M-am hotarat.........adoptie(86)

printe spune:

Buna fetelor,

De acord cu Malex. Suntem multe din provincie, dar am vazut ca sunt si multe fete din Buresti. Este dispusa vreuna dintre voi sa mearga?
Propunerile putem sa le postam aici sau pe mail-ul comun, cum se doreste.
Eu deja am cateva idei....

gabriela_tutuianu spune:

liniste totala .

athosica spune:

Buna fetelor, nici un semn, nu aveti vesti bune?:( eu nu stiu ce se intampla sunt atati copilasi abandonati si ei spun ca nu sunt copii....la naiba...sistemul este bolnav rau! ce treb sa facem ca sa schimbam ceva? copilasii saracii stau si sufera prin spitale iar noi suferim ca nu ii avem acasa, sa le oferi tot ce au ei nevoie! M-am saturat sa mai astept atat, atata indiferenta nu am vazut... este vorba de un suflet, un copilas abandonat care nu are pe nimeni, un copiLAS CARE ARE NEV DE NOI , DAR CARE NU ARE DREPTUL LA FERICIRE:(LA O FAMILIE!SUNT F SUPARATA AM IMPRESIA CA NE ZBATEM IN ZADAR,NU SUNT COPIII..., EU NU CRED CA IN TOATA TARA ASTA NU SUNT COPII ADOPTABILI, SA NU MAI VB DE COPILASII ABANDONATII CARE STAU SI ASTEAPTA SA DEVINA ADOPTABILI PANA CRESC SI NU II MAI IA NIMENI...oFF sunt asa de suparata, imi doresc atat de mult sa devin mama, sa imi strang copilasul la piept! va pup dragele mele sper ca voi sa veniti cu vesti bune!

simo_73 spune:

Athosica, sunt de acord cu tine, cand am pornit pe drumul acesta eram foarte bucuroasa ca voi deveni in sfarsit mama, dar pe drum cand intalnesti bariere incerci sa treci tu peste ele, dar si cand observi ca devin din ce in ce mai dese aceste bariere chiar simti ca te lupti cu morile de vant.
Si totusi speranta moare ultima........

malex spune:

Din pacate aceasta flacara a sperantei se stinge in fiecare zi.........

loriana74 spune:

Dragele mele , nu va lasati coplesite!Nu-i voie ! Sigur la inceputul asta de an vor fi declarati mai multi copii adoptabili, ca efect al "minunatei" legi de anul trecut.Sigur fiecare ne vom tine copilasul in brate.Este insa atat de greu drumul pana acolo...Ce-i minunat este ca ORICAND poate aparea ingerasul .De fiecare data cand suna telefonul suntem mai aproape cu un pas !
Noi asteptam acum citatia pentru incredintare.Doamne ,cat urasc verbul "a astepta".Dar poate asta a fost lectia pe care trebuia sa o invat : sa invat sa astept.Abia astept sa ne luam fetita acasa si , in acelasi timp , ma simt atat de coplesita de ce va urma...Va pup pe toate!

gabriela_tutuianu spune:

si eu astept ca noua lege sa declare adoptabili copiii de mici . practic cei parasiti devin adoptabili la 6 luni . asta ajuta copilul , probabilitatea sa ajunga la o familie adoptatoare este pe la 9 luni . adica de foarte mic . si ce bine ca este asa . uhn copil poate ajunge in familia lui mai devreme si il ajuta in crestere , educare , pregatire ca viitor adult .

QiaoBing spune:

Salutare
Va urmaresc de ceva vreme si acum am nevoie de sfaturile voastre. Pe scurt despre mine ... am ajuns la 43 de ani tot sperand ca o sa am copilul meu. Pot sa spun ca viata mea are un decalaj, sau ca am cam pierdut startul Am avut o extrauterina la 30 de ani si un logodnic care m-a abandonat in spital pt ca nu am fost in stare sa ii fac un copil, am gasit barbatul potrivit si m-am maritat abia la 39 de ani, la 41 am avut o ultima sarcina naturala oprita in evolutie, au urmat o inseminare si 3 FIV-uri fara succes. Dupa ultima procedura tot pendulez intre inca o incercare cu material propriu (care stiu cat e de utopica), cu ovocite donate sau adoptie (varianta spre care inclina f mult sotul). Am argumente pro si contra pt fiecare varianta si nu am reusit sa ma indrept 100% doar spre una din ele. Stiu ca am niste pitici dragalasi pe creieras ... din cauza lor am tot amanat momentul demararii atestarii. Mi-a fost "teama" ca ne va reusi si un FIV si ni se va prezenta si un copil in aceeasi perioada; iar eu pur si simplu nu ma simt in stare sa ingrijesc un bebelus si in acelasi timp sa ii acord atentie si sa ajut sa se integreze si un copil adoptat.

In sfarsit, tocmai cand ne hotarasem ca de saptamana asta sa luam drumul directiei pt a demara cu dosarul, se pare ca viata s-a gandit sa imi dea un ghiont. Am primit un tel de la o prietena care m-a intrebat daca nu suntem interesati de un copilas de nici 2 saptamani, pt ca mama lui nu vrea sa il tina si a inceput sa intrebe in stanga si drepata; se pare insa ca nu a facut inca nimic oficial. Prietena mea e mama de curand si f sensibila la tot ce inseamna copilas abandonat, dar fara cea mai mica idee ce inseamna procesul de adoptie. Acum, eu stiind cat de cat cum sta treaba cu copilul adoptabil, atestatul si nu ai voie sa iti cauti copilul, am zis initial ca nu avem cum, dar pe urma mi-am amintit de plasamentul de urgenta. Am vazut ca tocmai ati discutat si pe tema asta, eu recunosc ca nu am studiat nimic despre pt ca nu am luat in calcul varianta asta. Dar acum, daca mi s-a prezentat aceasta oportunitate, nu pot sa intorc capul fara sa incerc sa vad daca are sanse de reusita (chiar daca eu sunt f sceptica).
Sotul a vorbit cu o avocata care a promis ca ii da pe mail detalii ce trebuie facut ... si i-a dat legea.
Intrebarile mele sunt:
1. e posibil sa luam in plasament un copil care este din capatul celalalt al tarii ?
2. se acorda concediu de maternitate in cazul plasamentului si din ce moment ? eu am inca zile de concediu de anul trecut ramase, dar nu cred ca mi s-ar aproba sa imi iau tot concediul o data... si dupa aia ce fac ?!?
3. se pastreaza confidentialitatea familiei care a luat copilul in plasament ? sau mama poate alege familia ?
4. daca initiez procedura de plasament, banuiesc ca nu are rost sa demarez tot acum si dosarul pt atestat

nu stiu prea multe detalii - daca apare sau nu si tatal pe certificatul de nastere, doar ca mama are 20 de ani, e studenta si a zis ca nu se descurca sa il creasca si vrea sa il dea. acum exista si varianta ca se poate razgandi. persoana care i-a spus prietenei mele de caz a fost reticenta cand i s-a spus de noi, pe motiv ca ar fi preferat (aici nu am inteles daca ea personal sau mama copilului) sa fim din aceeasi localitate - ceea ce imi ridica niste intrebari despre gandurile de viitor. prietena mea a promis ca o sa se duca in w-e sa le duca niste lucruri ocazie cu care o sa o vada pe mama si copilul si o sa aflu mai multe atunci. Intre timp incerc sa imi "fac lectiile"

Monique77 spune:

eu as zice - GO FOR IT!

ca sa iti raspundem al intrebari:

1. e posibil sa luam in plasament un copil care este din capatul celalalt al tarii ? - e posibil.
2. se acorda concediu de maternitate in cazul plasamentului si din ce moment ? eu am inca zile de concediu de anul trecut ramase, dar nu cred ca mi s-ar aproba sa imi iau tot concediul o data... si dupa aia ce fac ?!? - se acorda concediu de maternitate, chiar daca e doar in plasament
3. se pastreaza confidentialitatea familiei care a luat copilul in plasament ? sau mama poate alege familia ? - nu se pastreaza - mama naturala va sti unde e copilul ei, la ce familie, e instiintata
4. daca initiez procedura de plasament, banuiesc ca nu are rost sa demarez tot acum si dosarul pt atestat - nici nu ai voie. intai iei in plasament, dupa 6 luni timp in care copilul sta la tine, tu vei avea prioritate in a-l adopta. deci abia atunci vei incepe procedurile de atestare, nu mai devreme

e intr-adevar destul de naspa ca mama naturala sa stie unde e copilul. sa nu il hartuiasca mai tarziu, si pe el si pe voi....

printe spune:

Qiao, ia in considerare ca mama se poate razgandi si acum pana faceti demersurile pentru plasament dar si pe parcurs. Daca nu-si da acordul pentru adoptie si toate rudele pana la gradul 4, singura varianta ca sa fie declarat adoptabil pe viitor e ca nici una din persoane (parinti, rude pana la gr4) sa refuze in mod repetat sa ia contact cu copilul rimp de 1 an. O singura vizita din partea mamei duce la nedecrarea copilului adoptabil.
De asemenea nu exclude varianta ca acel copil sa nu fie declarat adoptabil niciodata.
Garantii n-o sa ai, dar fa cum iti zice inima. Depinde ce si cat poti tu suporta.