M-am hotarat.............adoptie(84)

valentina30 spune:

Marumiha, ba ai toate semnele pe care le are Gabi, doar k in loc de Y ai o casuta.Nici la mine nu se vede semnul cu prieteni.Si am prieteni adaugati, dar la profil imi apare 0 prieteni ?????
Nu e legal, dar nici ilegal,k doar si PC stie de aceasta metoda.
Cu Adn-ul cica se mai rezolva si oricum nu da siguranta 100%, iar pe cei de la adoptii nu-i intereseaza cum s-a facut dosarul...
E doar riscant, k mama cunoaste familia adoptiva si poate santaja, sau...se poate razgandi,k de reclamat nu are cum , k si ea e implicata.Si, dupa ce semneaza k renunta, nu mai are cum sa vina sa zica: de fapt m-am razgandit,altul e tatal.K nu stiu dc are bani sa plateasca testele...
Pacat k nu se vede interesul copiilor k sa fie dati mai de mici si sa nu mai fie tinuti prin spitale.Si trebuie sa mai inceteze cu fam biologica.Pai st mai buni cei care ii abandineaza decat cei care vor sa le ofere toat dragostea.
oare cu copilul abandonat in padure ce s-o fi intamplat?
Mie imi pare rau k nu ma pot bucura de perioada cand e bebe, dar ...pana la urma...pe langa si satisfactie e si greu: trezit la 3 ore, dat mancare, facut baie, colici...(ma consolez singura, k nu pierd mare lucru dar cat mi-ar placea).Astept nepotii...

carmencat spune:

valentina, in legatura cu adoptia si copiii adoptati, acceptarea/neacceptarea lor in societate, etichetare, etc, cred ca te gandesti mult prea departe. Ia-o incet si in ordine. Sa iti vezi tu copilul acasa si dupa aia vei mai vedea.
Mai cred ca oamenii gandesc cumva si in directia pe care le-o imprimam noi. Daca noi privim detasat adoptiile, daca pentru noi copilul este al nostru, atat de al nostru incat, ca si acea mamica, uitam pur si simplu ca nu l-am nascut noi, si cei din jurul nostru vor privi detasat. Daca noi avem cel mai mic stres, cea mai mica nesiguranta, transmitem asta si celorlalti.
Eu zic sa ganditi pozitiv, sa va proiectati in fata lucrurile care VRETI sa vi se intample, nu ce NU VRETI sa vi se intample.

De ce va ganditi ca vor suferi copiii vostri, ca sunt mai inchisi la culoare, mai nu stiu cum? Ca sunt adoptati? De ce nu va ganditi cat de minunat va fi cand veti fi parinti. Cat de minunat va fi copilul. Cat de perfect se va integra in societate.

Si fetita mea are pielea maslinie. Nu bag mana in foc ca nu o fi de etnie. Dar zau ca nu ma intereseaza. Este fix si exact ultima mea problema.
Ce ma preocupa pe mine acum e sa fie fericita, sa creasca frumos, sa o educam corespunzator.
Acum principala mea grija e cum sa ma fofilez maine sa plec mai devreme de la job, ca ieri am muncit pana la 20.30. azi pana la 19.30 si sper sa nu fie nevoie si maine, ca avem de spalat incaltaminte, de vorbit de mos Nicolae...
Una din alte griji e albumul pe care sa i-l facem pentru ziua ei speciala, dupa aia vine Craciunul...
Nimeni, dar nimeni, pana acum nu a marginalizat copilul ca e mai inchisa la culoare sau adoptata.
Din contra, multi din cei care ne cunosc isi pun problema serios sa adopte si recunosc ca pana sa stie povestea noastra nu ar fi luat in calcul aceasta posibilitate.
Preotul de la biserica unde ne ducem, a adoptat o fetita. O familie cu care suntem prieteni, desi au copii naturali, au depus actele si asteapta atestatul sa si adopte. Alte doua colege de servici care au probleme in a avea copii naturali se pregatesc sa apuce pe aceasta cale.
Deci? De ce ganditi negativ? Daca pana si voi ganditi negativ, ce asteptari aveti de la ceilalti?
Daca ati fi fost insarcinate ati fi asteptat cu bucurie si cu ganduri bune sa nasteti, da? V-ati fi imaginat tot ce e mai frumos pe lume pentru copilul vostru. Si acum sunteti insarcinate. Asteptati-va copilul cu drag si cu ganduri bune. Trimiteti-i ganduri bune, oriunde s-ar afla.


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

valentina30 spune:

Carmen, eu nu-mi fac griji deloc si nici nu conteaza cum va fi privit copilul meu, sau copiii, k ii voi lua si farior, k si tine.
Doar discutam cum suntem eticheti cei care adoptam, sau cei care nu putem avea copii.Parca eu nu stiu k prima data te compatimesc, apoi incep sa zica cine stie ce pacate ne tragem...De parca stie cineva ce i se poate intampla pana la sfarsitul vietii.Sau,cum ai zis si tu: Dzeu le randuie pe toate si poate ne fereste de ceva, iar mai tarziu vom intelege k asa a fost mult mai bine.
Bunicul meu patern a fost infiat, gazda mea la care am stat 2 ani era infiata.Isi stia si mama naturala(sora mamei adoptive) care nascuse vreo 14 copii.Si o alta sora de-a ei a fost data spre adoptie altei fam ce nu a putut avea copii.
In liceu am avut o prietena adoptata.Am o colega preoteasa ce a infiat, un edil al comunei a infiat, sefa soacrei mele a adoptat...si inca de cati am mai aflat in ultima vreme.
Eu abia astept sa am un copilas sa fie al meu si, desi mai vb de posibilul viitor abandon al tipei ce mai are copii abandonati, cred k nici nu as vrea sa cunosc din ce familie provine copilul.Vreau ca orice bucurie sau suparare pe care mi-o va oferi copilul meu sa fie doar datorita cresterii pe care i-o vom oferi noi, cu bune si vu rele.
K e normal sa te mai si supere copiii, cand mai fac prostioade, k si noi am fost copii.Stiu doar k acesti copii sunt mult mai doriti decat multi alti copii care s-au nascut accidental, au fost pastrati, sunt iubiti, dar nu atat de doriti cum sunt ai nostri.
Voi vedeti k eu vorbesc de parca deja as avea copilul meu?
Eu cred k deja exista copilul meu si abia astept sa-l strang in brate.
Printe zicea: cand ai copilul natural, nu sti cand vei ramane insarcinata, dar sti cand vei naste.Cand adopti, sti cand ramai insarcinata, dar nu sti cand vei naste.
Eu am ramas insarcinata, in sufeltul meu.Astept....

Iridessa spune:

Copilasii adoptati sunt, intr-adevar, speciali.
Poate parintii lor naturali nu i-au dorit, dar noi, familiile adoptive, ii dorim si ii iubim insutit si inmiit si le spunem si le aratam asta in fiecare zi.
Ei stiu si simt aceasta iubire nesfarsita si neconditionata si ne iubesc la randul lor.

Noi, oamenii, avem nevoie sa daruim si sa primim iubire, dar nu stim intotdeauna sa exprimam ce simtim, nu ne deschidem sufletul in fiecare zi. Sau credem ca este de la sine inteles ca parintii isi iubesc copiii si invers...

In cazul copiilor adoptati, doriti si asteptati, visati si imaginati in toate modurile posibile, dorindu-si la randul lor (poate nu constient) o familie, exprimarea si afirmarea iubirii sunt evidente.
Iar iubirea, oriunde si in orice moment, se simte si se vede. Cei din jur asta vad cand se mira "ce bine va sta impreuna, cat va potriviti, parca este copilul vostru". Iubire.

carmencat spune:

Da, iubire, asta e cuvantul. Foarte frumos ai scris iridessa! In ceea ce priveste etichetele si alte alea, vor trece. Cand vei avea copilul acasa, la tine in brate, stii cum va fi? Ca si cand din momentul ala ai inceput sa traiesti. Ca si cand te-ai nascut si tu o data cu venirea copilului. Tot ce a fost inainte, chinuri, incercari, lacrimi, suferinta, tot, dar tot, va ramane undeva in spate. Nu vei uita nimic, dar nimic din ce a fost, nimic din ce ai trait nu va mai conta. Ti le aduci aminte, dar cumva asa... ca printr-o perna de nori, ca si cum ti s-a intamplat intr-o alta viata. Si pe undeva asa si este, pentru ca noua ta viata abia incepe. Si este atat de frumoasa, cu atata fericire si atat de deosebita, incat nici tu nu mai esti cea care te stiai. Inveti sa razi odata cu copilul tau. Reinveti sa mergi odata cu copilul tau. Te trezesti dintr-o data mai puternica decat te-ai stiut vreodata, pentru ca ai puterea aceea speciala a unei mame. Nu mai versi tu lacrimi, pentru ca trebuie sa stergi lacrimile puiului tau.


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

Iridessa spune:

Am mai pus cateva foto pe e-mail-ul comun .

Apropos de culoarea pielii... Unul dintre medicii care au consultat-o pe fetita noastra (pentru fisa medicala ceruta la dosar) ne-a spus ca "este cam pigmentata, doamna, aveti grija". Sa avem grija la ce?????

Cand vezi copilul tau, simti, stii ca este al tau, chiar daca pielea ta este ca branza si pielea puiului este diferita. Eu sunt fericita, ma bucur pentru ea; nici mie nu mi-a placut niciodata pielea mea imposibil de bronzat

Mamici rabdatoare, mergeti sa vedeti puiutii atunci cand vi se propune, chiar daca dosarul nu este de parere ca veti vedea "copilul ideal". Daca acela este copilul vostru, atunci este sigur perfect!

gabriela_tutuianu spune:

frumoase fotografii . sa iti traiasca . si sa fiti fericiti impreuna multi si multi ani .

gabriela_tutuianu spune:

daca se poate am si eu o rugaminte . se poate pe prima pagina sa avem lista cu documnetele pentru dosar . pasii care trebuie urmati . ne ajuta sa mai intreba in stanga si in dreapta . plus ca voi aveti experienta , sunt fete care au atestate d 2-3 ani si care stiu exact ce trebuie facut .

danaionela spune:

Imi puteti da si mie adresa de email. Nu mai stiu unde am notat-o..

Monique77 spune:

se face sigur analiza ADN