Posibil caz de abuz asupra unui copil... ce sa fac

columbiana spune:

Alexia,

nu stiu ce sa spun, dar pentru ca sunt oarecum intr-un domeniu tangential, in care cel putin cit sabloanele sau diplomele conteaza `simtul/flerul', inclin sa cred ca dupa o vreme in meserie, daca iti place ce faci, ajungi sa `vezi` dincolo de aparente, discutind cu parintii, cu copilul (daca e mai mare).

de ce n-am dat-o in judecata?
1)nu am bani de investit in avocati in primul rind, iar timp efectiv nici atita; fiu'meu e in primul an de scoala secundara, si nu-s sigura ca se va mentine in scoala privata unde e, muncesc cu el zi de zi, cot la cot (unde l-am trimis la admitere in incercarea disperata sa evit mirlania recomandarii clasei speciale de la scoala primara, ce a stat la baza razboiului meu cu scoala si cu invatatorea; si unde e extraordinara atmosfera, mediul)
2)ar fi trebuit s-o implic pe salariata serviciilor sociale, si ma indoiesc c-ar fi recunoscut ca mi-a dezvaluit `sursa` reclamatiei`.
3) nu sunt sigura ca si-ar fi pierdut jobul, sistemul public de invatamint e blindat in spatele unui sindicat total anti-productiv si anti-competenta; am testat pe pielea mea reactia comisiei scolare de care apartinem;

Am gasit mesajul primit de la una din persoanele pe care le-am dat referinte, care a lucrat cu fiu'meu, si-l pun mai jos:

Je n'ai aucune idée de se qui s'est passé, mais j'aurais bien sûr été en total désaccord. S'il y avait eu une plainte à faire, je l'aurais moi-même faite depuis très longtemps, mais au contraire, vous êtes pour moi un modèle de parents et je reprendrai certaine de vos rêgles avec mes enfants. Si la DPJ m'avait téléphoné, je leur aurais dit que vous êtes des parents exemplaire à qui je ne serais même pas inquiète de confier mes propres senfants.
Ne vous laissez pas anéantir par cette mauvaise expérience. Vous êtes d'excellents parents et j'aimerais travailler avec d'autres parents qui sont aussi impliqués que vous....ce qui est très rare!
Continuer votre merveilleux support envers Tudor! Grâce à vous, il ne serait pas rendu où il est maintenant

pe scurt, spune ca ea ne-ar incredinta si copiii proprii sa-i crestem cum il crestem pe Tudor, iar daca ar fi fost cazul de o plingere legata de fiu'meu, ar fi facut-o chiar ea ( a fost trei ani acompaniatoarea/shadow pentru copil in aceeasi scoala primara)

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Alexia27 spune:

Ana, multumesc de raspuns.

Sunt total de acord ca dupa vreme te prinzi de situatie pe baza flerului dat de experienta miilor de cazuri vazute. Dar, din pacate, nu poti lua nici o decizie pe baza intuitiei tale. Absolut tot ce scrii in rapoarte trebuie sa poata fi sustinut la proces cu probe. De-aia raman multi copii in familie desi asistentii sociali stiu ca e nociv pentru copil,dar nu poti justifica "flerul" la proces. E trist, e foarte trist...

Iti inteleg motivele referitoare la neactionarea individei in judecata. Daca tin bine minte (daca nu, scuze), baiatul tau e diagnosticat cu ASD? Daca asta e cazul, stiu (doar teoretic) cam cu ce dificultati te confrunti, unde lucrez acum avem parinti disperati ca nu pot accesa suficiente resurse pentru terapie si pentru pregatirea copiilor pentru scoala. Si la scoala sunt alte belele pe care le stii si tu foarte bine. Pentru toata munca ta cu baiatul,

BlackCat4evR spune:

nadaflorilor spune:

eu ca prietena nu as interoga copilul prietenilor, sa-l trag de limba sa spuna si laptele care l-a supt ca sa am ce raporta, as discuta cu prietenii adulti eventual sau nici macar...ca daca tu consideri ca e dreptul tai sa ii arzi o palma la fund copilului tau asa si ei pot considera ca au dreptul sa foloseasca metodele lorp ersonale de educatie

in plus copil fiind una dintre matusi m-a luat la intrebari despre cum e cu mama cum e cu tata si nestiind cat de perversi sunt adultii am raspuns sincer: mama e mai dura decat tata, tata imi da mai multa libertate sa fac ce vreau eu...rezultatul s-a dus la mama si i-a spus "fii-ta zice ca il iubeste pe tacsu mai mult decat pe tine"...aaaa dah...tie ti se pare corect, mie nu mi se pare corect si de atunci nu am mai raspuns sincer la nici o intrebare privind "cum e cu mama cum e cu tata"...

ps. am adus-o pe blackcat in discutie pentru ca ea a dat exemplu cu "palmuta la poponeata".... mie mi se pare o practica inapoiata, dar daca voua vi se pare ok..asta e...probabil ca si daca nu-ti bumbacesti copilul la fund in vazul lumii macar o data pe an, tot dubios esti si meriti sa fi investigat...

in gradina vecinilor nu ma uit
din categoria asta am alt exemplu, in vara lui 2011, intr-o buna zi ma trezesc la usa cu un nene, s-a recomandat ca fiind de la compania de gaz si ca a venit sa verifice "acareturile", pentru ca nu a trimis nicio instiintare si pentru ca nu era nici o saptamana decat venise cineva sa verifice alea alea si in plus nici sotul nu era acasa, nu l-am primit, i-am spus sa revina cu un telefon si sa vina cu verificarea cand e sotul acasa...rezultatul: un raportel scurt " am fost la adresa xxx si femeia care vorbea cu accent strain nu mi-a permis accesul in locuinta pe motiv ca nu e sotul acasa, cred ca sotul o tine sechestrata"....

nici in ziua de azi, daca ar veni cineva pe nepusa masa si se recomanda de la gaze nu-l invit in casa daca sunt singura, dar da..raportelul lu' nenea este precedentul ala de care va tot agatati

bird70 spune:

Sorry, dar am impresia ca te invarti in jurul cozii. Ce anume i-a determinat sa te ia in vizor? Trebuie sa fi fost ceva ce au observat sau au auzit ca sa se ingrijoreze. Ce abuz vroiau sa recunosti?

nadaflorilor spune:

ca sunt abuzata de sot ...

bird70 spune:

Nu vreau sa-mi bat joc dar...erai/esti abuzata de sot?
Ce anume i-a determinat sa ajunga la concluzia ca sotul te abuzeaza?

cristoiu spune:

Faptul ca nu raspundea la medicatie si moasa a concluzionat ca nu o lasa sotul sa ia medicamentele. Citeste in urma, a scris toata povestea.

Mie discutia asta imi aduce aminte de filmul Gone Baby Gone. Dilema morala. Un film excelent, va recomand sa il vedeti daca nu ati apucat inca.

Apropos de luat copilul de la un parinte care sufera prea mult din cauza divortului ... Ufff ... Cum sa exprim asta? De cele mai multe ori se ajunge la divort fiindca una din parti calca pe bec si nu doar o data, ci ajunge sa paraseasca familia pentru amanta/amant. In cazurile astea familia e distrusa, partea inselata descrie de multe ori suferinta produsa ca fiind similara cu ce a mortii propriului copil. In cazuri de genul asta partea adultera este cea mai echilibrata, ca a reusit in scopul sau, si-a parasit familia pentru amoarea noua. Si acum? Femeia sau barbatul care sufera ca un caine, ca i s-a sfarimat tot universul, hai sa ii luam si copilul si il dam celuilalt parinte -care oricum nu il pune pe el copil pe primul loc, evident, amoarea primeaza. Nu ar fi mai bine sa ii oferi ajutor partii suferinde sa treaca peste dezastru si sa se refaca psihic? Nu stiu, parerea mea. Eu cred ca as suferi ca un caine daca sotul si-ar gasi o alta si ne-ar parasi pentru ea. Fiindca il iubesc de mor, el si copiii sunt universul meu.

Nu stiu, parerea mea doar, gindesc si eu asa ...

nadaflorilor spune:

eu nu stiu ce i-a determinat, poate stii tu si ma luminezi si pe mine, ca vad ca te pricepi sa rasucesti cuvintele si sa iti dai cu presupusul, eu dupa un an sunt tot in ceata privind suspiciunea individei - in rest cu sotul sunt, am fost si sper sa fiu pentru restul vietii foarte bine

parerea mea este ca venea craciunul si doamna spera la o avansare, o marire de salariu, sau pur si simplu e genul de angajat care cand da de greu, in loc sa se adreseze superiorilor si sa le spuna ca e depasit de situatie incearca sa ascunda totul sub o gramada de gunoi, pe care apoi o pune inn carca altuia

ps. ti-a facut cristoiu rezumatul, alte detalii nu iti dau, insisti degeaba, in plus esti rau intentionata;

nelia spune:

Ana, foarte frumoasa si eu stiu ca e si adevarata descrierea facuta de fosta acompaniatoare a lui Tudor.

Si mai stiu cel putin un caz de invatatoare ingusta la minte, o fata foarte draga mie, mama unui baiat minunat care a intrat in colimatorul acestei femei numai pentru ca ea nu stie sa incadreze decit intr-un singur pat al lui Procust si atit... Sint lucratori in toate domeniile, inclusiv in educatie si in serviciile sociale, care dupa ani si ani de zile de munca in acest domeniu nu au dezvoltat nimic, nici fler, nici intuitie, nici profesionalism. Au ramas in inchistarea lor... Si asa sint si parinti. Nu toti sint ca Ana si nu toti cei carora li s-a facut o reclamatie sint curati ca lacrima. Din pacate.

Cristoiu, am vazut filmul. Tu ai dreptate in ceea ce spui, caci asta spun si statisticile si asta vad si in jur. Ieri am scris un mesaj mai lung in care povesteam ce se intimpla in aceste familii, dar am zis ca nu are rost sa-l trimit... acum imi pare rau ca nu l-am trimis. Documentarul Dictature affective (l-am cautat sa-l pun, dar nu l-am gasit pe net, voi incerca sa il povestesc caci e film, e regizat, dar e tare real, cel putin pentru societatea québécoise pe care o stiu atit de bine, dar cred ca e valabil pentru multe societati si pentru multe familii care trec printr-un divort). Exact asta e pericolul de care nu prea se tine cont, nu inca... ca separarea unui sot de sotie si invers, indiferent de motive, nu inseamna si separarea de copii a nici unuia dintre ei (decit daca parintele plecat a abandonat la propriu copilul, atunci, in mod normal, dupa incercari de apropiere, ar trebui efectiv decazut din drepturi).

Insa atunci cind cuplul cu copii se separa, ar trebui sa calce pe oua in fata copiilor, nu sa le ascunda adevarul, insa discutiile dintre ei, caracterizarile de cum e unul sau altul, epitetele aruncate, certurile, ar trebui sa se poarte departe de copii. Si nu e numai mama si tata care se cearta, ci sint doua sisteme, unul "bun" care a ramas (mama, bunic, bunica, unchi, matusa, prieten/a, vecin/a etc.) si unul "rau" (format la fel) care a plecat si a parasit pe cel bun. Si e un razboi psihologic, asta cind nu e si fizic, ingrozitor, care tine ani si ani de zile, din care copilul iese extrem de vulnerabil in fata vietii. Nu neg suferinta adultilor, nu spun ca e usor sa treci prin asa ceva, spun doar ca se minimalizeaza suferinta copilului, care e cumplita si cu consecinte grele pentru toata viata lui. E mic, ce stie el ce greu imi este mie, si eu il iubesc, nu ca cel care ne-a parasit etc. Iar cind creste, ah, deci vrei sa te duci la ta-tu, pai, eu care m-am chinuit si te-am crescut etc. Stiu ca e greu sa nu spui aceste lucruri, ca si suferinta ta e mare, a celui parasit sau a celui ramas fara copii pentru ca ai incercat sa-ti refaci viata, dar nu toti cei care ramin sint buni si nici cei care pleaca sint monstri... si de multe ori cei care pleaca ar putea avea o relatie buna cu copiii, sa-i ajute sa creasca frumos, chiar daca sint plecati, ii iubesc... insa adultii, amindoi, pur si simplu sint depasiti de situatie si nu pot trece prin ea fara ajutor.

[sint si situatii in care e invers, mama a plecat sau nu are copiii, insa sint mai rare, si nu pentru ca mamele sint mai bune decit tatii, ci pentru ca de multe ori barbatul paraseste caminul pentru alta viata sau, desi amindoi sint responsabili de faptul ca nu au mers lucrurile dintre ei, fiecare cu partea lui de vina, judecatorii dau inca garda mamei, de multe ori neanalizind starea ei de sanatate, psihicul subred, incapacitatea ei de a face fata la un divort, mai ales cind cel plecat si-a gasit fericirea; in plus, de cele mai multe ori, femeia, care a nascut, a stat acasa o perioada linga copil, in timpul perioadei bune a cuplului, se gaseste intr-o situatie financiara mult mai proasta decit cea a barbatului plecat]

Eu cred ca orice cuplu cu copii (sau chiar si fara) inainte de separare, cind vad ca lucrurile nu merg bine, ar trebui sa ia lectii de separat, sa existe cursuri de separat daca le pot numi asa, sa ceara ajutorul unui specialist sau se informeze bine de tot asupra a tot ceea ce poate aparea atunci cind se produce o ruptura... cu ei, cu copiii lor, cu familia lor. Asa cum devii un cuplu, asa devii parinte... in timp, nu se intimpla peste noapte. Asa cum devii parinte in cuplu, asa devii parinte singur, cu copiii sau parinte singur fara copii sau care ii are numai in anumite perioade. Totul se invata, nimic nu e usor, nimic nu vine de la sine.