Vreau sa-mi fie mila!
Raspunsuri - Pagina 22
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Chuny Andacos, nu linseaza nimeni pe nimeni si nu a vorbit nimeni de rusine. Pâna si Buflea a fost de acord cu mine, tu ai comparat incomparabilul, încercând sa justifici mila centrata pe milos prin mila centrata pe obiectul ei. Eu am spus ca n-au nicio legatura intre ele si sunt diferite. Nu am zis ca-i rusine si nu am condamnat decât pe milosul care se asteapta sa-i fie "primita" mila atunci când ea e de fapt centrata doar pe el-însusi si nu pe obiectul ei. Deci eu, personal, nu condamn niciun sentiment de mila, ci doar milosul care asteapta recunostiinta si o buna primire, mai ales in cazul în care nu ofera absolut nimic celui asupra caruia e indreptata. |
Chuny, te rog sa nu ma banuiesti de nimic, uite pun o floricica de pace ca sa nu te simti si tu insultata
... eu nu am inteles din mesajul tau de mai sus nimic (
) in afara de ceea ce ai bolduit, despre care o sa vorbesc mai incolo ... E vina mea, eu sunt contabil, logica, lipsa de creativitate, ochelari pe ochi, soarece de biblioteca ...stii tu. Lumea zice ca sunt analitica, dar pe lucruri exacte ...
De aia am zis ca ma oboseste subiectul asta (Andacos, oboseste nu enerveaza, da ?
) si am impresia ca spunem acelasi lucru ... tu zici ca nu, ok, asa o fi, nu te contrazic, doar dau din umeri ... eu vad lumea in general mai simplu - ma intersectez de o situatie nefericita, ca e a mea, ca a altora, nu conteaza, imi creeaza aceeasi stare, imi pare rau, mi-e mila ... ai glumit tu dar ai avut dreptate, mi-e mila si de copiii din Africa, mi-e mila de subictul aflat in impas, pentru ca e in impas ... nici nu stiu daca e posibil sa existe si altfel de mila decat ce spun eu ... ce inseamna "mila centrata pe milos prin mila centrata pe obiectul ei" ? Ce e aia " mila centrata pe el insusi si nu pe obiectul ei" ?????Habar n-am ce fel de mila e asta ? Eu am impresia ca mila e una singura, tu pare ca spui ca e de mai multe feluri si unele sunt gresite si jignitoare ???
Mai departe, despre partea bolduita pe cate am inteles-o (yupiii), mie nu mi s-a parut ca a zis cineva de recunostinta si buna primire cand simte mila pentru altcineva ? S-a vorbit despre asta pe subiectul asta ? Ca mie, prin atatea mesaje sofisticate mi-a scapat
buflea spune:
Oh ! Ma scuzati ... pana sa postez eu asta, vad ca s-au mai scris 3 pagini ...
Deci vorbim acum despre cei care simt mila fata de cineva, nu se implica cu nimic si asteapta recunostinta ?
Daca DA, atunci cine Dumnezeu poate sa ii inteleaga ? Aia sunt niste impostori sentimentali ... cred iar ca aici toata lumea e de acord. Sau nu ?
Chuny spune:
Eu zic ca aici am vorbit de mai multe cazuri si de mai multe tipuri de mila/compasiune.
Aplaud mila declarata pt cei care mor de foame in Africa, doar daca e insotita si de o mica actiune pt stângerea de fonduri sau de o mica donatie.
Ma simt solidara cu mila pt o persoana care s-a dus.
Ma lasa rece mila declarata care nu e urmata de nicio consecinta care ar putea ameliora confortul persoanei careia i se adreseaza mila. Ma lasa rece. Nu o condamn, nu spun ca-i rusine, insa declararea ei mi se pare absolut inutila si neimportanta. De exemplu sunt martor al unui abuz/discriminare, mi-a mila de abuzat/discriminat, dar mi-e mila si atât. Repet, in cazul asta sa-ti declari mila e absolut inutil.
Primesc cu drag mila unei prietene care stie ca sunt intr-o depresie si apare la usa mea cu o prajitura sau ma invita la ea la o cafea. Ca sa ma asculte. Daca doar imi transmite ca ii e mila si ca ea n-ar putea sa traiasca ce ar eu, dupa are si-ar vedea de treaba fara sa-si transforme mila in ceva care sa devina confortabil pt mine, atunci nu am nevoie de o declaratie de mila. O poate tine pt ea.
primesc cu drag mila unei prietene indreptate catre fiul meu, daca atunci cand ne intâlnim îl ia de mâna si îi vorbeste cu rabdare, dar cu tandrete si cu drag. Nu accept mila unei persoane care si-o declara, dar nu se intereseaza niciodata de soarta lui.
Si inchei prin a spune ca mie mi-e mila pt copilul meu si am un pumnal in inima in fiecare clipa, dar nu îi voi spune niciodata asta. In schimb mila mea se traduce prin faptul ca fac totul pt ca el sa fie fericit si ca îi ofer o sansa atunci când nimeni nu vrea sa o faca.
Mila mea se traduce, in general, prin fapte. Ultima oara mi-a fost mila pt o prietena, mamica de copil cu autism, care a facut o tentativa de sinucidere in decembrie. Mi-e mila de mor si mi-e groaza ca a doua oara nu va mai rata tentativa, mi-e groaza sa merg la inmormântarea ei. Mila m-a facut sa merg pâna la Paris, sa o vizitez la spital, sa o sun des si sa o incurajez fara sa o ranesc si fara sa-i spun vreodata ca mi-e mila.
Mi-e mila de o familie de la noi din oras, asupra careia administratia pune o presiune enorma pt a le interna copilul in institut. Ce am facut cu mila mea? I-am plimbat la specialisti pt copil pt ca ei nu au masina. I-am pus in legatura cu specialisti, am luat legatura cu avocata lor si am ajutat cu toate informatiile posibile. Asa s-a tradus mila mea.
Ultima oara am plâns de mila unei fetite de 4 ani batute cu bestialitate de parintii ei, procesul e in curs, dar am plâns de mila ei pt ca au batut-o cu picioarele in burta pâna au omorât-o. Atunci am plâns de mila si de neputiinta.
Mi-a mai fost mila de un câine lovit si pierdut aici pe strada. Asa ceva e foarte rar, dar l-am luat de acolo si l-am dus la veterinar. Asa s-a tradus mila mea atunci.
Eu in general când simt mila, iau si atitudine. Nu o declar, pt ca mi separe ceva mult prea intim. O singura data in viata am respins ajutorul cuiva, dar a fost pt ca am simtit din partea persoanei un pic de desconsiderare pt ceea ce ni se intâmpla. si am zis, nu, multumesc. Atât!
Nu stiu sa explic mai bine de atât.
Mai mi-e mila de mine, asa cum spuneai si tu, Buflea. Mi-e mila ca ma sacrific pt a oferi ce e mai bun copilului meu si imi pun in pericol securitatea financiara in anii când voi fi la pensie. Mi-e mila si mi-o declar! 
dar muncesc sa schimb asta, deci tot de atitudinea de dupa mila e vorba.
No, sper ca e mai clar acum.
columbiana spune:
Rog frumos moderatorul sa intrebe userul la ce agresare fizica si verbala care nu se termina e supus si moderatorii nu iau masuri!
| Citat: | ||
citat din mesajul lui allinta
Dupa cum am mai scris pe un alt topic, atunci cand, in real, o persoana a agresat fizic si verbal mai multe persoane, a fost reclamata la politie. Prefectura a hotarat ca reclamatia sa fie pe penal, nu civil. Deoarece, societatea NU tolereaza astfel de manifestari a unor indivizi sau grupuri. Eu, personal, numai pe forumul desprecopii am vazut ca moderatorii si adminii inchid ochii in fata unor asemenea atacuri care nu se mai termina. allinta A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect. Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni. |
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
columbiana spune:
Dana,
eu pentru Monica am simtit in primul rind durere (si acum o simt, efectiv mi se inclesteaza maxilarele cind ma gindesc), apoi neputinta, revolta pentru soarta ei, parere de rau ca trebuie sa se stinga, si multe altele.
Asta in momentul cind am vazut ca nu mai are nici o sansa, cind s-a scris ultimul rezultat, la ultimul topic unde-a scris ea.
Situatia nu-i comparabila, pentru ca persoanele cu handicap in jurul caruia se invirte subiectul si nimeni nu vrea sa recunoasca direct sunt vii, traiesc, au sanse sa traiasca in functie de puterea noastra de acceptare si de sansele de convietuire pe care noi le acordam.
nu sunt nici pe moarte, nici nu le plingem plecarea nicaieri, de asta nu se compara si n-au nevoie de mila nimanui
au nevoie de acceptare si tratament uman; pe care vad eu ca unii incearca sa le inlocuiasca cu orice, intr-un joc fara rost al semanticii pe care, ca adulti umani ar trebui sa-l oprim.
| Citat: | ||
| citat din mesajul lui andacos Cred ca esentza e aici:
ma retrag la ale mele,as dori totusi sa stiu ce atzi simtzit pentru monica:mila,compasiunea sau empatie? O seara minunata tuturor! Dana |
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ana Stroe nu sunt nici pe moarte, nici nu le plingem plecarea nicaieri, de asta nu se compara si n-au nevoie de mila nimanui |
Ana...cred ca nici nu banuiai ca ai oferit ocazia pentru raspunsul cel mai simplu: mila nu vine in urma nevoii celui demn de mila...vine pur si simplu, fara un control sau o impunere anume. Daca tu n-ai nevoie de mila mea, crezi ca asta ma opreste sa simt asa? Crezi ca pocnesti din degete, hokus-pokus mi-e mila, hokus-pokus nu mi-e mila? Ce-i tot dai cu "n-au nevoie de mila nimanui"? Ok, inteleg ca n-au nevoie (bine, asa intre noi: doar nu crezi ca daca tu spui asta eu automat o si iau de buna 100%, e parerea ta), dar cum poate asta sa ma impiedice pe mine sa simt ceva?
Rufus, Tora si iadele
Chuny spune:
Rufus, sigur ca poti sa simti orice. Insa daca mila declarata si purtata ca un steag nu e acompaniata de o actiune sau de respect, e fix apa de ploaie. Utila oglinzii tale personale si atât. sau imaginii pe care vrei sa o oferi.
Intelegi nuanta? Nu discutam despre a avea sau nu sentimentul de mila, ci de a-l imparti declarativ in stânga si dreapta, desi mai degraba te-ar reprezenta bocancii decat mila pe care o declari.
mari9 spune:
Acum 2 veri am simitit si eu ,in sens negativ,o asazisa mila.(m-am intalnit cu persoana respectiva azi si mi-am adus aminte...).
Frecventam un club de inot,pt fiica mea.Veneam impreuna si cu fratiorul ei,pe atunci avea 5 luni,dar arata de 3 luni -fusese nascut prematur.
Parintii care asteptau copii auzeau discutiile pe care le aveam cu instructorul de inot, fata de problema deficitului de atentie de care sufera fiica mea. Si mai stiau ca fiul meu e nascut prematur si mai stiau ca ii cresc si singura.
Dar o persoana miloasa s-a gasit sa zica ''in soapta'' ''Vai,saraca,ce mila imi e de ea.Oare cum s-o descurca?Eu,cu unul abia ma descurc si ma ajuta si mama''.M-am simtit nasol.Nu sunt chiar o persoana demna de o astfel de mila.Ma descurc destul de bine.
Simtamintele mamicii respective erau binenteles sincere,nu astepta vreo recompensa,dar mai bine...lipsa.
Chuny spune:
Deci sper ca intelegeti româna mea: mila e un sentiment pe care nu-l putem controla, dar putem controla ceea ce rezulta din ea. A-ti declara mila in toate orizonturile atunci când tu nu ridici un deget pt a schimba o realitate, nu are absolut nicio valoare pt societate.
mari9 spune:
Vai,dar scrieti nu gluma.
Intradevar,mila nu nu poate fi controlata.Se starneste si aia e...,dar un pic de tact nu strica.