Despre integrarea in scoli si societate(4)

AgnesLuca spune:

Hm, eu fac un BA cu specializarea in tehnici de interventie timpurie si terapie prin joc; aici Pedagogia Speciala se imparte in Sonderpädagogik care pregateste profesori pt. scolile speciale si Heilpädagogik care, ma gindesc acum, s-ar traduce in Ro cu Defectologie. Traducerea termenului german e tare frumoasa, pentru cine nu stie originea termenului si traduce mot-a-mot ar fi pedagigia vindecarii, dar de fapt vine de la Heil care mai inseamna si intreg deci ar fi o pedagogie a intregului. Cine face HP (Heilpädagigik) nu lucreaza in scoli, ci mai mult in domeniul terapeutic sau al asistentei. Aici nu prea suna bine sa zici terapie, pentru ca inseamna ca vrei sa vindeci ceva, multi din HP sunt alergici la termenul asta, pentru specializarea mea insa (ca si pentru specializarea "Terapie prin arta") nu vad cum s-ar putea ocoli.

Donia spune:

Am urmarit subiectul de la inceput, dar n-am intervenit pentru ca nu am vreo experienta care sa fie de folos. Insa mi-am adus aminte ca la una din scolile la care au mers copiii mei au avut si o clasa de copii cu nevoi speciale, clasa pe scurt chiar asa se numea "special needs". Asa ca de curiozitate am cautat pe net sa vad cum e tratata problema in Ontario si am gasit doua documente foarte bune, unul este un ghid pentru parinti, altul este metodologia prin care copiii sunt identificati si apoi ajutati, pun link aici in caz ca foloseste cuiva.

http://www.dsbn.edu.on.ca/supportservices/SE/pdf/ParentGuide.pdf

http://www.dsbn.edu.on.ca/supportservices/SE/sereport/SE-Report2012-2013.pdf

O citeam pe rrox si mi-am adus aminte ca in scoala si eu am invatat exact la fel despre persoanele cu retard, o categorie era numita 'idiot' si o alta 'imbecil'. Tin minte ca m-au deranjat destul de tare denumirile astea, le-am gasit jignitoare de-a dreptul.

In linkurile de mai sus am gasit si terminologia folosita aici. Copilul cu nevoi speciale este numit "exceptional", iar nevoile lui specifice sunt numite "exceptionalities".

In functie de nevoi si abilitati, copiii sunt plasati in:

• Special Education class full-time
• Special Education class with partial integration
• Regular class with withdrawal assistance (din ce am observat pe cand eram voluntara in clasa, cred ca in cazul asta copilul este scos din clasa pentru o perioada de timp pentru lucru individual)
• Regular class with resource assistance
• Regular class with indirect support

Un alt capitol discuta categoriile de 'exceptionalities', in functie de:

- behaviour
- communication
- intellectual
- physical
- multiple

Se mai discuta de categoriile de personal implicate, de echipament necesar si cum se poate obtine, cum se face un plan individual de educatie si cine este implicat, ce fel de program e potrivit (adaptat, modificat, alternativ), roluri si responsabilitati, alte resurse care vin in ajutorul familiei etc.

Pentru mine subiectul asta a fost foarte de folos, nu numai ca am invatat inca putin despre cum functioneaza lumea in care traiesc, dar am invatat foarte mult despre obstacolele prin care trec familiile cu copii cu dizabilitati. Si daca dintotdeauna mi-am educat copiii sa fie emaptici si atenti la nevoile altora, acum stiu ca voi insista si mai mult pe asta, tinand cont mai ales de faptul ca unii dintre noi au poveri mai greu de carat decat altii.

nelia spune:

Sa nu cred ochilor cind am vazut cartea rusului recomandata si in citeva cursuri de pe aici. Si chiar unii care nu sint de acord cu schimbarea termenului, caci il considera bun si atotcuprinzator asa cum este.

Agnes, si eu cred in ideile tale si sint oarecum si ale mele. Atit m-am mai mulat, ca parinte, pe programa de aici, de exemplu, ca sa-mi ajut copiii, incit pot sa inteleg foarte bine ce spui. Programa e una, e facuta mai bine sau mai putin bine tinind cont de anumite cunostinte pe care un copil de o anumita virsta ar trebui sa le stie. Daca e bine facuta, echilibratea, realista, adica nici prea slaba, nici prea elevata, atunci e in regula, nu ea e problema. Pe mine metodele imi dau de furca si dupa ele felul in care sint intelese si aplicate de cei care ii invata pe copii.

De cind sint aici si, mai ales, dupa ce au plecat de la sin si au iesit din scutece, tot citesc si invat despre procesul acesta de invatare si de acumulare de cunostinte, de informatie, cit si despre educatie in general.

Copiii sint atit de diferiti, eu am trei si nici unul nu seamana cu celalalt. Au stiluri diferite de invatare, au moduri de inteligenta diferite (asta spuneam despre proiecte, caci am gasit cite ceva despre inteligente multiple si incluziune)... ce mai, sint unici. Si eu cred, ca intr-un fel sau altul, toti copiii au nevoi, unele dintre ele fiind chiar speciale si nu se rezolva doar prin mularea lor pe programa si integrarea in sistem, ci cumva trebuie sa fie un schimb reciproc, si sistemul sa se muleze pe ei, sa se adapteze la nevoile lor, ale tuturor, acordindu-le atentie acolo unde au nevoie si cita au nevoie.

nelia spune:

Terapie prin arta = intregire prin arta! Este numele unui atelier dat acum doi ani de o terapeuta cu ajutorul artei in centrul unde lucrez eu.

AgnesLuca spune:

Of, Nelia, nu ma fa sa gugalesc tirziu in noapte, te rog zi-mi numele rusului si ce zice el pe scurt eu am scris doar din informatii la nivel superficial, din auzite, cind am pus defectologia la colt . Sin mi se pare si numele sinistru tare, ma ia cu fiori cind il citesc.

rrox3 spune:

N-ai mintit prea tare Profesorii mai varsntici folosesc termenul defectologie. Ca specializare deja se numeste psihopedagogie speciala. Chiar si in cursul cu pricina sunt folositi ambii termeni alternativ.

In fine, eu nu ma impiedic in termeni si denumiri, cred ca oricare din ei poate fi folosit constructiv si in sprijinul copiilor si, tot asa, oricare poate fi folosit depreciativ.

rrox3 spune:

Eu sunt convinsa de mult Agnes si de ce spui tu si de multe altele pe care mi le-as dori diferite in sistemul de invatamant. Atat doar ca toate astea sunt pura utopie pentru Romania in prezent.

Mi se pare mai realist sa militezi, de exemplu, pentru:
-integrarea copiilor cu dizabilitati in clase normale in cazul celor ce fac fata cu ajutor,
-clase speciale in scoli normale pentru cei care nu s-ar descurca in clase normale,
-acces in invatamantul liceal si universitar pentru tinerii cu dizabilitati,
-educarea societatii in directia respectarii drepturilor persoanelor cu dizabilitati.
Astea mi se par mai realizabile decat schimbarea sistemului educational cu totul.

Parerea mea, desigur.

AgnesLuca spune:

Daca-i zici "defectologie" se subintelege o anumita paradigma actualmente depasita (nu ma mir ca-i mai zic asa doar mosii). Daca-i zici "psiho-pedadogie" nu prea-i o disciplina de sine statatoare. Nu stiu cum e in alta parte, dar problema HP-ului german chiar asta si este, ca-i lipseste acel ceva care s-o pozitioneze intre celelale discipline pe care le amesteca (pe linga psiho si pedago ar fi medicina si o pulbere de etica si antropologie pe deasupra lor )
Dar na, asta-i teorie...

Legat de practica, intuiam motivele tale si iti si dau dreptate, tu fiind un fel de voce principala la acest concert. Numai ca eu ma incapatinez sa fiu intr-o tonalitate un pic pe linga, care deranjeaza un pic amintind ca ar mai fi ceva . Astfel incit, nu cumva sa se creada ca realizindu-se tot ce ai scris tu cu liniute, treaba-i completa.

AgnesLuca spune:

Hai ca acuma dupa ce-am scris mesajul si m-am gindit sa-ti aprob topicul am vazut si fraza asta.
Io daca as putea, as arunca in aer tot sistemu asta, nu numai din Ro, ci de pretutindeni, ca sa trebuiasca sa fie reconstruit din temelii si sa se scape de tot balastul pe care il tiriie in virtutea inertiei.

rrox3 spune:

Ha, ha, Agnes, mi te-am si imaginat bubuind Sistemu'