Probleme cu tatal

Selene_Bunny spune:

Eu m-as ingrijora daca partenerul ar bea zilnic alcool. Indiferent ce fel de alcool. M-as ingrijora si m-ar deranja, mi s-ar aprinde imediat beculetele de alarma.

buflea spune:

De ce ? o fi dependenta, dar atata timp cat functioneaza normal ca membru al familiei (tata, sot) de ce sa fie periculos ?
Si eu intru zilnic pe DC (si tu, si atatia altii )- este tot o forma de dependenta probabil, dar daca aceasta activitate care mie imi produce relaxare si un sentiment de bine, nu produce traume in jur, atunci devine prin definitie acceptabila.

Poate de asta unii sunt mai toleranti cu alchoolismul ... caci nu toti alchoolicii sunt violenti, vand tot din casa, se poarta urat. Poate trauma lasata de tatal Mihaelei ca urmare a acestei conditii, nu a fost atat de daunatoare si de aceea atitudinea ei este mai ingaduitoare.

coracora spune:

Pentru buflea: dependentilor de droguri nu li se distribuie decat metamfetamina din cate stiu eu. Si asta pentru ca acest drog pare a fi un substitut viabil pentru cei care termina curele de dezintoxicare de heroina, cocaina si alte droguri "grele". E ca si cum unui diabetic nu-i mai dai zahar ci zaharina, la modul asta se explica.
Cei care beneficiaza de metamfetamina gratis fac parte din programe speciale care le monitorizeaza evolutia. Li se pun la dispozitie si camere speciale (in incinta centrului), unde se pot injecta in siguranta, cu ace de unica folosinta, samd. Asta e si o masura de preventie impotriva vanzarii pe strada a dozei primite.
Tot ca element inedit - hasisul il poti obtine si pe baza de reteta de la medic, in cazul in care iti alina durerile (e prescris bolnavilor cronici). Il ridici de la farmacie si il consumi acasa, sub forma de tigari.

Mai adaug ceva, o chestie care pe mine m-a mirat tare atunci cand am aflat-o, insa care da masura adevarata a fenomenului drogurilor in Olanda. In gara centrala din Rotterdam (aia veche care a fost intre timp renovata si nu am dat pe-acolo sa verific cum e acum), lumina din WC-uri e albastra. Asta face imposibila gasirea venelor de catre cei care merg acolo sa se injecteze...

mihaela_s spune:

Buflea aici iti dau dreptate. Desi...

Tata era si el violent. Dar numai daca nu ii dadea mama bani de bautura sau daca se lua de el cand venea acasa beat. Daca isi primea portia si daca il lasam in pace cand venea acasa, era OK. Se ducea si se culca. Pana mama a ajuns la intelepciunea asta, au fost ani buni. A fost si violenta, dar nu a dat niciodata in noi, copiii. Niciodata, chiar daca saream sa o aparam pe mama, si faceam asta pentru ca stiam ca nu da niciodata in mine. Il vedeam cum se desfigura, asa cu aburii de alcool in el si nu putea da in mine. Stiam ca ma iubeste si ca si-ar da viata pentru mine. Poate de asta am ajuns sa il inteleg...

Tata gatea, avea grija de noi, chiar si cand venea beat ne intreba daca am mancat ceva. In plus era de o inteligenta sclipitoare, citea foarte mult si era enciclopedie ambulanta. Orice nelamurire aveam, el era solutia.

Poate gresec, adica sigur, ca transpun orice alcoolic la tatal meu. Sunt sigura ca nu la fel era daca era violent. Dar empatia si intelegerea si toleranta si acceptarea tot o am.

mihaela_s spune:

dar era o grija si o povara mereu...mereu cand intarzia acasa si era iarna, ne gandeam ca o s ainghete in vreun sant...mai mergeam si il cautam, il mai aducea cate un vecin sau un empatic acasa din santuri...

Era sa dea si el foc la casa intr-o vara cand eu, sora mea si mama am plecat in concediu si el nu a putut veni, nu l-au lasat de la serviciu...a pus oala cu ulei pe foc sa faca ccc cartofi prajiti si a adormit, nu era beat dar baut...s-a trezit ca i-au spart vecinii usa, din cauza fumului ce iesea pe geam...

Alta data a plecat singur la tratament la Herculane si cum nu erau mobile pe vremea aceea, doua zile nu am stiut nimic de el, nu a ajuns la timp acolo si nici nu a sunat. Nu ne-a putut spune niciodata ce a facut zilele alea, ne-am bucurat ca a sunat intr-un final...

Selene_Bunny spune:

buflea, pe fondul a ceea ce am trait ca si copil, o perioada. Traiam atunci intr-o comunitate mica, nimeni nu imi spunea nimic, dar stiam ca stiu o groaza de oameni. Pe fondul stresului de atunci.

Plus ca a pus in pericol vietile altora.

BellaDonna spune:

of of fetelor ati deschis cutia pandorei, vin si eu aici cu povestea mea si tatal meu a fost alcoolic ( a plecat la ingeri) e o boala grea, caci este o boala si nu tine de vointa, saracul cat plangea caci ne iubea, dar cand il chinuia dependenta se transforma era alt om, si sa stiti sant oameni rai caci profita de chinul lor,
voi spuneti ca sant oameni care sau lasat si eu cunosc dar ei nu au fost dependenti una e dependenta ca nu poti trai fara si alta e petrecere si chefuitul sant barbati care nus alcolici doar beau ca le place si se pot lasa mai usor de bautura ceu dependenti nu se pot lasa.
eu am suferit foarte mult cand tatal meu a murit a fost un om super inteligent simt ca alcoolismul mia furat tatal si copilaria

oanaib spune:

Eu cred ca gradul de empatie fata de un alcolic il ai in functie de experientele personale. Daca alcolicul de langa tine era un om care a mai facut si lucruri bune, atunci ai de ce sa te agati si sa-ti fie mila de el, pentru suferinta lui in lupta cu alcolul. Dar nu toti sunt asa, unora chiar nu le pasa de cei din jur.
Mi se pare total gresita comparatia cu empatia fata de copiii cu probleme, pentru ca ei nu au ales sa fie asa. Nu te nasti alcolic ci devii dupa indelungi abuzuri de alcool pe care le faci cu buna stiinta. De la consumul de alcool si pina la alcolism este ceva drum de strabatut si daca cineva ALEGE sa o ia pe drumul asta, intr-o prima faza este alegerea lui. Dupa un timp sigur ca nu se mai poate controla dar asta dupa ce mult timp a baut fara masura in mod deliberat.
Anna, daca tu ti-ai iertat tatal dupa ce ti-a facut viata un calvar, eu am tot respectul pentru tine, inseamna ca esti o femeie foarte puternica.
Bunicul meu din partea mamei a fost alcolic cu inclinatii pedofile si viata celor 4 frati a fost un cosmar in aceea familie din care 3 au fugit unde au vazut cu ochii. Daca mai tarziu mama l-a iertat a incercat sa ma abuzeze pe mine si pe verisoara mea. Mama a murit fara sa stie acest lucru pe care il recunosc public pentru prima oara in viata mea. Nu stiu de ce nu i-am spus niciodata....
Sora mamei, acum cativa ani cand verisoara mea i-a spus despre ce se intampla cu el, a venit in Romania (din Canada) si l-a batut. Dupa cativa ani a murit. Oare ea se mai gandeste cu vre-un fel de compasiune la tatal ei? Nu cred.
Adevarul este urmatorul: abuzul lasa urme adinci, la unii mai mult, la altii mai putin si fiecare reactioneaza diferit. Dupa mine toata lumea din acest forum are dreptate pentru ca fiecare judeca acest subiect in functie de experientele personale. Unii au fost mai grav abuzati, altii mai putin, unii sunt mai sensibili, altii mai puternici, unii au invatat din asta sa nu se mai lase abuzati, altii s-au lasat abuzati toata viata din cauza asta.
Concluzia cea mai buna: exista acest forum in care fiecare putem spune ce gandim si putem sa invatam ceva din experienta celorlalti, si cel mai important, uneori ne mai alinam suferintele scriind aici.

dana vio spune:

ptr ca ei sunt copii, ptr Dumnezeu, sunt copii!! Copii fara putere si fara resurse, fara trecut sau cu un trecut urat si deci, cu un viitor ciuntit! De-asta!

Eu nu cred ca alcoolismul este o boala. Poate o dependenta. De gust ?! stare generala euforica ?! nu stiu. Dar mai cred ca un om adult care aluneca pe panta asta are un moment in care ar trebui sa se intrebe: mai ce fac? iar beau ?! Si daca continua sa bea ar trebui sa-si asume consecintele. Asa cum se spune unor adolescenti: daca vrei sa fumezi o faci pe banii tai, asa ar trebui sa se spuna si alcoolicilor: vrei sa bei ? bea viata ta nu a celor din jur.

Alexandra Maria
14.12.2007

Cristina_C spune:

Sunt de acord, nu se ajunge la alcoolism in faza cronica din senin, exista patru faze ale evolutiei dependentei de alcool si in primele doua, faza pre-alcoolica si faza de debut, persoana in cauza inca este lucida, are discernamant, daca ar vrea, ar putea fi receptiva la rugamintile celor apropiati sa renunte la alcool sau sa scada consumul. Prin vointa, din iubire pentru acestia si din simt de raspundere, la urma urmei (de multe ori este vorba de un tata, sa nu uitam!), persoana si-ar putea schimba modul de viata. Cei care nu se bucura de empatie sunt cei care au preferat sa nu schimbe nimic, au respins orice ajutor in acea faza si au preferat sa bea in continuare si sa isi abuzeze si terorizeze familia. Mai tarziu, cand se instaleaza deja dezechilibrul, este mult mai greu pentru toti si singura sansa este un tratament de dezalcoolizare (care, din pacate, nu se poate face cu forta, ci tot cu acordul pacientului). In timp, inevitabil, ficatul este afectat, se ajunge la ciroza si acesta este tristul sfarsit.