Vreau sa-mi fie mila!

Mila este un sentiment de intelegere si de compasiune fata de suferinta sau de nenorocirea cuiva.
Este sinonima cu compasiunea si compatimirea.

Deseori aud oameni aflati in suferinta ca nu au nevoie de mila noastra. Ori daca mila noastra nu reprezinta numai gestul fizic de a o oferi ci este insotita si de o “jertfa” a sufletului de ce nu ar avea valoare?

Milostenia este printre cele mai inalte virtuti ale iubirii crestine. "A face mila" este, de fapt, cheia invataturii lui Hristos, si multe dintre parabolele biblice vorbesc despre ea. "Mila" este acea inclinatie a sufletului uman, de "a privi catre celalalt", de a iesi din egoismul ce ii este caracteristic. Este, cu siguranta, o forma de iubire – crestin ortodox


“In urma cu doi ani, Universitatea din Wisconsin a demarat un studiu pe doua grupuri, unul de calugari tibetani, celalalt, de practicanti ai meditatiei. Specialistii au realizat scanari ale creierului pentru toti subiectii rugati sa mediteze pe tema compasiunii si au remarcat schimbari in modul de functionare al mintii lor. De studiul acestor modificari se ocupa neurobiologia relatiilor personale, fondata de medicul Daniel J. Siegel, la sfarsitul secolului trecut. Cu ajutorul lui s-a dovedit negru pe alb ceea ce vechile religii stiu din negura timpului si ii tot indeamna, cu mai mult sau mai putin succes, pe propriii adepti sa faca. Anume ca avand si manifestand sentimentul de mila/compasiune nu numai ca ni se schimba modul de a gandi, dar ni se intareste si sistemul imunitar, crescandu-ne totodata rezistenta la stres.”

Multi nefericiti ai sortii nu doresc mila, li se pare degradant, dar accepta compasiunea.
Eu le pun pe picior de egalitate.

As vrea sa dezbatem putin asupra subiectului. De ce nu mila? De ce mila e socotita ca desconsiderand persoana? De ce unii prefera compasiunea si nu mila. Cu ce sunt ele diferite?

Ioana_Pos spune:

Viviana, eu asociez mila nu cu desconsiderarea ci cu un fel de sentiment de octotire, pe care la compasiune nu il am. Mila = imi pare rau si fac ceva. Compasiune = imi pare rau dar nu fac numic in acest sens. Eu.

CorinaDani spune:

nu stiu cum sa zic...atunci cand ti-e mila, ti-e mila si cam atat, majoritatea ridica din umeri neputinciosi si trec mai departe, multi isi feresc privirile, vazandu-si de viata si de treburi, spunand in sinea lor "doamne-fereste de asa ceva" ...

insa atunci cand simti compasiune, cred ca empatizezi intr-o masura mai mare cu persoana aflata in dificultate, te gandesti cum ai reactiona daca ai fi in locul lui/ei, te gandesti adesea cum si daca poti sa ajuti cu ceva, poate chiar te implici in gasirea unei solutii, unui ajutor sau macar spui o vorba buna, oferi un umar de sprijin...

cel putin eu asa cred, atunci cand e vorba despre compasiune, se pun in miscare mai multe "rotite" sufletesti si rationale; in cazul milei, mi se pare ca este mai mult o simtire de-o clipa...

nu stiu, asa mi se pare mie ca le diferentiez...desigur, ma pot insela...

Dorsilia spune:

"Desi in DEX una se regaseste in definitia celeilalte si invers, exista o mare diferenta intre cele doua notiuni. Compasiunea inseamna intelegerea, empatia fata de suferinta celuilalt pe cand mila il pune intr-o pozitie de superioritate pe cel care o exprima. Mila este si un fin mecanism de control, ce ii permite sa se erijeze intr-un mini-Dumnezeu si sa decida ce e drept/nedrept sa se intample persoanei aflate in suferinta. Culmea e ca rezultatele celor doua sentimente sunt aceleasi: donezi bani, imbracaminte, ajutoare, disponibilitate sau suport moral indiferent daca simti mila sau compasiune, si atunci care mai e diferenta? Diferenta este in felul cum te situezi fata de destinatarul gestului tau (de la egal la egal in cazul compasiunii, de sus in jos in cazul milei) "

viviana spune:

Cu alte cuvinte mila este "de sus": eu pot, tu nu po#539;i, ia de aici". Compasiunea este "eu pot, tu inca nu poti", dar am sa te ajut sa poti.

Compasiunea permite schimbul intre 2 oameni egali.

Am dat peste un articol foarte interesant, care cred ca ne ajuta sa intelegem mai bine de ce anumiti oameni aflati in dificultate, financiara, fizica, psihica refuza ajutorul venit din mila:
www.viatadefamilie.ro/revista5/127-mila-care-jigneste" target="_blank">http://www.viatadefamilie.ro/revista5/127-mila-care-jigneste

Mie mi se pare foarte interesanta discutia pentru ca m-a pus in situatia de a face cercetari pentru a afla una, alta.


Ioana, interesant. Eu am facut multe lucruri din mila, insa niciodata nu m-am gandit ca sunt superioara.
Azi am invatat ca daca iti este mila tot oferi, dai, si inveti pe cineva sa primeasca si uita sa se descurce singur.
Cand ai compasiune pentru cineva mergi pana la capat, oferi si in acelasi timp il ajuti invatandu-l cum sa-si ofere singur.

buflea spune:

Pentru mine notiunile sunt similare, vad ca voi le separati foarte punctual ... mie imi pare ca problema e la receptor care le percepe diferit.

Cumva "mila" este jignitoare, compasiunea este mai acceptata.

Cred ca un ajutor primit din "mila" este interpretat ca pe o umilinta si slabiciune si probabil ca nu se asociaza cu a-l returna undeva, candva.

O mana intinsa din comasiune, este perceputa ca un ajutor temporar acordat datorita aparitiei unei intamplari nefericite, in care receptorul nu este neaparat un looser. Pentru ca nu este un looser, va plati ulterior pentru ceea ce a primit.

Nu ar trebui sa conteze de ce oferi ajutor cuiva, nici ce reputatie ai daca il primesti. Un ajutor este pana la urma un ajutor oferit unui subiect aflat in impas, fara legatura cu motivele pentru care a ajuns in impasul respectiv.

columbiana spune:

cred ca ar trebui sa facem elogiul milei doar dupa ce-o simtim pe pielea proprie; adica cel care s-a simtit bine, confortabil cu sentimentul de mila al altora proiectat asupra sa, s-o faca.
altfel, mila poate fi un atribut al dumnezeirii pentru ca il recunoastem, iubim, si acceptam pe Dumnezeu ca superior, ca datator de mila (cei credinciosi)

d'asta eu ma rezum la compasiune si intelegere (ma rog, cit pot:, in anumite limite)

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Laura B spune:

Cuvântul "mila" e folosit in mod curent in multe moduri, unele cu conotatii negative: "traieste din mila publica", "am dat unuia ceva din mila", "milog", "de mila de sila", etc

As prefera sa aud zicandu-se: "am toata compasiunea pentru X- o persoana cu nevoi speciale" decât: "mi-e mila de X- un handicapat". Se poate argumenta cu dictionatul in fata ca cele doua afirmatii spun exact acelasi lucru, si totusi...

giulia71 spune:

Eu consider ca mila este un sentiment pur de iubire. Nu-ti poate fi mila de cineva daca nu-l iubesti.

Exemplu cel mai intalnit, ai fost cu pruncu la vaccin si a plans si povestesti "mi-a fost asa mila de el ca asa a plans!""
Ce poate fi decat mila pentru un ghem de viata care a plans. Si aceasta mila ce poate fi, decat iubire!

Compasiunea este o un sentiment mai rece, mai detasat de genul, "da sunt o gramada de batrani in lume sarmani si poate flamanzi, insa eu nu-i pot ajuta".Cel mai probabil, exista sentimentul de compatimire in aceasta fraza, dupa judecata mea.

Cred ca odata cu timpul, mila a capatat alta nuanta, cea de dezaprobare cumva, ganditi-va la expresia "in ce hal ai ajuns, mi-e mila de tine!", nu as regasi sentimentul de iubire, ci mai degraba de dezaprobare fata de o anumite conditie/status.

cam asa vad eu lucrurile; ma scuzati sunt foarte obsosita acum

nadaflorilor spune:

din vanitate

andacos spune:

Eu am sa pun aici mesajul meu d ela celalalt subiect(cred ca ala e d efapt izvorul acestuia)

.........

Citat:
citat din mesajul lui Aqai


daca mai spun ca unele dictionare ofera ca sinonim pentru empatie mila, imi si dau foc la valiza. toti vrem empatie, nimeni nu vrea mila...

_


Ba din punctul meu de vedere nu-tzi dai absolut deloc foc la valiza ,pentru ca ele chiar sunt sinonime.

Eu-facind parte din scoala veche,am invatzat despre mila,ca sentiment omenesc ,firec ,normal,fara conotatzii negative,de empatie am aflat mult mai tirziu si deja drept sa spun cu mina pe inima,incepe sa ma enereveze la maxim manipularea termenului.(cu explicatzia ta sunt partzial de acord,cred ca o mare importantza in a stabili empatia o are virsta celui ce trebuie empatizat si de aici explozia de sentimente)

Eu cred ca alcoolicie exact din cauza faptului ca sunt perceputzi DOAR ca dependentzi,sunt lipsitzi de empatia celorlatzi.

Insa alcoolismul cronic este o boala,pe care din pacate ei nu o mai pot controla.Si cum nu ai control ,inseamna ca ai problema,o problema de ordin psihic.

Dana
..............


Mai adaug ca mie nu mi-e frica sa spun ca imi este mila,pentru ca mie chiar iie este mila,mi se rupe sufletul in diverse momente si chiar nu am de ce sa dau socoteala cuiva pentru mila mea,pentru ceea ce simt.

Bineintzeles ca doare cind trairile mele sunt ignorate sau desconsiderate,cind sunt criticate si rastalmacite de parca cineva ar sti mai bine decit mine ce simt...si da...nu cred ca trebuie sa ne fie jena sau sa ne ascundem dupa degete doar pentru ca ne este mila.Pentru mime mila nu are conotazie negativa,nu are cum pentru ca vine din adincul trairilor.

Dana