Mamici si viitoare mamici de gemeni&tripleti (74)
Raspunsuri - Pagina 3
anne`mary spune:
Ma bucur ca scriu mamicile cu bbi mai mari. Tare bine e pt mine sa stiu cam ce m-ar astepta la 6 luni, la un an.
Monas, am si anuntat-o pe sora-mea ca o vizitez 
.
Brigit, cineva mi-a spus ca mopul cu abur este bun pt parchetul din lemn masiv. Parchetul asta obisnuit din apartament se umfla, se crapa. Nu stiu mai multe. Dar sper sa iei tu prima si sa vad daca ajungi sa calci pe rumegus 
Patuturile unite le-ai legat cu ceva? Acum nu se misca din loc, dar cand se vor rostogoli, nu ar trebui legate patuturile?
Pt pat exista margini de protectie. Azi imi vine comanda si va spun cum este http://www.bebebliss.ro/brevi-margine-de-siguranta-pentru-pat-150-cm.html
anne`mary spune:
Laura am incercat sa-ti aprob mesajele, dar imi da eroare. Asa ca 
Laura25 spune:
anne`mary, cu siguranta te-ai descurca si singura. Dar o rupere de ritm, o iesire la cineva drag iti va face bine si la psihic. Chiar daca cei mici vor fi un pic bulversati in primele zile, pt tine, sa poti sta la o cafea cu un adult, nu singura printre pampersi si biberoane, va fi f. bine!
Brigit spune:
Neatza,
Nu stiu cum as putea sa reformulez mai clar ca sa imi intelegeti pozitia. Eu am spus ca in primele saptamani alaptarea e departe de imaginea aceea idilica, dar cu perseverenta si rabdare puteti sa ajungeti in stadiul asta, in care alaptarea sa vi se para un lucru relaxant. Eu chiar fac parte din categoria de persoane care si-a dorit f mult sa alapteze si acum cand baietelul are momente cand cere la san savurez clipa desi la el e de rasfat, nu se pune pb sa se hraneasca sa ii tina de foame.
Eu am trecut printr-o experienta pe care putine dintre voi o pot percepe cu adevarat, nu pentru ca nu ati vrea sa empatizati cu mine, ci pentru ca din fericire ati reusit sa duceti sarcinile pana in punctul in care copiii au putut sa suga singuri si stomacelele lor au fost suficient de mature incat sa faca fata digestiei cu succes, indiferent daca sunt htaniti cu lm sau lp.
Eu am nascut la 29 de saptamani si primul lucru care mi s-a spus a fost asta: tu fa-te bine, iesi din terapie (eu am facut embolie pe masa de operatie) si da lapte copiilor. Dupa 4 zile in care m-au tinut numai pe perfuzii si pe venofer ca aveam hemoglobina 6 mi-au facut un ct si s-a ajuns la concluzia ca lichidul din plamani s-a absorbit. Eu eram deja in blockstart, voiam sa le dau lapte copiilor, asa ca m-am dus plina de speranta in lactarium. Cand m-au vazut asistentele m-au privit in scarba: acum se vine, la 5 zile dupa nastere? Pai doamna, sa vedeti, eu am fost la reanimare pana azi. Zice: e, stai la perete sa vedem daca iese ceva, dar dupa atatea zile... M-a strans de sani de am crezut ca lesin pe loc. Abia s-a zarit o picatura alba. Mi-a dat un borcan in mana si mi-a zis: vezi ce iese, ca ei mananca 2. 2 ce? intreb eu. 2 ml pe ora. Deci 6. Deci 12. Am stat jumatate de ora incercand sa ma prind cum functioneaza treaba asta cu mulsul. Picaturile mici refuzau sa atinga fundul borcanului. A trecut jumatatea de ora, intre timp celelate mamici predasera lichidul pretios. M-am dus si eu la tejghea cu borcanul meu stropit. Cand m-a vazut asistenta mi-a zis in scarba : vorbiti cu dna dr.duceti-va cu el in terapie. Era 2, ora la care puteam intra sa vedem copiii. Am intrat la ei cu un borcan in mana. Gol. In jurul meu asistentele hraneau ceilalti copiii, ai mei nu primeau nimik. A venit si "dna" dr. Cand m-a vazut cu borcanul gol a explodat instantaneu. Ce, vrei sa le dam praf? Eu zic : nu vreau dar nu am reusit sa scot. A inceput imediat sa tipe ca uite asa fac copiii enterocolita necrozanta, degeaba se chinuie ei. Doamna, stati un pic, ce e aia? Si cum adica de la lp? Si treaba asta daca o fac ce inseamna? s-a uitat la mine si mi-a raspuns scurt: inseamna ca crapa.
Nu pot sa va spun ce a urmat dupa. Sotul meu ma astepta pe hol, voia sa intre la copii. I-am luat telefonul din mana si am cautat dspre enterocolita si prematuritate. Ca sa constat ca "doamna " doctor a avut dreptate. Afectiune cu doar 30% sanse de supravietuire, principala cauza hranirea cu formula, mai ales pt prematuri nascuti inainte de 30 saptamani. A fost prima si ultima data cand am intrat pe net. Mi-am propus sa nu mai citesc nimic. Cat stateam in camera ma indopam cu ceaiuri, pastile de lactatie, supa, friptura. Mergeam iar in lactarium. Cand am muls primii 10 ml si pe fundul borcanului se vedea laote de un deget eram in culmea fericirii. Copiii primeau lapte de mama. Completare tot lapte de mama. De la alta mama. O practica care nu era obisnuita in spital, insa rezultatul spagilor date in toate directiile a fost asta, ca au facut rost de el de la o alta mamica "curata" cum zic ei. Dar eu sa nu ma las pe tanjeala, ca ei nu au banca de lapte, este ce si-a stocat mamica aceea. Sunteti nebuni, cum as putea sa ma las pe tanjeala? Ma duceam in lactarium cu 10 minute mai devreme si plecam ultima. In vreo 3 zile am reusit sa mulg cat le trebuia, ei acum mancau impreuna 40. De fiecare data cand primeam borcanul ma uitam pana la gradatia pe care trebuia sa o scot si imi ziceam : doamne ajuta!
Lactatia s-a instalat greu. In spital, cat am stat, 7 saptamani, nu mi-au curs niciodata sanii. Cand am plecat cu ei acasa mancau impreuna 100 din trei in trei ore. Mereu credeam ca nu voi reusi sa ii scot. Stateam insa cat era nevoi, uneori si o ora si ii scoteam. Acasa am putut sa ii pun si la san, acesta a fost declick-ul. Chiar daca nu stiau sa suga, nu aveau rabdare sa le curga, efectul asupra corpului meu a fost miraculos. Incepeam sa scot din ce in ce mai mult : cand am scos prima oara 200 eram pe punctul de a da bairam. Pentru ca ei mancau din trei in trei ore cu muls cu tot ritualul de masa imi lua 1 ora jumatate. Pauza o ora apoi mancat ceva in fuga ca o luam de la capat.
Au trecut mai bine de 5 luni de zile. Din fostele colege de suferinta sunt printre putinele care mai alapteaza. Insa copiii mei nu au avut niciodata nici febra, nici muci, desi nu i-am ferit. A fost alaptatul pt mine o fericire? Nu as putea spune asta, insa nu cred ca am multumire mai mare decat asta: ca am reusit sa imi alaptez copiii atata vreme.
anna_a spune:
laura sunt de acord cu tine, evident ca parerea este personala, ca unele nu alapteaza deloc, altele putin, iar altele 2 ani, deci fiecare cum poate, cum stie, cum se descurca, nu stiu care e mai bine si care mai rau, si nimeni nu detine adevarul suprem. Copii unii sug mult si frumos, altii sunt lenesi, pisicuta mea de 1.5 kg tragea saracuta, dar ba o invada sanul, ba nu putea sa-l ia, asa ca i-am dat mai mult la biberon, iar Ema era lenesa si n-a vrut. Eu le-am dat 3 luni, dupa care deoarece au inceput sa doarma noaptea si am inceput serviciul, a scazut productia si s-a dus laptele, le-as fi dat 5-6, dar n-a mai fost, probabil n-as fi facut fata cu toate, decizia de a incepe serv a fost una de comun acord cu sotul si a fost o decizie buna in cazul meu, asa cum pt alte mame e mai bine sa stea acasa 2 ani; eu am oricum avantajul ca lucrez de acasa, deci oricum sunt cu ele 24/24.
nu sunt de acord cu noi trebuie sa tercem pe locul n-spe si tot asa; ca doar am auzit toate de depresia dupa nastere, si daca dai in asta (pe mine ma apucase putin la 4 zile dupa nastere, dupa ce statusem deja 20+ zile in spital), nu mai ai nici lapte, nici mintile acasa, nu te mai poti ocupa nici de copii, nici de nimic si tot asa; evident trebuie ingrijit copilul cum poti mai bine, dar treb sa ai un pic grija si de tine.
La fel nu sunt de acord, dc ai un copil, 2, sau oricati, gata, viata ta s-a terminat, nu mai pleci nicaieri fara ei, si tot asa, pararea mea e ca treb sa mentii si relatia cu partenerul, iti trebuie o vacanta cu copii si una singuri, dar asta e alta discutie si pana la urma fiecare-si face viata cum vrea.
monas, eu ma gasit bona pe cautabona.ro, dar a fost un proces destul de greoi ca aplicau multe si cand le spuneam ca sunt si eu si mama acasa nu vroiau sa mai vina. Eu zic sa spui de la inceput in textul anuntului ca este si mama ta si cine e dispus sa mai fie cu cineva sa aplice, cine nu, nu, deoarece multe vor sa fie numai ele cu copii sa faca ce au chef, costa numai 5 eur sa contactezi o persoana, deci e ok.
Laura25 spune:
Brigit 
pentru prematuri, laptele matern este medicament. Stiu ce lupta este cu tine, cu corpul tau, cum tragi de tine si te rogi sa fie cum trebuie. Stiu perfect ca nu e usor deloc. Dar daca organismul te ajuta, trebuie sa il ajuti si tu, sa te hidratezi bine, sa incerci sa te odihnesti, sa alaptezi la cerere si exact cum ai punctat si tu, sa pui copiii la san imediat ce acest lucru este posibil. Sigur am mai povestit, dar va plictisesc si repet: m-am stors pt fata si am alaptat baiatul la san. Scosul de lapte cu pompa decurgea f rapid si destul de mult atunci cand la un san sugea baiatul si pompa o puneam dincolo. Nici o pompa nu e la fel de efeicienta (mai ales din cauza efectului asupra psihicului mamei, a hormonilor secretati ce declanseaza lactatia) ca gura bebelushului.
Cand stiu cum trag si se zbat unele mame de fiecare picatura de lapte, ma revolta sa vad scris "aveam lapte de faceam balta, am oprit alaptatul la 3 luni ca se trezeau de 3 ori pe noapte si eu vroiam sa dorm, sa ma duc la cuafor si in Tanganica numai cu barbatul, ma saturasem sa fiu vaca". - e o afirmatie la modul general, nu fac aluzie la nimeni de aici.
Laura25 spune:
Viata nu se termina daca nu faci vacanta in 2 un an sau doi. Daca relatia cu partenerul e pe butuci pt ca ai pus copiii pe primul loc un an, doi, inseamna ca aia nu era o relatie sa dureze. Sigur ca e bine sa ai grija si de tine, de nevoile tale, dar poti sa fac acest lucru si alaptand. Nu trebuie sa "arunci" copilul in bratele bunicii/bonei cu biberonul si suzeta in gura de la 2 luni ca tu esti depresata daca nu te duci o saptamana sa te ocupi de barbat ca e neglijat sarmanul ... Daca tatal ar fi implicat cot la cot cu mama in activitatile ce tin de copil, nu s-ar mai simti neglijat. 6-8-12 luni de stat de fundul copilului mai mult decat de fundul barbatului nu e gaura in cer decat daca lasam noi sa fie .. Ceri ajutor cand nu mai poti, lasi copiii 3-4 ore si te duci in lume, iti reincarci bateriile si o iei de la capat. Dar sa privezi copiii de lapte matern pt ca tu vrei sa dormi 8 ore si sa pleci la shopping jumate de zi cand ai chef mi se pare moft si neglijarea nevoilor copilului, nu pot intelege si nu pot fi de acord cu asa ceva.
Strict parerea mea, desigur.
Laura25 spune:
Si in caz ca va spun o noutate, copiii cresc! 
Nu raman legati de san o viata intreaga. Nu trebuie "sa te sacrifici" decat 1-2 ani mai tare, inca 2 mai putin si "costruiesti" niste copii sanatosi, siguri pe ei si independenti (paradoxal pt unii, dar independenta si incredrea in sine se construieste fiind de popoul lor, oricand ti-o cer, in primi ani), care apoi abia de te baga in seama, care iti inchid usa in nas ca ii deranjezi de la joaca.
anne`mary spune:
of brigitone, imi vine sa te iau in brate si sa te strang tare tare 
laura inca o floricica pt tine .
Noi, dupa vreo 2 luni, am iesit prima oara la o cafenea cu bebeii dupa noi. Eram stresati pt ca nu stiam cum vor reactiona ei sau cum vom reactiona noi la reactiile lor . A fost bine atunci si este bine si acum. In fiecare week-end iesim fie la un prieten, fie la o cafenea chiar si la restaurant impreuna cu copiii. Speram ca in vara sa ne facem primul concediu impreuna cu ei pe la munte. Dar mai este pana atunci.
Ati alaptat in public, fetelor? Sa vedeti ce socat a fost barbati-miu cand mi-am scos tzatzele pe afara ca sa alaptez baietii
Laura25 spune:
Si apropo de plecat cu copii , mie cel mai dificil mi se pare sa iesi in lume cu ei intre 1.5-4 ani, atunci cand merg bine, sunt curiosi, plini de initiativa si ii doare in bascheti ca tu le zici sa nu alerge, sa nu se catere, sa stea pe scaun 2 minute cat sa inghtiti apa din pahar. In primul an e dificil cu 2 pentru ca e mai greu sa ii manevrezi simultan, dar e usor ca macar stau intr=un loc, nu trebuie sa alergi in 2 directii diferite.
Orice etapa are frumusetea ei. Pe masura ce cresc si devin mai mobili te solicita mai mult fizic, dar incep si ganguritul, mersul de-a bushilea, iteractiunea dintre ei, rasul in hohote la nazbatiile fratelui, pupaturile si alintaturile voluntare (cand vin si iti iau fata in manutele lor mici si se lipesc de tine, nu iti trebuie nimic mai mult), apoi vorbitul, primele cuvinte stalcite, primele propozitii, primele 'perle', primele 'realizari marete' la gradinita ...