Despre integrarea in scoli si societate(2)

viviana spune:

Condescendenta

capcaunul spune:

Mea culpa.
Micile diferente intre engleza si romana ma omoara, comfort/confort, absorption/absorbtie, condescent/condescendent, si mai sunt.

nelia spune:

A spune ca se confunda toleranta cu condescendenta e asa cum s-a spus la aceste discutii ca a fost o eroare de comunicare. Chiar si eu am crezut ca asta a fost... evolutia lor a aratat ca n-a fost asa ceva.

Stiu bine termenii si stiu si pe pielea mea si ce vad aici, unde traiesc, ce poate naste toleranta gresit inteleasa. Repet, nu a fi tolerant in sens uman ma deranjeaza, ci ceea ce se intelege astazi din acest concept si manifestarile lui in viata de zi cu zi. As putea veni, desigur, cu linkuri despre acest concept in filozofie si sociologie, insa nu cred ca e cazul, google-ul e mare, netul la fel, le poate cauta oricine, in ce directie doreste.

Sa va dau un exemplu, ca poate intelegeti mai bine ce vreau sa spun si nu e in general, ci se refera chiar la discutiile din ultimul timp.

Vine unul si spune 'zero toleranta (deci nu condescendenta) pentru agresiunea fata de copii. O palma nu inseamna educatie, ci inseamna abuz'. Toata lumea pare a fi de acord, caci nu, e evident ca o palma data unui pitic nu e educatie, ci e o lipsa de control a adultului. Asta chiar daca acceptam ca se poate intimpla si la noi, cel putin teoretic... Insa mai vine unul si spune 'hai, mai, caci nu o palma lasa urme, ci contextul in care a fost data, ca poti sa mai dai si o palma daca chiar nu mai poti, dar daca ea vine des, pe fond de urlete si de jigniri, asta e ceea ce se poate numi abuz, nu o palma'. Iar lumea gindeste si spune, da, mai, asa este... ca si eu i-am mai dat cite una, si eu am mai luat de la parinti cite una si n-a murit nimeni pina la urma. Nu se dau avertismente, nu se supara nimeni, se discuta. Insa mai vine unul si spune 'bataia e rupta din rai, ce tot analizati atit, si noi am fost batuti, si eu imi bat copilul cind nu asculta, si n-am patit nimic, uite, sintem educati si adulti responsabili'. 'Si trebuie batuti bine, eu il bat pe al meu cu cureaua, numai de frica ei stie.' Si aici avem de ales, ori respectam dreptul la expresie libera si spunem 'ah, noi sintem civilizati, respectam orice opinie, sintem toleranti cu toti si dam dreptul la toti sa se exprime'. Unii iau pozitie si combat a treia parere, au combatut-o si pe a doua, dar sa zicem ca o putem accepta, putem fi toleranti cu ea... desi nu sintem de acord, dar a treia iese din discutie. Deci o combatem, cu argumente. Cel care a spus-o insista ca are dreptate si ca are dreptul sa faca asta, ceilalti incearca sa-i schimbe conceptia, caci un copil sufera in situatia respectiva... mai vin si altii care invita la toleranta, toleranta fata de ce? Cind e logic ca bataia nu a facut pe nimeni om, doar pentru ca am incasat-o si o dam mai departe, deci intr-un fel sintem de acord ca sa ne justificam actele, cautam pozitivul.

Deci, daca eu sint total de acord cu primul enunt, pot tolera al doilea si la al treilea iau pozitie si ma asez categoric impotriva, chiar si fara argumente daca nu am timp sa le aduc, respingind total practica si beneficiile ei, cum sint: intoleranta sau necondescendenta ori incondescendenta, caci nu stiu cum se spune.

Eu cred ca sint intoleranta, adica nu suport adevarul acestui enunt numai de dragul unui dialog civilizat, cu zimbetul pe buze sau de frica avertismentelor. Deci toleranta o fi buna, dar zau daca merge peste tot si nici nu e indicat sa fim toleranti si iar toleranti cu practici care fac atit de mult rau!

Are Goethe un citat care mi-a placut si merge sa exemplifice ceea ce am spus: Je préfère commettre une injustice que de tolérer un désordre.

rrox3 spune:

Apar si eu pe dc ca o floricica si dau de urmele furtunii...

Felicitari mamicilor pentru determinarea cu care va cereti drepturile si incercati sa impuneti o atitudine corecta fata de copii, fata de toti copiii.

E dezamagitor sa vezi ca sunt in continuare masurate cu ocale diferite drepturile copiilor si inca pe un forum despre copii.
E trist sa asculti o mamica spunand ca potentialul de dezvoltare al copilului ei ar fi periclitat de prezenta unui copil cu nevoi speciale in clasa. Ce o insemna pentru ea dezvoltarea?
Multa ignoranta, rigiditate si idei preconcepute care trebuiesc cumva surmontate pentru a impinge/ convinge societatea sa isi protejeze toti membrii si sa le asigure drepturi egale.

rrox3 spune:

In privinta milei sunt in asentimentul Anei. Mila si compasiunea nu sunt acelasi lucru, dar sunt de acord ca sunt chestiuni de sensibilitate semantica deja. Ca putem fi subiectivi si putem atasa fiecare un inteles si o traire putin diferita aceleiasi etichete semantice.

In opinia mea, mila e degradanta, manjeste, il situeaza pe celalalt pe o pozitie inferioara, lipsit de capacitatea de a o parasi. E cumva senioriala.
Compasiunea, pe de alta parte, e de pe pozitii egale, contine empatie si intelegere.

Toleranta insa nu o vad nicicum negativa. Avem cu totii nevoie de ea. Inseamna acceptare, chiar daca nu esti de acord cu ea. Uneori tolaranta vine din proprie convingere, alteori e impusa de societate. Oricare ar fi cazul, e benefica.
Asta nu inseamna ca trebuie sa toleram orice.
Toleranta se refera la persoane, nu la comportamente.

nelia spune:

Pusa asa problema, sint de acord cu tine, Rufus. Aplicat ce ai scris la discutia despre drepturile copiilor cu nevoi speciale, nu. Ceea ce simti tu pentru copiii refugiatilor si fata de rechini este un sentiment uman si este complet diferita fata de mila fata de copiii cu dizabilitati, insa cu toata mila, e bine sa fie departe de clasa copilului meu ca sa nu-i impiedice dezvoltarea acestuia din urma.

nelia spune:

Sint de acord cu tine unde am subliniat. Spunea cineva, nu mai stiu cine, ca toleranta ar trebui sa fie doar o stare tranzitorie, dupa aceea e musai sa urmeze respectul. Atunci cind se ramine intr-o stare permanenta de tolerare si respectul nu urmeaza, atunci acea toleranta ori e falsa, ori lipseste intelegerea reala a ceea ce tolerezi.

In ce ai scris dupa, nu stiu cum sa interpretez. Vorbind in general, simt in mine tendinta de a fi de acord cu tine si cu Capcaunul cind a spus ca dialog fara toleranta nu exista. Da, e nevoie sa fie satisfacute multe conditii inainte de a incepe un dialog adevarat: intelegere, toleranta, acceptare... Dar poti sa ceri un dialog si sa inviti la toleranta si la dialog cind acestea nu sint satisfacute? Multi cred ca da, eu cred ca nu...

Pentru ca aducind discutia din general la particularul aceste discutii, despre copii cu dizabilitati si drepturile lor, cum pot lua ceea ce ai scris? Ca iti ascult parerea, nu sint de acord cu ea, insa sint toleranta de dragul dialogului? E ideal, mi-as fi dorit asta, insa imi explica cineva cum se poate un dialog intr-o discutie care a inceput cu agresivitate = dizabilitate si 'eu nu vreau sa fie copil special in clasa unde e copilul meu'? S-a facut curat si s-a sanctionat asemenea afirmatii ca sa se ofere un spatiu de dialog? Eu spun ca nu. Nu sintem de acord, dar acceptam si parerea celuilalt, oricare ar fi ea si oricit de mult ar lovi? De ce am face asta? Un singur motiv vreau, de ce?

nelia spune:

Excelent punctat! Categoric, nu am nimic impotriva tolerantei fata de persoana, fata de fiinta umana, dimpotriva, o consider benefica (trebuie sa adaug insa daca aceasta se intimpla la modul real, nu de dragul unor contentii sociale si intre fiinte care se considera pe pozitii egale, adica nu accept nici toleranta care vine de la o persoana catre alta, pentru ca prima se considera mai buna si o lasa sa traiasca si pe cealalta linga ea - pentru ca la nivel de discurs e minunat ce se tot spune, insa in viata de zi cu zi dau prea des peste conventii si prea rar peste convingeri).

Insa nu pot sa fiu toleranta cu comportamentul, gindirea, opinia unei persoane cind aceasta trimite in inferioritate alte fiinte umane (nu comportamente sau opinii, ci fiinta cu totul).

Adela99 spune:

nelia, acolo unde tu spui ca esti intoleranta cu anumite idei, io spun ca nu le respect.
poate ca suntem pe aceeasi unda, da' io m-am exprimat mai incalcit azi-dimineata. cateodata aproape te invidiez pentru rabdarea ta, io nu-s cunoscuta pentru a mea ... ce shod suna :) vreau sa zic ca n-am rabdare (si asta ingreuneaza uneori conversatia)... cateodata simt lipsa de rabdare ca pe un defect in ce ma priveste si rabdarea altuia tot la fel :)

nelia spune:

Adela99, si eu am simtit ca spunem acelasi lucru, dar altfel. Ce sa facem si noi, e musai sa ne toleram una pe alta, asa cum sintem, daca vrem sa scriem pe acelasi forum.

Revin. Deci, cum ma stii, atunci cind sint intoleranta cu ceva, eu spun, vorbesc, scriu ceea ce cred si ce simt. Pentru ca e nevoia mea de a clarifica lucrurile, ori pentru mine, ori pentru cel care a emis o idee sau are un comportament care nu poate fi tolerat. De cele mai multe ori sint respectuoasa, nu intotdeauna, imi mai pierd si rabdarea. Tu ce faci cind nu respecti ideea, opinia sau comportamentul cuiva? SIncer te intreb, pentru ca eu nu vad alta solutie in afara de a spune si de actiona, macar la nivel de sensibilizare.