M-am trezit brusc mama unui copil de 3 ani :)

erato spune:

Eu m-am trezit brusc mama unui baiat de 5 ani:), baiat pe care l-am adus acasa fara sa fi stat cu el doar noi, in familie, nici macar 5 minute. El crescuse intr-o familie de asistenti pana la varsta asta, nu intr-un centru. Au fost multe momente frumoase si unice, dar si multe momente grele. Instinctul matern s-a dezvoltat din prima clipa, iar dragostea pt el a crescut si creste in fiecare zi. Problemele au venit si au trecut, am cerut si ajutor specializat, ceea ce te-as sfatui si pe tine. Vei vedea ca totul are o rezolvare cu multa dragoste si cu multa rabdare. Arata-i dragostea ta clipa de clipa si asigura-l ca va fi cu voi pt totdeauna, restul se va rezolva.
Cu bomboanele se va rezolva cand va vedea ca la voi gaseste tot timpul bomboane si ca poate manca atunci cand isi doreste. La inceput lasa acces liber la bomboane (desi nu sunt sanatoase), iar treptat, cand va capata incredere ca bomboanele nu-i vor lipsi si nu i le mamanca nimeni, incepi sa i le restrictionezi putin cate putin.
In ceea ce priveste cosmarurile, ai putea sa ceri ajutor specializat, dar in acelasi timp, sa nu folosesti niciodata exemple sau amenintari cu Bau-Bau, restrictioneaza accesul la desene sau calculator, doar la cele frumoase si vesele, fara violenta, fara fantome, fara monstri. Iar seara, la culcare, fa-ti timp si citeste-i povesti, faceti un ritual la culcare: baita, poveste, imbratisarea si pupicii de noapte buna, o lumina de veghe daca doarme singur, o jucarioara de plus cu care sa doarma. Toate aceste rituluri cu povesti si iubire multa ii vor face bine si cosmarurile vor disparea putin cate putin.
Nu-ti face griji, vei fi o mama buna si te vei descurca foarte bine.

erato spune:

Laurino, acum am vazut postarea ta cu ceea ce s-a intamplat cu baiatul tau. Eu cred ca e bine postat subiectul tau la adoptii, pt ca si tu esti una dintre noi, mamele prin adoptie, chiar daca ai gasit o portita unde legea scartie. Nu esti nici prima, nici ultima care ocoleste legea, chiar si aici, pe acest forum, sunt mame care au gasit diferite portite in lege si diferite modalitati de a-si aduce acasa puiul nenascut de ele. Imi pare rau ca unele fete te-au luat asa la intrebari, de obicei, orice nou venita era primita cu incurajari si vorbe bune. Dar sunt sigura ca nu au avut intentii rele, au dorit doar sa afle cum ai reusit. Si cand vei avea avea timp si linistea sufleteasca necesara, poate le vei satisface curiozitatea.
Cat despre baietelul tau, cu atat mai mult are nevoie de iubirea voastra, de sprijinul si ajutorul vostru, al celor ce iubesc dincolo de barierele "sangelui".
Cred ca o stii si tu, copilasul tau are nevoie de ajutor specializat, daca a asistat la asemenea orori.

Laurino76 spune:

Multumesc mult Erato pentru sfaturi. Voi tine cont de ele. La desene animate se uita doar la Thomas, Mickey MOuse si Pompierul Sam :) De povesti nu prea vrea sa auda, din ce am inteles la centru le spuneau cu forta si el asociaza asta cu stat in pat obligatoriu si centrul de copii. Asa ca ii mai spun dimineata, joc teatru - intonez si ma joc cu el in timp ce povestim.
Referitor la problema lui, ne-am panicat un pic pt ca nu am stiut de la inceput. Ne-am suparat pe directoare ca nu ne-a spus si am sunat la o prietena psiholog, ne vedem cu ea in seara asta. Eu sunt de profesie criminolog si m-am ocupat de copii agresati, copii de infractori, cam stiu ce trebuie sa fac dar sunt implicata emotional si mai bine o las pe colega mea sa faca ce trebuie.

Plus ca Andrei are aproape 4 ani si nu stie sa vorbeasca corect si am angajat un logoped sa faca exercitii. Facem si noi cu el. Numaram alune si ratele cand facem baie si tot asa. Sunt ceva probleme de pronuntie, dar recupereaza foarte bine timpul pierdut. Pana acum 10 luni nu stia sa vorbeasca deloc. Nu stia nici macar un singur cuvant. Doar onomatopee. Acum deja stie sa numere - ajutat, stie si poezii, tot ajutat. Evoluam.
O sa evoluam si cu cosmarurile, sunt sigura.

valentina30 spune:

Laurino, imi pare rau ca baietelul a trecut prin astfel de traume, dar e bine k ati aflat si sunt convinsa ca iti vei oferi multa dragoste si va trece peste trecutul trist.
Cat despre ceea ceea ce ziceai cu declaratiile,da, ai dreptate. Familia sau tutorele, precum si rudele de pana la gr 4 trebuie sa declare in fata instantei ca sunt deacord cu adoptia. Doar k nu au dreptul sa aleaga ei o familie la care va merge copilul, pt ca se considera ca au intervenit inferese financiare. probabil ai vazut reportajele la tv.
Cat despre ocolit legea, nu e deloc ocolita. E absolut legal, doar k e un alt drum.
Tu iei copilul in plasament de urgenta. Este necesar sa stea la tine minim 6 luni(k sa se acomodeze cu mediul familial),iar cand copilul va deveni adoptabil, tu ai prioritate la adoptie.
La fel este si in cazul asistentilor marenali. Dc au tinut un copil mai mult de 6 luni si acesta a devenit adoptabil, PC este obligata sa instiinteze Am de noul statut al copilului si sa il intrebe dc vrea sa-l adopte. Dc nu vrea, trebuie sa dea declaratie. AM trebuie sa pregateasca copilul psihic ca va primi o noua famile, pt ca pana atunci familia lui a fost cea a asistentului...
Sunt multi AM care se atasaja de copii si ii infiaza chiar ei. Aceeasi avrianta este si cu plasamentul, doar k il cresti pe cheltuiala ta, fara sa fi angajatul PC.
Doar ca aceasta varianta implica riscuri despre care s-a mai scris si pe care ti le asumi.
Deci, nu se ocoleste legea.
Numai k tu ce ne-ai zis la inceput: k ai gasit, k tu te-ai zbatut, k dc noi nu ne zbatem...k avocat, k ... multe altele, nu prea au picat bine.
Cand treci prin multe incercari ale vietii te gandesti: mai am putere sa iau un copil si sa mi-l ia, sau sa ma santajeze familia biologica toata viata?
Deci, sa nu ne intelegi gresit si sa nu eviti sa ne intrebi sau sa ne imbartasesti din ceea ce cunosti. Bafta multa!

danaionela spune:

Laurino , poti sa-ti activezi PM-ul

Rufus spune:

Te lamuresc eu de ce. Mesajul tau initial era despre adoptia unui baietel, asa ca Marius ti l-a mutat aici (de unde o fi fost).
De fapt, pe tine nu musai adoptia te interesa, ci anumite probleme pe care le intampinai cu Andrei si pentru care voiai sfaturi.
Interventia mea la subiect s-a vrut in primul rand o felicitare sincera pentru gestul tau, dar si o mirare pentru faptul ca te irita si nu prea ai timp de intrebarile fetelor despre adoptie, tu dorind de fapt altceva.
Acum ne-am inteles cu totii.

Rufus, Tora si iadele