Demotivarea la job

Simt ca sunt pe marginea unei depresii, incerc sa ma lupt cu ea, dar imi este din ce in ce mai greu. Nu am voie sa ma simt rau, cum s-a simtit ca am o perioada mai proasta au inceput reprosurile si criticile pacientilor, ca nu mai sunt suficient de draguta si atenta, ca am inceput sa imi pierd rabdarea (indreptatit spun eu, insa este greu cu (auto)educatia, stiu...).

Acasa pb s-au rezolvat, chiar nu am motive de suparare, insa am ajuns sa vin demotivata la munca. Ma supara si faptul ca oamenii sunt necistiti, ma mint in fata si parca am parte de dezamagire peste dezamagire. Nu are rost sa intru in detalii, sunt mai multe pb si parca s-au acumulat fara sa vreau, toata lumea trage de mine si nu am cum sa ma impart in atatea directii (in cate mi-as dori sa pot). Si inerent, ajung sa dezamagesc si eu la randul meu caci nu pot/nu stiu/nu vreau sa spun NU, cred ca pot sa le fac pe toate, insa se pare ca nu.

Deci, de unde sa mai gasesc eu motive de bucurie in munca? Si nu, pt faptul ca zambesc nu primesc complimente, dar cand nu zambesc primesc reprosuri.

P.S. Nu este cazul de partea financiara a muncii, cu asta m-am resemnat de mult.

marius spune:

E simplu (relativ ). Fa-ti ordine in viata personala si profesionala. Stabileste-ti prioritizeaza-ti interesele si obiectivele personale. Apoi urmareste doar aceste obiective. Pentru restul invata sa spui "NU".

eumada spune:

Blackule,esti medic de familie din ce povesteai,parca...ei...te cred pe cuvant ca ti se pune pata sa tot scarpini intre coarne toti mosii,babele sau alte persoane.Pe de alta parte esti medic...stiu ca medicii de familie sunt prost platiti si ca au munca multa,dar noi nu ne plangem de faptul ca nu gasim medici empatici?

La 2 ron pe consultatie..zau daca-ti ramane de paine...numa ca ..vezi tu,eu stiu de la mama..meseria asta trebuie sa-ti placa.Sa-ti placa.Lucrul cu publicul,pacient,client..e greu..sunt oameni si oameni...am lucrat 12 ani si zau ca incepeau sa-mi cedeze nervii...nu stiu ce sfat sa-ti dau...decat sa te gandesti la puiu mic....

ch_dana spune:

Incearca sa te gandesti la tine si la copil.

Si poate iti schimbi specializarea (daca ai timp sa reiei cartea), astfel incat sa ai si un job la privat, banuiesc ca medicina de familie nue prea banoasa

eumada spune:

Banuiesti bine,Dana.Nu e banoasa deloc..permite supravietuirea dar nu e.

ina.click spune:

Nici eu nu am alt raspuns din pacate. Cand ma apuca demotivarea ma uit la teancul de facturi si la rate si-mi trece. Sau nu stiu daca imi trece dar strang din dinti si trag mai departe. Ce sa-i faci...
Incerc sa fac ceva totusi; am sa fac niste cursuri anul asta si tot anul asta am sa aplic pentru a pleca in afara. Nu vreau sa plec, dar trebuie.
Asta e unica noastra solutie la care ne-am putut noi gandi.

Pe de alta parte, mi se pare bizar totusi ca ti se atrage atentia ca nu esti zambareata etc din partea pacientilor. Esti medic sau receptionera?

Habar n-am, eu numai la zambet nu m-am uitat cand am intrat in cabinet. Daca esti politicoasa si oferi diagnosticul sau ajutorul potrivit, chiar nu vad de ce ar trebui sa ranjesti fals 8 ore pe zi. Daca asta e pretentia pacientilor, atunci cred ca ei exagereaza putin.

Medicul meu de familie pare dus in lala-land, dar de fapt e o persoana cumsecade si corecta. Recunosc ca ajung pe la el doar pentru trimiteri si vaccinuri; habar nu am pt ce ajung pacientii tai la tine, dar daca tot pentru asta, chiar nu vad de ce ar trebui sa va suradeti musai.

Nici medicul meu nu e cine stie ce hahaila si nu am vazut in viata mea ceva rau in asta. Rade omul cu nevasta-sa sau cu amicii la bere, nu cu mine la vaccin.

edit: am mancat niste virgule, le pun acum la loc.
De cate ori deschid fereastra...

blackgirl0 spune:

Ina, crede-ma ca nu sunt la munca doar pt niste trimiteri si vaccinuri! Sunt la ceva distanta de oras si incerc sa nu pun oamenii degeaba pe drumuri, plus ca fac si garzi acolo, deci clar tb sa fiu oleaca mai calificata! Uite ca si eu sunt de-acord cu pacientii, mi-ar placea sa fiu oleaca mai empatica uneori, insa cand am si eu o zi mai proasta as vrea si eu ceva empatie de la ei. Dar nu se poate. Si crede-ma cand iti spun, ca nimeni nu-i muritor de foame acolo, absolut nimeni. De-asta sunt suparata pe ei: vor si pretind gratuitati si facilitati de la mine (injectii, tratamente) pe care eu dau bani, dar nu si le-ar acoperi din buzunarul propriu. Si numai vreau. De aici reprosurile. Plus colegele (satuc mic ), care abia asteapta motive sa arunce cu noroi una in cealalta. Iar reputatia unui om se distruge asa de usor!

Dana, am un regim semiprivat, asta mi-am dorit sa fac, nu ma vad plecand aiurea 5 ani din oras pt alta specializare. Timp de reluat cartea am mereu, chiar si-acum fac cursuri, iar peste 18 luni merg la examenul de primariat. Ma mai bate gandul si de a doua competenta (am deja una), ba mi-as mai achizitiona si cel de-al doilea praxis, bani sa am pt toate planurile mele. Insa eu investesc o groaza de bani, timp si suflet in job (certuri acasa, copil cu mama mai mult absenta, bani luati totusi din casa), insa nu vad nicio satisfactie morala in schimb.


No, sanatosi sa fim, putere de munca am, doar sa ma ridic din puiul acesta de depresie!
Eumada, cata dreptate ai...

Selene_Bunny spune:

blackule, si altcuiva i se atrage atentia din motive de zambet si rabdare. Stii tu despre cine vorbesc. :)

Persoana in cauza este, insa, ferma, pentru ca i s-au rahatit in cap unii si altii, subminandu-i cheful de a mai fi draguta si amabila cu cine nu merita.

ch_dana spune:

Mdeah...eu din partea unui medic astept profesionalism si diagnostice corecte, ca si Ina, nu empatie si plans pe umeri, ca n-am crescut impreuna. But that's just me...

Explica-le sec si clar ca treburile astea se platesc, deoarece si tu le platesti - daca nu au CAS, asta e. Vor, bine, nu, iar bine. La urma urmei ei au nevoie de tine, nu invers, ca banuiesc ca ti-ar fi mai usor la tine acasa, nu sa faci naveta si pe vremea asta

Intrebare intrebatoare...te-ai gandit vreodata sa plecati din tara ?

andacos spune:

Ba eu astept empatie,respect,zimbet pe buze,salut cordial,diagnostic competent,tratare corespunzatoare de la medicul meu d efamilie.

Si el primeste acelasi lucru de la mine cind intra in domeniul meu.Deci fiecare pe felia lui trebuie sa dea maximum.
Eu am plecat de la un medic tocmai pentru ca nu am primit ceea ce am pretins mai sus.Si eu il pltesc pe el(medicul)din contributzia mea la casa de sanatate.

Black...eu zic ca atita timp cit esti constienta ca trebuie sa fii empatica,zimbitoare,respectoasa...ma rog intzelegi tu ce vreau sa spun...treaba e in regula.Cred ca asa cum ai spus tu,puiul ala de depresie e de vina...insa o sa se rezolve.

Despre ce si cine incearca s aprofite de tine,pune piciorul in prag,mai ales daca financiar nu sunt probleme din partea celor ce cer.

Dana

XIO spune:

Pai trebuie sa le explici frumos ca situatia este in felul urmator si ca ei trebuie sa plateasca.

Dar inteleg ce spui, si eu la unul dintre spitale am fost realmente scarbita si fara pic de motivatie, doar in pacienti mai gaseam bucuria de a lucra. M-am carat rapid de acolo.


Satisfactia o regasesti in munca pe care o faci, in faptul ca tratezi si diagnostichezi samd.