M-am hotarat.........adoptie(86)

Manuelita spune:

Valentina si eu am avut si am aceeasi curiozitate ..tampita cum zici tu :).
Dar cred ca numai AS care lucreaza cu fam biologica ar putea raspunde. Ptr ca noi adoptivii nu prea interactionam cu biologicii intr un proces uzual de adoptie . (Ce mi place mie impartirea asta in biologici si adoptivi.... Eu incep sa uit ca nu sunt biologica dar in acelasi timp devin din ce in ce mai constienta de contributia primei biologice :) )
Eu sunt f curioasa si as vrea sa stiu daca ceea ce cred eu e adevarat sau naiv, si anume ca saracia e principala cauza a abandonului. Nu intotdeauna direct la modul : nu am ce da sa manance copilului deci il abandonez. Ma refer la faptul ca atunci cand pe parcursul a 2-3 geneartii persoanele respective au trait in saracie si intr-un mediu "toxic" din pct de vedere social si decia a unei familii "normale"', nu li s-au dezvoltat reactii materne normale, nu stiu cum sa se comporte fata de copil, ptr ca in codul comportamentului lor lipsesc bucati. Nu sunt de meserie si probabil abez incercand sa explic ce gandesc...
De aceea de ex la intrebarea de ce nu incurajeaza statul adoptiile fie si numei din pct de vedere financiar, ptr a scapa de o cheltuiala anuala consistenta oer cap de copil crescut in asistenta maternala, as raspunde cu aceeasi intbare: de ce nu investeste statul aceeasi bani in programe eficiente care sa scada abandonul......
La cei minim 40 0000 de copii in sistemul de protectie si numei 2000 de familii care vor sa adopte e clar ca adoptia nu este principalul raspuns la problema abandonului. E doar un procent minuscul. Si dupa cele 2000 de familii vor primi copiii solicitati (ceea ce evident ne dorim cu totii) cine mai ramane sa faca presiune ptr copiii abandonati, indiferent de varsta, stare de sanatate sau etnie?
Pe de alta parte Tin minte ca ma uitam pe o statistica de pe la ORA cu nr de adoptii finalizate in anul 2009, erau doar vreo 800 parca daca nu gresesc si mi s-a parut un numar care s ar fi putut rataci in zecile de mii de copii din sistem si mi s a parut asa de mic incat parca nu reusea sa fie mportant intre atatia alti copii. Senzatia asta a durat pina am realizat ca copilul meu care ptr mine e mai important decat intreg universul e 1 din acei 800. Si 1 s ar putea rataci in cei 800 de mic ce e numarul dar ptr noi e atat de urias de important. Asa ca cifrele si statistica nu prea au loc cand e vorba de pui de oameni.

dacris77 spune:

andre, bine ai venit in grupul nostru, eu am gasit aici sustinere. o idee ar fi sa gasesti colegi care sunt pe forum din capitala ca si tine sa iti impartaseasca din experienta lor.

Manuelita spune:

Am impresia ca nimeni asta sunt eu :) sper sa gresesc.
Dar in caz ca e vb de mine vreau sa ma jsutific. Daca o familie isi asuma riscul de a lua in plasament un copil si asteaptta cumintica sa se traga o concluzie in cazul viitorului copilului iar dpc informeaza biologicii despre unde se afla copilul si ca au dreptul sa il viziteze, si dupa ce se fac eforturi de a ca o legatira intre biologici si copil nu se reuseste si se trage concluzia ca copilul trebuie adoptat de catre familia care l tine in plasament, mi se pare un proces etic, moral, legal, admirabil.
Daca insa dpc omite sa comunice biologicilor unde e copilul si familia face presiuni sa fie declarat adoptabil copilul ( nu stiu exact cum pot face presiuni dar probabil orice e posibil) atunic da, cred ca familia contribuie la abandon. De acord ca minunata reintegrare pe care se bate moneda poate insemna o viata in conditii de sracie, poate un tata betiv care ii mai trage si cate na copilului cand plange in timp ce familia adoptiva, asa "complice" in minima masura la abandon inseamna de obicei o viata mai buna, iubire si stabilitate ptr acel copil. Dar noi nu suntem nici Dumnezeu, nici soarta, nu suntem in masura sa stabilim ce e mai bine.
Copilul meu e iubit si infundat cu ce-i mai bun, fie ca e vorba de complimente, imbratisari sau micul dejun. L am cunoscut adoptabil si stiu destule despre biologici incat sa fiu sigura ca 99.99% nu ar fi putu creste cum trebuie nici daca ar fi vrut. Dar totusi imi tremura sufletul ptr cand o sa trebuiasca sa ii spun ca mama ei a murit dupa ce a nascut-o. Si si mai mult imi tremura pentru intrebarea daca inainte sa moara a dorit-o sau a fost un copil abandonat dinante si despre ntbarea daca acea femeie a mai nascut si alti copii care dupa definitiile familiei adoptive sunt niste straini ptr ca nu ii cunoastem, dar dupa definitia mea interioara sunt frati. La fel de reali si de vesnici cum ii sunt si eu mama si cum ii este si cea care a facut-o si careia as vrea daca as putea sa ii multumesc pentru perfectiunea de copil pe l-a nascut.

marumiha spune:

Cind a trebuit sa merg la tribunal pt.incredintare am intilnit in sala si fam. care erau chemate sa semneze si sa declare in fata judecatorilor faptul ca nu-si doresc copii,copii care devin adoptabili.
Au fost instiintati ca din momentul in care copii vin abandonati ,ei ca parinti nu mai au nici un drept asupra copiilor si au fost intrebati pt.care motiv ii abandoneaza si nu ii vor.
Raspunsul a fost ca :sintem saraci,sintem prea multi in fam.,nu avem ce sa mincam.Ceea ce ma socat pe mine a fost modul si usurinta cu care spuneau acest lucru ,impresia mea e ca declarau cu atita usurinta acest lucru incit nici judecatoarele nu stiau ce sa zica.
Si ii priveau cu stupoare,erau femei si cu siguranta avea si ele copii.
Asta am vazut si am simtit eu ,va spun sincer ca mi-au ramas in minte aceste lucruri care nu sint deloc placute .

Manuelita spune:

Am uitat sa zic ca cu fiecare vomitatura de a copilului pe mine (cand ii e rau vrea numai in brate asa ca s-a intamplat) cu fiecare febra 40 la care m-am infasurat cu ea in cearsafuri reci ca daca o infasuram doar pe ea urla infiorator, cu fiecare bomboana pe jumatate supta pe care mi-a lipit-o in palma, cu fiecare picior in burta pe care mi l-a dat in somn, cu fiecare bucatica de piele de pui pe care mi -a scuipat-o mie in farfurie ca sa nu strice aspectul farfuriei ei am devenit mai biologica. Ma intreb de ce n-am cicatici pe burta ca eu prin cezariana as fi vrut sa nasc daca vroiam sa fac vreun copil :)


Revenind la subiectul cu plasamentul, si eu mi-as dori sa luam in plasament un copl, de data asta negrisor, mulatru. Nu ca un rromisor nu ar fi la fel de demn de iubire, doar am deja unul, ci pentru ca daca si al doilea ar fi rromisor probabil peste cativa ani as reveni iar ca vreau un negrisor si nu ma simt in stare de 3 copii :). Evident mi-as dori plasament in conditiile acelea despre care scriam mai devreme, cu biologicii stiind ca e la noi. Asa ca daca ne citeste vreun DPC (ceea ce mie nu prea imi vine a crede) care ii cauta o casa temporara vreunui negrisor, ii rog respectios sa ma contacteze pe PM unde le pot argumenta cu placere de ce vrem negrisor si de ce credem noi ca am fi o solutioe buna oentru un astfel de copil care dupa ce ca are ghinionul de a fi in grija statului mai e si negru pe deasupra..

dacris77 spune:

valentina, sunt f bune intrebarile pe care ti le pui. noi, oarecum avem o legatura subtila cu biologica, fie ca o recunoastem, fie ca nu. Recunoascand asta, usuram si povara abandonului copilului nostru.

denisa220972 spune:

Bun revenit, servit canutele de lapte( 2 la nr. pana acum) inca nu am renuntat la lapticul de seara si dimineata ,eu ma bucur foarte tare fiindca mai bem lapte.

Prima : o fata de 15 ani ramane insarcinata cu un om mai invarsta(55 de ani)pe timpul lui Ceausescu( cred ca stiti cum era atunci, cand ramanea o fata gravida de fata mare rusine mare si multa barfa. Familie modesta deci nici saraca lipita pamantului , vecini de-ai nostri. Copilul dat spre adoptie sa nu rada lumea, regretul EI ca nu a mai facut copii dupa aceea, am intrebata-o daca nu-i pare rau fiindca a dat copilul spre adoptie, a spus NU, stiu ca este intr-o famile buna, probabil in sufletul ei este o mare durere.

Doi: Finul meu este adoptat de la varsta de 6 luni, mama o fata provenita din Centru de Protectie, acum face centura orasului, a semnat hartiile fara nicio remuscare .

Trei. Mama mea este AM. are doi copii in grija de la varsta de 3.10 luni fetita si baietelul 4 si 8 luni.Ar fi putut sa se pensioneze din 2008 anticipat, nu a vrut ca, ce face ea fara " ce doi care au speriat vestul", concluzia fac parte din familie.

Fetita este acum la liceu o domnisoara frumoasa, desteapta, olimpica la matematica, a tinut legatura cu fam. biologica( bunic- bunica) cu mama biologica nu a avut nicio trasarire cand sau intalnit. Mama nu a avut nici o reactie sa spuna, a tu esti xxxxx, nimic, pur si simplu a plecat ca o astepta nustiu care.
Fetitei i-am promis ca daca face Facultatea de Medicina( cu plata fara plata, indiferent cum intra)eu ii suport toate cheltuielile indiferent daca statul isi va lua "mana dupa ea".

Baiatul abandonat de catre mama pe marginea drumului, fiindca cersea cu el la o biserica si a venit politia, a preferat sa lase copilul si sa fuga, timp de 10 ani nu a intrebat nimeni de el, acum in vara aceasta surpriza si-a adus aminte ca are un copil abandonat si il vrea acasa, fiindca vrea sa plece in Spania ca, ia gasit loc de munca( sa mentionez ca este de etnie rroma mama).
Iauzi draga, cand era bolnav si arata precum un paianjen, si vorbea un limbaj numai de el inteles nu a mai durut-o inima de el.
Tin sa mentionez ca mai are in sistem inca 3 copii cu varste cuprinse intre 2 si 5 ani, pe aceea nu-i vrea ca nu are cu ce-i sa-i hraneasca.
Trageti voi concluzia pentru ce-l vrea.
Sincer ma doare sufletul pentru el, norocul lui este ca are peste 10 ani si poate sa-si hotarasca singur unde vrea sa stea, este alegerea lui, nu-l influientam cu nimic.

Ce este in sufletul biologicilor? probabil DD stie, eu stiu ce este in sufletul meu cand vad atat suferinta pe chipul lor, ma razvratesc impotriva sistemul, legii,a oamenilor care se ascund in spatele unei legi si a societati in care traim.

denisa220972 spune:

Manuelita Da, dar nu in mod direct, tu ai avut curajul sa intrebi( sa te intrebi singura), EU am avut puterea sa-mi raspund"DACA SUNT VINOVATA CU CEVA".

Am pus asa in balanta:

1. Tata singur care mai are in grija un copil mic, fara venituri,o bunica bolnava, constient de puterile lui.
Pot spune cu mana pe suflet ca usor nu ia fost absolut de loc, este un om cu un bun simt foarte rar intalnit .
Pot spune ca, am facut pe dracu in patru sa aflu ce a spus in sala de judecata, fiindca a fost chemat de doua ori, cand a fost intrebat de catre judecator daca este de acord ca copilul sa fie dat spre adoptie si sar putea sa nu-l mai vada niciodata, a raspuns cu capul in pamant citez" Prefer sa nu o mai vad niciodata decat sa moara".

2.Biologica-
Copil furat de la sot, incepe calvarul unui copil de 1,9 luni.
Abandonata pe malul apei- lasata sa se inece,gasita de catre sateni, dusa acasa la bunici din partea mamei, lasata pe marginea drumului- muscata de fata de catre caini, a cersit cu ea in brate, a fost cu ea sa o arunce in fata trenului, a lasat-o pe treptele politie la 11 noaptea, a vrut sa o vanda la tigani, a abandonat-o la -20C la marginea satului, mai mult dezbracata decat imbracata.

Oare politia , asistentul social de la primarie, vecini pot sa doarma noaptea ,fiindca nu a dat doi bani pe viata unui copil, oare si-a imaginat cineva ce a fost in sufletul acestui copil trecand prin atata suferinta, oare noi oameni mari am fi rezistat? Sau ce trebuia sa se intample cu ea, sa moara? A avut un inger al ei pazitor, fiindca altfel nu-mi pot explica cum a scapat din atatea incercari.

Cum poti sa spui tu ca mama cand iti vine citatie de la Tribunal sa te prezinti sa spui ca esti de acord/ nu esti, cevaaaaa-
"Nu ma duc sa nu mi-o dea inapoi ca ii tai gatul".

Oare eu sa ma simt vinovata pentru faptul ca am luato in plasament? Sa ma simt vinovata pentru faptul ca este vesela? Daca ar fi sa o iau de la inceput la fel asi proceda.

valentina30 spune:

Fetelor, va multumesc pentru impresiile impartasite
Se pare ca sunt cazuri si cazuri, dar pana a ajunge sa contribuim noi la abandon...e cale lunga...
La unul din cursurile de sociologie mi-a placut un studiu, dar nu mai stiu cine l-a facut:
Oamenii cred k natalitatea duce la saracie si la foame, cad, de fapt, foamea duce la natalitate...
Si daca o luam logic, familiile cu un loc de munca, cu interese profesionale, se mai ocupa si de job, de avansare, nu ca ar pune fam pe locul 2 sau 3...
Pe cand cei saraci, fara serviciu, fara ocupatie...ce sa faca si ei?Fac copii...
Iar abandonul...eu cred k nu inteleg f bine termenul(sa nu ma intelegi gresit, Manuleita). Prin abandon eu inteleg k fam biologica s-a despartit de copil, l-a lasat undeva, nu-l ia langa ei...
Ce legatura avem noi cu abandonul?Nu vb de cazul mamelor disperatie care nu au cu ce sa-si creasca copiii, care cer ajutor, merg in centre pt mame si nou nascuti...eu vb de cei care nu ii vor, nu ii iau acasa, dar nici nu-i dau spre adoptie....
O astfle de mam crede k dc e deacord cu adoptia, il da statului...pai nu il da statului, il lasa sa-l ia o familie.
Dc il abandoneaza si il blocheaza in sistem il da statului...k sa fim seriosi:cati copii din sistem, din centre,atunci cand au fost scosi au mers acasa si a fost totul bine? Si ce sa le mai pese lor peste 18 ani?Nu au avut mama cand au avut nevoie..la ce folos la 18 ani?A!k sa fie ei ajutor, k atunci st buni de munca...
Cat despre copiii de la AM, Denisa, in cazul fetitei, e mare noroc cu tine, k o vei ajuta, sunt convinsa, dar ce fac altii...oricat s-ar atasa de ei, AM ii ingrijesc pt salariu,iar cand st mai mari, trebuie sa faca loc altor copii mai mici, care vin din urma si vin tot mai multi....
Si Manuelita, cred k multi dintre cei care dorim sa adoptam am vrea sa luam un copil de fam buna, care a avut nenorocul sa ii moara familia in accident de masina(de exemplu).Dar acum ce sa facem noi? sa ne dorim sa moara, k sa nu fim partasi la abandon, k sa le spunem orfani si nu abandonati?K sa le spunem cand ajung mari:mama ta a murit...k sa nu le spunem: mama ta te-a nascut si nu i-a pasat de tine...dar ce vina avem noi?
Dupa ce ca nu am avut noroc de copilul meu biologic, dupa ce ca am suferit traume de nedecris, sa ma mai consider si vinovata pt k vreau sa cresc un copil care a fost abandonat si poate k ma-sa s-ar fi razgandit...
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, dar eu voiam sa aflu parerile din tabara adversa, nu parerile noastre despre tabara adversa(sa nu intelegeti gresit tabara adversa).
Si sa nu credeti k am pus asa aiurea intrebarile astea curioase...o sa va povestesc intr-o zi...
Feleor care ati adoptat si care doriti sa adoptati, sa stiti k suntem niste curajosi si suntem admirati pentru deciziile noastre si nu trebuie sa ne consideram vinovati, pentru ca tot asa vom fi priviti mai tarziu si de copiii nostri....asa cum ne consideram noi, tot asa ne vor vedea si ei...iar eu vreau sa fiu un dar de la Dzeu...

denisa220972 spune:

valentina30 eu am mare noroc cu ea, fiindca i-mi umple sufletul de bucurie cand o vad, eu cred ca , la patru ani si ceva stie foarte multe avand in vedere ca ea are si o perioada de recuperat,vreo doi ani si ceva,cand nimeni nu sa ocupat de ea, a fost lasata in voia sorti, credetima ca trei luni a asimilat orice informatie, era atenta la absolut orice in jurul ei, nu vorbea prea multe, era un copil interiorizat care nu exprima nimic de teama sa nu fie certata sau batuta.
Acum stim sa vorbim putina engleza(culori, numaram, gradele de rudenie,sa ne prezentam, forme de salut) fara ca eu sa o oblig sa invete.Stim foarte multe poiezii,povesti, stie capra cu trei iezi si cei trei purcelusi cuvant cu cuvant. Am ramas masca cand a luat cartea cu povesti si mi-a spus "mami vrei sa-ti spun o poveste?" ma copia exact cum citesc eu,stim sa inumaram pana la 100, cunoaste mai mult de jumatate alfabetul, stam bine acum la activitati matematice,formele geometrice , ce mai vreau? nimic, doar sanatate.

Nu am sa-i spun niciodata lucruri grele despre mama, doar atat sa se roage pentru sanatatea ei.
Stie ca mai are un fratior, sunt amintiri ale ei care ii apar si dispar, atunci nu insist dar nici nu o mint ca nu este adevarat, indulcesc adevarul.
Stie ca este cel mai bogat copil, are 8 bunici si 4 parinti, este cel mai adorat copil de catre noi.

PS. Sper sa fi retinut bine, tu lucrezi in invatamant ? ce sa mai intampla cu clasa zero? fiindca incep sa ma interesez de acest capitol.Doamne ce au trecut ani.

O zi buna la toata fetele