Copil un an si 8 luni refuza mancarea dupa raceala

Buna mamici!
Am un copilas de un an si 8 luni si de o saptamana refuza sa manance.
Totul a inceput pe fondul unei raceli. A facut bronsita saptamana trecuta, cu tuse, febra mare si am fost nevoiti sa ii dam antibiotic, la recomandarea pediatrului, pe care l-a acceptat foarte greu. Lui nu-i plac deloc siropurile de tip medicament, oricat de dulci, aromate ar fi, are o aversiune clara fata de ele. Ne-am chinuit sa-i dam antibioticul ca sa trecem peste raceala si am trecut. Am terminat si antiboticul, acum el este bine: e vioi, are energie, alearga toata ziua dar refuza sa manance. Abia reusesc sa-i dau lapte cu biberoul dimineata si seara 180 ml, unde mai pun si o masura-doua de cereala iar in restul zilei refuza micul dejun, pranzul, masa de seara.
Totodata si-a schimbat si comportamentul: e nervos, tipa, nu are rabdare sa-l imbrac, sa-i schimb scutecul, se tranteste pe jos cand nu-l las in locurile sau cu lucrurile interzise, parca s-a facut foarte alintat de cand toata lumea a fost in jurul lui, ingrijorati cu raceala lui.
Incerc sa nu il fortez cu masa, inteleg ca dupa raceala sa aiba un apetit mai slab, mai capricios dar cand vad ca toata ziua sta doar cu 2 biberoane unul seara si dimineata si cand il mai vad si asa nervos si agitat, nu stiu cum sa mai procedez: cand vine ora mesei cu calm il pun la masa si incerc sa-l implic in momentul hranirii. Am incercat tot felul de metode: dau drumul la muzica, ii zambesc, il invit sa mancam impreuna, ii dau si lui lingurita, ii schimb farfuria, stam impreuna la masa pe scaun de adulti si nu in scaunul lui, ii dau mancare mai moale, mai tare, mai bucatele etc.
Nu vrea si gata. Desi il vad ca dupa 5-6 ore de greva foamei ii este foame, ca devine nervos si agitat. Am vazut ca ii este foame si seara cand ii aduc biberonul de culcare ca suge din el cu pofta, nu-i mai trebuie nici povesti, nici carticele.
Intr-o seara, cand tot asa a refuzat sa manance la masa si a fugit din bucatarie, m-am dus in camera la el si aveam o banana in mana, cu intentia sa o mananc eu si cand m-a vazut ca mananc a lasat jucariile si mi-a mancat el toata banana. Apoi am mai luat una si a mancat-o si pe a doua. Probabil ca daca as sta dupa el in timp ce se joaca cu mancare ar manca, neatent la actul hranirii in sine, dar nu vreau sa fac asta. Nu vreau sa ajung sa alerg prin toate camerele cu mancarea dupa el si sa ciuguleasca toata ziua.
Nu stiu ce sa mai fac si cum sa mai procedez: el ziua sta cu bunicii si nici bunicii nu au reusit sa il faca sa manance, seara cand vin eu de la serviciu e flamand. Am incercat sa-i dau gusturi noi, am incercat retete din carticele pentru copii, dar degeaba: ma frustrez si mai tare cand vad ca stau si gatesc, petrec putinul timp dupa serviciu in bucatarie si el tot refuza.
Pediatra mi-a zis ca probabil e un protest la faptul ca l-am fortat cu medicamentele si m-a trimis sa-i fac si analize de sange sa nu fi facut anemie si coprocultura pentru Giardia.
Dupa raceala a si slabit vreo 500g, acum are 10 kg 800. Oricum era el mai slabut, mereu sub graficele de greutate medie pentru ca nu e un copil mancacios. E foarte foarte activ si energic, abia are rabdare sa stea la masa.
Voi ati patit asa ceva cu copilasii vostri? Cum ati trecut peste perioadele astea?

Multumesc!

Ilinca_M. spune:

Pe la varsta asta fetei mele i-au iesit ultimii molari si cred ca n-a mancat solide vreo 2 saptamani (tot asa, doar lapte, banane, eventual cate-un biscuite). Uita-te sa vezi ce noutati mai are prin guritza
Eu l-as lasa in pace cata vreme e vioi si nu are niciun semn de boala. Oricum ceva mananca, nu are inapetenta totala. Da-i banane, da-i ce vrea (dintre chestiile sanatoase, desigur) si cand vrea, nu are rost sa te incapatanezi cu ore fixe si pus musai in scaunel.

ina.click spune:

la al meu a mers si lasat sa manance singur, ok, dintr-o farfurie de paste ajungeau in burta 3 macaroane, restul pe jos si pe pereti, dar si-a dat drumul incetisor.
pune un ziar pe jos. nu il mai pune in scaunul de masa, se simte probabil restrictionat etc. pana treceti greul pune un castronel pe o masa joasa la nivelul lui si vezi poate ciuguleste de acolo.
cu cat m-am frustrat si m-am necajit mai mult cu atat mi-a refuzat al meu mancarea, ajunsesem de urla cand vedea o lingura.
am capitulat, am zis ok, bine, de azi te hranesti prin fotosinteza, problema ta. A flamanzit o zi si incurajat si de foame dar si de atitudinea mea degajata, a inceput sa manance.
l-a ajutat f mult si cresa. pt ca sunt mai multi acolo si se ia dupa mancaciosi. incearca sa il pui la masa cand mancati toata familia si daca se intinde sa ia ceva din farfurie lasa-l.
si al meu are tot 1 an si 8 luni. eu nu ii mai gatesc separat. am modificat meniul nostru ca familie: sare ne punem separat fiecare, legume, carne, fara mezeluri etc, si asta este. O ciorba buna de vita sau o farfurie cu paste si parmesan nu strica nimanui.

De cate ori deschid fereastra...

Irina01.06 spune:

M-am uitat in gurita la el si nu am vazut nimic inflamat, dar cine stie, e posibil sa-i iasa si maselutele.
Si noi ii dam din mancarea noastra caci gatim foarte dietetic: supite, ciorbite, paste. In perioada aceasta insa nu e interesat,se uita sa vada ce mancam, gusta si scuipa, se joaca cu mancarea, o muta dintr-o parte in alta, in concluzie nu se hraneste.
Initial am fost relaxata am zis lasa ca isi revine el in doua-trei zile ca il razbeste foame dar nimic. Dupa 5-6 ore de la laptele de dimineata tot nu vrea, face mofturi si fuge din bucatarie si la asta se adauga si comportamentul lui foarte nervos si irascibil care se transmite si la noi, fiind deja obositi seara dupa serviciu.

ina.click spune:

sa-l hraneasca altcineva cateva zile nu se poate? bunica sau careva. face minuni uneori. D ex cand a venit iarna trecuta soacra pe la noi ca a trebuit sa revin la serviciu, i-am explicat ca alexandru nu mananca nimic si am stat cu mare grija la serviciu, imaginandu-mi ca probabil in momentul asta urla de foame (inca il alaptam si nu vroia aproape nimic in afara de san, la 11 luni. diversificare cu nabadai.)
Bai, dar NIMIC. Am plans de ciuda. Nimic, nu fructe, nu carne, nu legume, nu nimic, intrase in faza asta de vreo 4 luni (adica evident debutul diversificarii), slabise, etc. Ca si al tau, straveziu de foame si nervos tot, eu cu laptele pe sfarsite si nervii muci, etc.

Ma suna barbat-meu zice "Alex a mancat tot"
Zic "tot ce, ca nu vrea nimic."
"nu stiu, banana cu mar si un biscuit"
"nu te cred"
"stiu ca nu ma crezi, de aia l-am filmat"

Si-mi da urmatorul link:

http://www.youtube.com/watch?v=jSNkPb6Wx8o

Ignorati discutia din fundal :P

De cate ori deschid fereastra...

Ilinca_M. spune:

Tare soacra-ta! Si ce frumos canta! Imi place cu ce moaca sceptica si alerta in acelasi timp se uita la un moment dat Ajax:)))

Irina01.06 spune:

A incercat sa il hraneasca sora mea si nimic. Au mai fost si bunicii pe la noi in perioada asta si nici de la ei nu a vrut.
Week-endul asta am fost plecati la munte si l-am luat si pe el in speranta ca se va lua cu noi la masa, cu grupul si a mai mancat singur cu manutele dar tot foarte foarte putin. Abia mesteca si daca ii mai dau eu cateva lingurite mai mult de 5 nu accepta. Azi a baut 240ml dimineata, la mic dejun cativa dumicati la cascaval si omleta, la pranz vreo 5-6 linguri de smantana si seara o felie de paine.
Deja nu mai rezist psihic si ma apuca plansul seara cand ma gandesc la asta. TOt incerc sa gasesc explicatii pentru comportamentul asta anorexic pentru ca asa mi se pare refuzul asta.

aschiutza spune:

Irina, antibioticul are si efecte negative asupra stomacului, poate da dureri, etc. Eu ii dau fiului meu iaurt , cam alerg dupa el pina maninca , dar stiu ce bine face (si ii dau din acela normal, fara probiotice sau alte adaosuri). Si eu am facut cindva o cura de antibiotic care m-a distrus si m-am redresat cu ceaiuri de stomac (pe care fiul nu le vrea), regim si iaurt. Dar sa stii ca nu te recuperezi de azi pe miine, dureaza...

In rest cu cit esti tu mai relaxata cu atit se va redresa mai repede. Pune-i pe o farfurie pe o masa unde ajunge el mar taiat (daca poate sa mestece) si piine cu ceva sanatos pe ea si lasa-l sa aleaga cind vrea sa manince. Stiu ca nu e educativ, ca toti parintii vor hrana la ore fixe si maniere la masa, dar uneori trebuie sa mai faci si compromisuri...