignor.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
Mik spune:
Mila adrevarata (cea crestineasca in care suntem educati in Romania de catre parinti si de bunici) e ceva cit se poate de ne-demonstrativ si cind faci parada cu ea nu e deloc semn bun. Face parte din "sentimente pompoase autointitulate" cind te lauzi ce ele in gura mare. Deci sunt false si fara valoare : fac asta ca sa va arat si ca sa ma laud.
Din pricina asta mesajele lungi si cu "afirmatii pompoase si autocaracterizante despre virtuti autoproclamate" mi se par cel putin ciudate, ca sa nu spun patologice si lipsite de orice farima de rusine.
Mila e sentiment si nu actiune. Actionez pentru ca am motivatiile mele, si mila poate fi un mecanism, dar nu neaparat ar trebui sa fac ceva de mila. Cum spune Rufus mila nu e hockus-pocus. Si actiunea mea (daca este) e in concordanta cu posibilitatile mele si cu prioritatile pe care le am (umane, materiale, de timp).
Compasiunea e in aceeasi sfera si empatia la fel.
Daca am timp am sa scriu ce gindesc eu despre asta.
Mila, compasiunea, empatia tin de educatia de acasa, de cit a putut trait/avea fiecare ca experienta de viata, citeodata avem posibilitatea sa facem cursuri despre asta (de exemplu cei care lucreaza cu pacienti).
Strabunica, care era fata de popa, spunea ca "mila si chilotii noi sa nu-i arati la toata lumea". Asta pen'ca era o vecina si ne descria cu lux de amaninte cit de pompoase erau pomenile ei si cum erau cele ale dusmancelor
(subinteles chilotii nearatosi nu se arata deloc.
)
alinuk spune:
Tot incerc sa scriu si eu cateva cuvinte la acest topic si ma opresc de fiecare data...Consider ca opiniile diferite ar trebui sa aduca fiecaruia dintre noi raspunsul valabil pentru el, nicidecum polemica...
Va citesc si am sentimentul ca fiecare are dreptate dintr-o anume directie
Mila/empatia se traiesc si se simt in functie de experientele anterioare ale fiecaruia/fiecareia. De nevoile prezente si de capacitatea de a te pune in locul subiectului milei, empatiei...
Pentru mine, indiferent de sentimentul care ma incearca importanta este putinta de actiune, de a schimba ceva acolo, de a face cel mai bun lucru pentru situatia si realitatea date. Si mai important decat ce e important pt mine, e ceea ce e important pt "beneficiarul" actiunilor mele.
Si am invatat ca cel mai bine e sa intrebi direct .... te simti ok, daca fac asta pt tine/voi!?. Felul in care transmiti influenteaza deschiderea de a primi.
Personal, daca as fi intr-o situatie limita stiu ca mi-as dori ca prietenii sa-mi fie aproape, indiferent ca sunt animati de mila sau empatie. Asta spun acum, in situatia de "normalitate" in care ma aflu, insa la momentul acela le-am spus deja si va spun si voua ca o sa anunt daca ceva se schimba.
eu am prieteni (unora simt ca le pot spune asta, altora nu) carora le-am spus direct, in fatza, serios... "prietene, mi-e mila de tine... hai sa vedem daca putem iesi cumva din asta, ce ar fi de facut in situatia data!?"
Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (4 ani) si Teo voinik (6 ani)
Caravana desprecopii...
...................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................
alinuk spune:
in opinia mea
mila comerciala = interes
Admit insa ca uneori, ca sa faci un bine...e nevoie sa strigi dupa ajutor.. Sa "expui" povestea
Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (4 ani) si Teo voinik (6 ani)
Caravana desprecopii...
...................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................
Cristina_C spune:
| Citat: |
Intreba cineva ce am simtit pentru Monica... eu nu am simtit mila. Am simtit durere maxima pentru durerea ei, pentru ca a suferit, pentru ca a murit stiind ca isi lasa copiii. Si m-am simtit emapatica, nu cu ea, ci cu mine... pentru ca prin ea, mi-am vazut si am vazut fragilitatea vietilor noastre si ca oricind, eu sau oricare alta dintre noi, am putea sa fim in locul ei, sa ne lasam fiintele dragi singure, fara noi, pe acest pamint si sa ne ducem... Si nu am simtit mila pentru ca, la cum am perceput-o eu, stiu sigur ca nu s-ar fi simtit confortabl sa-mi fie mila de ea. Cine i-a stat aproape probail va spune acelasi lucru... Si nu, nu mi-e mila nici de copilasii ei, asa cum, daca mie mi s-ar intimpla ceva, nu as dori sa le fie mila de ai mei. Pentru ca nu vad nici un motiv sa le fie mila cuiva de ei, nici macar pentru faptul ca nu mai au mama. Mi-as dori sa le fie prieteni, sa le fie tutori, sa le fie mentori, sa le fie aproape... dar nu sa le fie mila de ei. |
Empatie am simtit si eu. Am explicat cum o diferentiez de mila si compasiune.Ma bucur ca ai scris cu M mare. Este ori monica70 (nickul ales de ea), ori Moni, ori Monica, in nici un caz "monica". Asta nu mi-a placut cand am vazut prima data, chiar scapare sa fi fost.
Dumnezeu s-o odihneasca si sa-i ocroteasca familia!
alinuk spune:
si mai cred ca e greu sa iti propui "vreau sa-mi fie mila" sau "vreau sa fiu empatic"
poti sa simti asta, sau nu...
Si daca nu, nu e vreo problema, suntem diferiti si ne putem completa
Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (4 ani) si Teo voinik (6 ani)
Caravana desprecopii...
...................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................
Adela99 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alinuk si mai cred ca e greu sa iti propui "vreau sa-mi fie mila" sau "vreau sa fiu empatic" poti sa simti asta, sau nu... Si daca nu, nu e vreo problema, suntem diferiti si ne putem completa |
pai nici nu cred ca titlu' vrea sa spuna "vreau sa-mi fie mila" ci mai degraba "vreau sa fiu lasata in pace sa-mi fie mila si sa spun ca mi-e mila" ... ceva de genu' ... din moment ce "Titlul se vrea un apel la "repunerea in drepturi" a cuvantului mila"
portocalia spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui nelia
Si mila declarata de tine si lacrimile pentru ei este tot problema ta personala, nu e nici a mea si nici nu-i ajuta pe ei. |
Nelia, fraza asta imi arata ca n-ai inteles nimic din mesajul meu. Ce voiam sa spun e ca nimeni nu are autoritatea morala sa spuna altcuiva ce ar trebui sa simta. Un om simte ceea ce simte si nu exista simtiri autorizate sau neautorizate. Observa, te rog, ca am folosit verbul "a simti", nu "a declara". Ori a te apuca sa judeci pe cineva numai pentru ca simte sau nu simte ceva, este o mare aroganta. Simtirile sunt intime si asa ar trebui sa ramana. Daca eu sufar pentru copiii din Africa, e fix treaba mea personala, nu tre' sa vina vreo Nelia sa-mi spuna ca nu simt bine si sa-mi arate ea cum se simte conform si responsabil.
Ah, daca vin si-ti fac declaratii rasunatoare, despre cat de mult sufar eu pentru copiii din Africa si ce oceane de lacrimi plang de mila lor, abia atunci poti sa-mi dai peste deshte si sa ma taxezi de ipocrita si fanfaroana - daca-i cazul. Te pot deranja actiunile mele si poti reactiona la ele, dar sentimentele mele nu-s treaba ta. Cam asta am vrut sa zic.
Si nu n-am declarat nicaieri nicio mila - in caz ca mai era nevoie sa specific.
Alizee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Adela99 pai nici nu cred ca titlu' vrea sa spuna "vreau sa-mi fie mila" ci mai degraba "vreau sa fiu lasata in pace sa-mi fie mila si sa spun ca mi-e mila" ... ceva de genu' ... din moment ce "Titlul se vrea un apel la "repunerea in drepturi" a cuvantului mila" |
Si e ceva nefiresc ? Toata tevatura asta cu : "nu mai spuneti ca va e mila, ca nu vrem noi ", este ca atunci cand cineva ii interzice altcuiva sa nu mai rada ca il enerveaza rasu'.
Frizeaza absurdul o pretentie ddde genu'...
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.