M-am hotarat.............adoptie(84)
Raspunsuri - Pagina 5
Iridessa spune:
La Multi Ani Andreelor si Andreilor!
Petreceri frumoase, acolo unde sunt, iar acolo unde nu sunt le putem inventa noi!
Bine ca exista un pretext, daca vrem sa ne distram, atunci distractie sa fie.
Inainte de a ne hotara sa adoptam, nu cunosteam prea multe persoane adoptate sau care adoptasera.
Apoi, ca un facut, parca toti cei cu care vorbeam stiau pe cineva adoptat sau care adoptase un copil, sau erau ei insisi adoptati 
. Povesti frumoase, emotionante, contrabalansand carcotasii care ne spuneau: "nu adoptati, ca cine stie ce probleme are copilul si va chinuiti toata viata"!
Acum toti cei care ne cunosc si ne vad cu fetita noastra spun ca semanam, ca nu puteam fi mai norocosi, ca nu puteam avea un copil mai minunat... Chiar si unii dintre carcotasii de mai sus...
Opiniile se mai schimba, de aceea nu este bine sa le ascultam decat cel mult cu jumatate de ureche, mai ales atunci cand nu se potrivesc cu ce ne dorim noi.
Iridessa spune:
Valentina, se poate schimba prenumele copilului. Nu stiu daca exista o limita de varsta pana la care se considera bine sa schimbi un nume cu care copilul este deja obisnuit...
Noi am pastrat numele fetitei noastre exact asa cum era in certificatul ei de botez initial. Doamnele de la DPC s-au mirat, au fost chiar placut impresionate, ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca multi parinti adoptivi aleg sa schimbe prenumele copilasilor adoptati.
Ne-am gandit ca sunt oricum atatia factori de stres in viata fetitei, ca nu merita sa adaugam si noi unul, schimbandu-i numele. Dar ea are un nume minunat, care se potriveste cu familia noastra ; poate daca o chema cine-stie-cum, nu mai gandeam asa... Fiecare stie cum este mai bine pentru el.
valentina30 spune:
Iridessa, ai perfecta dreptate!
Pot sa vorbeasca cat vor, k noi oricum suntem hotarati.Oricum, alta varianta nu avem, decat sa stam singuri si sa asteptam se ne viziteze nepotii(pe care nici nu-i avem).
Sti ce ma mai enerveaza?Cand se mai gasesc cate unii sa-mi rasuceasca cutitul in rana: de ce nu te-ai dus sa ceri cezariana la 7 luni? De ce te-ai dus la dr ala? De ce...de ce...? De parca nu imi fac eu destule reprosuri si ma invinuiesc pt tot ce mai imi amintesc. Oricum nu mai pot sa fac nimic, dar nu mai vreau sa mai aud si de la altii, k mai mult rau imi fac.
Ar putea sa spuna un simplu "Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat, viata merge inainte si va fi bine si pentru voi!"
simo_73 spune:
Valentina, de cand ai aparut pe forum am citit tot ce ai postat, am plans de fiecare data cand mai aparea ceva postat ceva de tine, m-am rugat ca Bunul Dumnezeu sa faca in asa fel sa te ridici de jos si sa mergi mai departe, iar ingerasul tau sa iti calauzeasca drumul in viata. Observ ca pe zi ce trece devii din nou puternica, Doamne Ajuta.
valentina30 spune:
Simo, multumesc din suflet pentru sustinere. Azi nu am plans, pana sa citesc ce frumos imi scri tu.
Incerc sa ma intaresc, sa dau un nou sens vietii.Ma gandesc cateodata k poate o sa mor din cz k st slabita, k nu mai am un organ...mi-e teama sa nu apara problemele de acum...Am ajuns la un nivel la care nu ma mai surprinde nimic.
Sotul ma incurajeaza si-mi spune:o sa fie bine si la noi, ai sa vezi!
Citeam din discutiile voastre anterioare, citeam despre ceea ce gandesc parintii care au adoptat, ce gandesc cei din jurul lor, al nostru care vrem sa adoptam.
Mi-a placut un lucru legat de sange:nici partenerii nostri nu au acelasi sange cu noi si tot ii iubim.
Asta a fost sa fie!Fiecare cu crucea lui.Cine stie ce ne asteapta pana la sfarsit...
marumiha spune:
LEGAT de ceea ce spun oamenii ,eu personal cred ca e bine sa-i ascultam pe toti indiferent daca sint de acord sau nu.
Multi oameni vorbesc numai din auzite ,si stiti si voi ca lucrurile sau povestile cu un final negativ sau mai tragice sint cele care "interesante",picante pt.a fi povestite.
Cind un cuplu are o viata de familie normala ,linistita sa nu zic fericita pt.ca nu vreau sa exagerez si nu se intimpla nimic deosebit in viata lor in general nu ai ce sa vorbesti in schimb daca oamenii se cearta ,se bat ,se jignesc ,exista mereu oameni care incep sa-si dea cu presupusul,sa gaseasca vinovatul si cauza.
Imi aduc aminte de replica dintr-un film:
Creierul uman este un cartier periculos unde nu este recomandat sa intri singur vreodata". La fel cred si despre dreptul familiei de a adopta sau de a discuta despre acest lucru ,situatie extrem de sensibila unde anumite persoane vorbesc multa usurinta.
Printre multele calatorii(cu autocarul) pe care le-am facut eu in ultimii 15 ani ,inainte de a ajunge in tara ,pe scaunul alaturat am cunoscut o doamna care pe o distanta de 200km.,doamna care avea 4 copii si 2 soti decedati ,deci o femeie trecuta prin multe momente dificile si tragice (povestite de ea),ma descurajat ,chiar a insistat sa-mi spuna ,sa nu faci asa ceva ,cind i-am spus pt.ce merg in tara.
Intimplarea a facut ca la un moment dat doamna respectiva a trebuit sa coboare din autocar si sa-mi fie "vecine"de scaun alta doamna care pe o distanta de 1000si de km.mi-a povestit viata ei plina de lucruri frumoase ,lucruri triste ,greutati ,impliniri.
Dupa ce-i murise si ei sotul ,pe neasteptate ,cu care avusese o viata frumoasa ,unica bucurie pe care o avea si pt.care viata ei avea un sens ,era fata ei care era o doctorita la Tg.Mures ,o fata deosebita de care mamica ei era atit de mindra si de orgolioasa .
Acest copil special cum spunea doamna ,care este fata mea pe care nu am nascut-o eu ,am adoptat-o ,dar este fata mea pe care am crescut-o ,educat-o si care o facea fericita ,avea o mare satisfactie.
Nu stiu de ce mi sa intimplat sa cunosc aceste doua doamne cu doua povesti si vieti total diferite exact atunci cind mergeam sa fac actele pt.adoptie.
O zi buna!
Mihaela
Poze
Iridessa spune:
Simo, foarte adevarat ce ai spus!
Citim pe forum, suferim pentru fiecare familie care este lovita, ne bucuram atunci cand aflam ca cei care au trecut prin incercari grele au gasit puterea sa se ridice si sa mearga mai departe, intariti. Plangem din nou, de bucurie, cand o familie isi gaseste copilasul visat.
Sunt povesti de viata impresionante aici pe forum!
Poate uneori ne pierdem increderea, nu suntem convinsi ca soarele va mai rasari si pentru noi, dar intotdeauna gasim un sprijin si un sfat aici.
Si faptul ca putem scrie si putem citi franturi din viata altor familii la fel ca noi ne ajuta mult, cel putin pe noi ne-a ajutat. In lunga perioada de incercare de a avea un copil si in cea in care asteptam cu sufletul la gura sa fim sunati de la DPC, citeam pe forum si plangeam, seara de seara (Din pacate in perioada aceea nu am avut curajul sa scriu, ci doar aveam puterea sa citesc). Oricum, am gasit raspunsuri la multe din intrebarile pe care le-as fi pus. 
Ii citeam din cand in cand si sotului meu si asa, vorbind despre cele intamplate altora, ne-am clarificat ce doream cu adevarat. Un copil!
Acum cand avem ceea ce ne-am dorit atatia ani, dorim tuturor o bucurie la fel de mare. De aceea continuam sa citim si sa scriem, cu speranta ca o vorba buna spusa intr-un moment potrivit, un sfat, o informatie, vor ajuta pe cineva sa mearga mai departe si sa isi implineasca visul.
valentina30 spune:
marumiha, dar prima doamna cu cei 4 copii avea vreunul adoptat de isi dadea cu parerea?
Nu vi se pare ciudat ca cine e negativist, tocmai el nu stie cum e sa ai un copil adoptat, stie doar povesti negative, care din gura in gura se modifica?
Sau isi mai dau cu parerea fix cei care nu ai putut avea copii, dar nici nu au adoptat.Pai normal k nu au o parere prea buna.
Si mai e o problema: poate acei copii care st nerecunoscatori sau chiar violenti cu parintii naturali sau adoptivi, poate au fost scapati de sub control, poate nu li s-a oferit o educatie potrivita,din dorinta de a le face bine, li s-a facut rau.Poate si parintii au partea lor de vina.Dar, dc nu incerci, nu ai de unde sa sti cum ar putea fi.
La fel si cu femeile care stau in continuare cu sotii violenti si nu au curaj sa plece, k spera k se vor schimba.pai ele trebuie sa se schimbe si sa hotarasca sa plece...
marumiha spune:
Valentina ,respetiva doamna nu avea copil adoptat ,insa a fost lovita de trei mari necazuri ,2 au fost moartea crunta a celor doi barbati intr-o perioada f.scurta de timp ,unul in accident si celalalt nu mai retin cauza si venind sa lucreze in strainatate pt.a-si intretine copiii a descoperit si o boala pt.care a suferit enorm.
Nu am inteles de ce un om caruia ia dat Dumnezeu mult dar ia si luat destul poate sa gindeasca asa!??
Poate ca necazurile te fac sa gindesti citeodata asa.
Voua fetelor care treceti prin momente dificile va doresc multa forta pt.a trece aceste momente delicate si de a reusi sa metabolizati cit de cit suferinta ,lucrurile triste la fel ca cele care ne fac fericiti fac parte din viata tuturora si nu putem face nimic pt.a schimba cursul vietii, viata merge inainte.
Poze
LiliGuran spune:
Dragele mele nu am mai intrat de trei zile si ma bucur ca am avut ce lectura!Dupa ce am mers cu copilul la al IV-lea medic am aflat ca are otita si de fapt nu plangea de la maselute!
Draga Valentina, ce bine ca esti mai optimista, un lucru este foarte benefic ca sotul iti este alaturi o sa vedeti ca,, vine soarele si pe stada voastra" si pe strada tuturor binenteles celor care doriti cu atata ardoare sa fiti mame!
Rugati-va la bunul D-zeu sa aveti parte de un copil sanatos caci pe langa toate piedicile vietii acet lucru este cel mai important!In ceea ce priveste ,,sfaturile binevoitoare "ale celor din jur ,eu le-am ignorat total ,in momentul in care le-am cerut caracterizare colegilor mi-au scris cu litere mari ,,CINE ARE SA SI-I CREASCA CINE NU SA NU-I DOREASCA " ,dar in fine ei nu inteleg nicidata din afara ce framantari si ce zbucium este in sufletul nostru ,dar o sa deveniti cu toate mame mai devreme sau mai tarziu dar trebuie rabdare ! Orice ar fi nu renuntati sa va reatestati ,sa luptati cu sistemul ,nu va privati de bucuria imensa de a strange copilul la piept ,o sa vedeti ca veti uita repede umilinta prin care ati trecut !