copil cu anxietate separare -cum se vindeca?

vrajitoarea spune:

abia acum am reusit sa citesc toate mesajele ,am un pc care merge greu pe net ,acum sunt la parintii mei.cred ca folositi un limbaj cam dur pt situatia mea, eu nu as indrazni sa fac asta cu nici una dintre voi.pt ca nu poti judeca pe nimeni pana nu o cunosti cu adevarat.si nu mai folosi cuvantul bestiipt ca nu e potrivit.crezi ca il bat din senin ,ca o nebuna,si eu si sotul meu?am o fetita mica pe care andrei o loveste de multe ori cu picioarele in burta sau cap cu o putere f mare,cand eu liupsesc un minut din camera nu mai mult.si atunci se intampla sa ma enervez si sa il lovesc.dar nu l-am batut cu batul sau altceva,doar cu palma.locuiesc cu socrii mei si atmosfera nu e cea mai usoara pt mine de multe ori,asa ca sunt suparata si mai ma enervez .nu cred ca sunt singura de pe acest forum care face asa ceva dar nimeni nu recunoaste.eu am cautat un ajutor dar nu l-am gasit aici,era de asteptat,oricum ajutorul vine de la cei care tin cu adevarat la tine.Si eu am avut probleme cu anxietatea dar le-am depasit,sper sa le depaseasca si copilul meu.

eumada spune:

Copilul imita.

ladyJ spune:

Ai primit ajutor aici, sunt multe postari de bun simt, multe userite care ti-au raspuns prieteneste. Ba chiar ai primit sfaturi foarte valoroase, plus explicatii.
Sigur ca nu a sarit nimeni sa te straga in brate, doamnele de aici au gasit empatie pentru copilas, ca el e neajutorat si mic.

Sotul nu merge la psiholog?

bird70 spune:

Tu justifici bataia baiatului prin faptul ca TIE iti este greu, TU te enervezi, TU esti suparata, etc. Observi cum nu are nimic de-a face cu copilul? Cum copilul este sacul tau de box pe care iti descarci nervii si supararile? Normal ca o loveste pe sora lui, copiii copiaza comportamentul parintilor si asta vede la tine. Tu esti batausa, asa este si el. Nu vei putea sa-l convingi ca a lovi sora mai mica este ceva urat atat timp cat tu esti mare si il lovesti pe el mai mic.

ZIZOU spune:

Pai ce vroiai sa te mangaiem pe cap si sa spunem vai saraca de tine...?
Violenta fata de un copil( chiar si o palmuta )nu se justifica in niciun fel.

Sursa violentei lui fata de surioara este tot la voi. Probabil ca este gelos pe ea ca ii acordati mai multa atentie ei.
Trateaza-te tu inainte de al trata pe el. Si daca nu iti e bine acasa fa ceva in sensul asta nu iti varsa frustrarile pe cel mai mic in ierarhie.

Sincer daca sotul meu ar avea vreo intentie de a da in copilul nostru mor cu el de gat.

anya spune:

http://www.time4music.biz/versuri/ada-milea-are-mama-un-copil

izabela88 spune:

cred ca am pulsul 140 dupa ce am citit!!!
parerea mea strict personala este ca situatia in care va aflati este creata de adultii din casa,situatie careia copii au incercat sa se adapteze in asa fel incat sa le fie cat mai bine.
vorbind de situatia familiala,eu imaginez urmatorul scenariu(comun,de altfel):
tu si sotul ati inceput relatia voastra bazata pe iubire si respect (teoretic);socrii(adica parintii vostri ), fiindca eu nu cred in basme cu "si-au trait fericiti cu totii...",nu stiu cat de acord au fost cu relatia voastra,cat s-au impotrivit si daca nu cumva mai lupta inca ; baiatul(primul nascut) nu stiu cat de dorit a fost in vietile voastre(ale tuturor din casa,desi normal ar fi sa fie vorba de 2 persoane si nu de tot arborele genealogic)dar s-a nascut, si ,dorit/nedorit,asta gadila orgoliul fiecarui barbat(majoritatea isi doresc baieti),deci intr-un final ati ajuns sa-l rasfatati.
cum s-a ajuns la rasfat??? simplu:mama si tata nu sunt de acord cu metodele(daca ele exista)de educare;tata e mai permisiv ca,de,isi vede odorul cateva ore pe zi,ba chiar face front comun cu micul manipulator si incep sa atace mama,subminandu-i autoritatea,deseori jignind-o "nu asculta de proasta/neroada/etc de ma-ta,te apara tati,fa ce vrei tu!",dar nici de mama nu-mi pare rau;cand "bestiutza" e in brate la tata si incepe sa-si agite extremitatile,ea sare cu indemnuri de genul"da-i mama,da-i bataie",de cele mai multe ori ajutandu-l,ca sa simta si tati ceva. ca sa nu-mi sara nimeni in cap,rolurile pot fi inversate,existand chiar situatii in care unul(sau amandoi)dintre parinti actioneaza cat de cat corect in educarea omuletului. vaaaai,dar ce sa vezi!!! pe la noi prin romania familie inseamna tot neamul,deci sa vorbim si despre influenta bunicilor(in general paterni,dar nu-i exclud nici pe cei materni)asupra minunatiilor de nepotei,asadar sa continuam :in general socrii sunt de partea copilului lor,devenit parinte la randul lui si in unele cazuri sustin pe deplin conceptiile odraslei legate de educatia puiului sau,iar in altele,saboteaza fiecare pas al parintilor spre un copil educat(aici nu ma refer la abilitati matematice,cantecele,poezii etc).cui nu-i pare cunoscuta replica "da pe tine cum crezi ca te-am crescut?" sau "eu am crescut n copii,stiu mai bine ca tine"??????nu sunt impotriva sfaturilor,doamne fereste,dar consider ca un parinte are dreptul de a filtra aceste sfaturi si de a-si creste copilul dupa propiile conceptii. iar vorbesc din teorie,fiindca in practica,de cele mai multe ori,parintii sunt firi slabe,maleabile,dezinteresate,comode,cu prea mult respect(lucru ce ma bucura,dar nu dus la extrem)si/sau prea putina incredere in capacitatea lor de a creste si educa un om,asadar se lasa influentati continuu de sfaturile bine intentionate (dar care uneori fac mai mult rau)venite de la "familie".
si daca te razvratesti,in incercarea de a-ti educa propriul copil? pai...sa vedem: in primul rand apar scandalurile in "marea familie",socrii pot percepe dorinta ta ca pe o lipsa crasa de respect la adresa lor,fiul sau fiica lor,pana mai ieri jumatatea ta,cu certurile de rigoare(nu cred nici in familia perfecta,face rau pshihicului ca revistele photoshopate ),azi te trimite la ma-ta (sau te ameninta ca se duce,dupa caz) pentru ca ai indraznit sa jignesti pe ma-sa !!! in al doile-a rand,se prea poate sa primesti invitatii repetate sa parasesti domiciliul;din partea socrilor,ca doar stai la ei in casa;sau chiar de la sot/soata,ca i-ai jignit parintii,(pe care doar el/ea ii poate jigni si de care se simte mai atasat/a decat de familia sa propriu-zisa,formata din sot,sotie si copil/ii minor). in al trile-a rand,e foarte posibil sa primesti amenintari de genul "sa vad cine iti/va mai sta cu copilul sa mergi/eti la servici,petrecere,vacanta etc" sau sugestii prietenoase gen"sa-ti cauti bona la copil!"
repercursiunile sunt multe si putini parinti isi permit "luxul" de a tulbura apele pentru un simplu MOFT,si anume,un copil educat,asa ca ajung sa creada si sa se comporte de parca omuletul e al bunicilor,si nu al lor. si tot ca sa nu-mi primesc niste replici acide,vreau sa precizez ca am un mare respect pentru bunicii care stiu sa fie bunici,care nu-si desconsidera copii din rolul de parinti ca sa-si faca ei loc,grosolan si neinvitati in familia nou formata,intr-un rol ce nu le apartine. dar sa continuam!!! dupa aproape 2 ani de domnie,in care copilul a primit constant mesaje contradictorii de la toti membrii familiei(poti,nu poti,azi ai voie,maine nu,mama te lasa,tata nu ,tata te bate,mama te scapa etc etc),el a ajuns sa stapaneasca la perfectie arta manipularii(poate a avut si profesor/i bun/i) intre timp,sa nu uitam ca intr-o familie exista certuri,mai grave sau mai putin grave,pe diverse subiecte,iar copilul e de cele mai multe ori prin preajma... scuza cu "e prea mic" nu tine,dupa mine,copii,inca din scutec,sunt cu mult mai inteligenti decat adultii,inteleg mai multe decat credem noi si stiu cum sa obtina ce vor profitand de mutritele dragalase pe care le au! dar deodata,ce sa vezi??? suprematia micului tiran e pusa la grea incercare de bb; nu te poate mami lua in brate ca il doare pe bb,tati tine predici despre cum o sa va jucati impreuna cu jucariile(proprietate personala ) cand o sa-l aduca barza,bunicii te intreaba non stop ce ai vrea sa fie(de parca ar fi alegerea ta),cunoscutii te ingrozesc cu scenarii in care mami si tati il vor iubi mai mult pe el...inevitabilul se intampla,agitatie mare,mami lipseste cateva zile de acasa(te-a parasit),tati si bunicii sunt mai mult plecati si vorbesc in permanenta de...fetita si baietelul pe care ti-l doreai unde e?alta dezamagire,dar asta e,te adaptezi,incepi chiar sa o placi dupa o perioada,mai ales cand va jucati si rade(primesti apreciere din partea parintilor),pana cand incepe sa concureze cu buna stiinta la dragostea si atentia celor din jur.gelozia intre frati,daca e alimentata de diferentele facute,in primul rand de parinti,duce la comportamente negative din partea celui nedreptatit mai des in relatia cu fratele/sora.partea rea abia acum urmeaza,de obicei cel mic si cuminte (dupa parerea parintilor)ajunge sa-l depaseasca in rasfat si tehnici de manipulare pe cel considerat 'oaia neagra' a familiei! in cazul fericit in care nu se intampla asta,va alegeti cu un copil cuminte,rezonabil,sociabil,mai pe scurt,educat si un altul antisocial, ce incearca sa va testeze limitele rabdarii clipa de clipa,ce incearca sa va atraga atentia cu orice pret asupra propriei persoane,ce lupta constant impotriva "intrusului",ajungand sa-si urasca fratele/sora. poate suna dur,dar asta e sentimentul,iar voi,adultii din casa,il alimentati zi de zi prin atitudinea voastra.cum gandeste copilul vostru situatia? 'daca nu ma vorbiti de bine,macar sa ma vorbiti de rau,dar sa ma bagati in seama cumva!!!'
ca sfat pentru tine,incearca sa te pui de acord cu sotul in privinta educatiei copiilor(aveti 2,daca cumva ati uitat,baiat si fata),sa nu-l mai certati si bateti pe andrei pentru prostiile surioarei lui(sunt sigura ca ea nu e chiar un ingeras),acordati saptamanal,zilnic timp doar pentru el,ori impreuna toti 3, sau cu tine,cu sotul(o iesire cu tatal in parc,la o prajitura,un loc de joaca etc o data pe saptamana,fara surioara si fara sa il certe in timpul asta in legatura cu surioara sau alt subiect,va face foarte bine relatiei dintre ei,treptat aduceti-i si pe amandoi copii impreuna,faceti-le poftele in mod egal,in limitele pe care le veti impune voi,iar zi de zi ar trebui sa stati,impreuna sau pe rand, doar cu el,macar 10 min in care sa-l asigurati ca il iubiti foarte mult),incercati sa nu mai faceti comparatii intre ei(sora ta e mai cuminte,a mancat tot) si aplicati aceleasi reguli de disciplinare(adaptate varstei)la ambii copii(daca el e certet ca a spart un vas,din greseala,certati-o si pe ea cand i se va intampla acelasi lucru,daca el e batut ca se chinuie sa intepene surubelnita in priza,aceasi palma la fund sau peste mana o va primi si ea cand v-a incerca ceva similar,dau doar exemplu,situatiile pot fii altele,nu o scuzati ca e mai mica,ca nu a vrut etc,copii observa foarte repede nedreptatile la adresa lor).
daca nu ai cu cine sa-ti educi copii(ma refer la sot),alege ce crezi ca e mai bine pentru tine,dar incercati sa nu stricati si mai mult relatia intre frati,chiar daca fata ramane la el si baiatul la tine,cat mai des posibil aduceti-i impreuna(ori la tine,ori la el)fie si pentru o ora la locul de joaca,plimbare in parc,prajitura/inghetata,nu luptati unul contra altuia prin intermediul copiilor vostri,mai bine educati-i si nu uitati sa-i iubiti!!!