Voluntariat in orfelinate

Buna ziua,

Ma numesc Adina Paun, am 25 de ani si acesta este cel de-al treilea an in care sunt voluntar intr-un ofelinat din Bucuresti.
Sunt indragostita de copiii de acolo, aproximativ 30 la numar, cu varste cuprinse intre 0-6 ani.
Nu reusesc sa ajung acolo pe cat de des mi-as dori (merg cam o data pe saptamana), dar de fiecare data ma incarc cu energia si dragostea lor.
Nu sunt neaparat de acord cu afirmatiile acelor oameni care spun ca de indata ce intri intr-un orfelinat, toti copiii incep sa te strige mama sau sa te roage sa-i iei acasa.. Cu siguranta ca s-au atasat de mine si ca m-au pupat si m-au imbratisat din prima zi, au fost chiar si momente in care mi-au spus "mama", dar daca le explic ca eu sunt doar Adina si ca desi nu sunt mama lor, ii iubesc mult, lucrurile se rezolva.

Am vazut ca pe acest forum sunt multe discutii pe tema adoptiei si multi oameni doritori sa-si ofere dragostea unor copiii care au cea mai mare nevoie de ea.
M-am gandit sa deschid acest topic din convingerea mea ca cel mai important lucru pe care trebuie sa-l faca un parinte care doreste sa adopte, este sa mearga, pentru cel putin 3-4-5 luni, in voluntariat.
In felul asta, nu sistemul iti va alege copilul, ci copilul te va alege pe tine. Pentru ca petrecand timp cu cei mici, veti crea niste legaturi, veti inteactiona si veti vedea ca exista copii care sunt exact pe sufletul vostru.

Pe langa lucrurile frumoase pe care le experimentez acolo, exista si parti mai putin bune: majoritatea ingrijitoarelor sunt niste persoane dure si nepasatoare, total nepotrivite pentru lucrul cu copiii... De multe ori incerc sa-mi pastrez calmul si sa nu ma cert cu ele, dar sunt si momente cand nu ma rezist si ajung sa ma enervez peste culme.
Mi-am dat insa seama ca cele cateva ore pe saptamana pe care le petrec eu acolo sunt mult prea putin..
Nu ma astept sa schimb nici sistemul, nici mentalitatea persoanelor de acolo (desi mi-as dori din tot sufletul), imi doresc doar sa le pot oferi mai multe copiilor in materie de afectiune, vorbe frumoase si aparare in fata nedreptatilor.
Ce ma doare cel mai tare cand ma gandesc la acesti copii nu e faptul ca sunt abandonati de parinti sau ca nu au o casa a lor, ci faptul ca ei cresc si devin oameni mari fara sa auda nici un lucru bun despre ei insisi. Aud doar "esti rau, esti prost, esti obraznic, esti batut in cap" si cate si mai cate, dar niciodata lucruri bune.
Atunci cand fac un lucru fumos, cand impart ceva cu un alt copil, cand vorbesc cu respect, ei nu sunt laudati sau incurajati pozitiv, pentru ca lucrurile bune trec neobservate.

De aceea am decis ca voi face tot ce-mi sta in putere pentru a aduce la orfelinat cat mai multi voluntari, oameni buni, oameni cu suflet, care sa-si doreasca sa vada zambete pe fetele copiilor.
Lunile astea, cativa dintre cei pe care ii cunosc "de mici" au implinit varsta de 6 ani si, prin urmare, au fost transferati la alte 2 centre. Nu am putut sa pierd legatura cu ei, asa ca am devenit voluntar si in aceste 2 centre, asa ca va stau la dispozitie cu ajutor si informatii privind formalitatile pe care trebuie sa le urmati pentru a voluntaria.

Imi puteti scrie pe adresa adina_4ever@yahoo.com sau ma puteti suna la numarul de telefon 0724 83 93 88.

Va doresc o zi cat mai frumoasa tuturor!

carmencat spune:

Buna Adina,

Sunt Carmen, ne-am cunoscut, ne-am intalnit si am dus impreuna pampersi si lucrusoare la orfelinatul unde voluntariezi. Chiar am vrut sa fac si eu actele pentru a deveni voluntar, dar, din pacate, s-au aglomerat multe si timpul nu imi mai permite.
Este minunat ce faci tu si multi altii asemenea tie.
Imi permit sa imi spun si eu parerea, care difera putin de a ta.
In primul rand nu cunosti legea adoptiei. O familie sau o persoana ce are atestat de familie/parinte adoptator nu are voie sa isi aleaga copilul. Este interzis prin lege. Potrivirea teoretica se face la Oficiul Roman pentru Adoptii pe baza fisei parintilor adoptivi si a fisei copilului. Se potriveste copilul cu familia, nu invers, totul in intereseul suprem al copilului. Cel putin asta e teoria.
Fiecarui copil i se aloca o lista cu 10 familii potentiale care s-ar potrivi cu profilul lui. Pe rand, intr-o ordine stabilita de Directia in raza careia domiciliaza copilul, copilul este vizitat de cate o familie si se incearca potrivirea practica. Daca o familie considera ca nu este copilul dorit, da declaratie ca renunta si asa este chemata urmatoarea familie sa vada copilul. Si tot asa.

Ce spui tu aici ca o familie care doreste sa adopte sa mearga in orfelinat sa se ataseze de copiii de acolo este crud si lipsit de sens. Sunt sanse extrem de mici sa si reuseasca sa adopte copilul fata de care a dezvoltat atasament. Extrem de mici, spre zero. Si atunci ce sens are?
Sa stii ca familiile care doresc sa adopte sunt cumva mai sensibile la problemele acestor copii, au trecut prin multe, au rani sufletesti si de multe ori si fizice care trec greu. Multe familii de aici au pierdut sarcini, au pierdut copii. Majoritatea familiilor de aici nu pot avea copii pe cale naturala.
Iti dai seama ce ar insemna ca o mama care deja a pierdut un copil, sa se ataseze de un copil de la orfelinat si sa nu il poata adopta? I se sfasie sufletul absolut inutil. Este o durere cumplita, este ca si cum ti-ai pierde iarasi copilul.
Nu, indiferent cat de... poate dur, cinic, ar suna, eu nu as recomanda familiilor care doresc sa adopte si nu au nici un copil sa mearga sa voluntarieze la orfelinat.
Ca sa faci ce trebuie pentru copiii de acolo, ca sa te porti corect cu ei, ar trebui sa fii putin detasat, sa accepti in primul rand situatia, sa accepti ca multi de acolo, poate toti cei de acolo sunt neadoptabili, ca asta e.
Viata nu e dreapta, pur si simplu trebuie sa facem fata obstacolelor care ne ies in cale. Uneori este foarte greu si asta, fara sa ne mai si ridicam noi insine alte obstacole.
Revin, ca sa poti sa faci ceva pentru acei copii trebuie sa te poti concentra la ei, numai la ei si la nevoile lor. Sa te duci acolo numai pentru ei si numai in beneficiul lor, toata energia ta sa fie canalizata sa le fii lor de folos in acel timp scurt pe care il petreci acolo.
Nu te duci acolo ca sa iti cauti tie un copil, nu te duci acolo ca o potentiala mama, nu te duci acolo sa iti gasesti copilul, caci daca gandesti asa nu ai cum sa te imparti in mod egal, sa fii in mod egal prietena, invatatoare, tovarasa, orice, pentru toti cei 20-30-40 de copii de acolo. Nu ai voie sa faci asta, nu poti afecta nici macar unul din toti acei copii, nu poti sa arati unuia sau altuia ca il preferi in detrimentul altuia. Si daca nu poti sa faci asta, mai bine nu te duci.
Tu nu te duci acolo sa fii mama, tu te duci acolo pentru ca ii iubesti pe toti si vrei sa ii ajuti si atat.
Nu este nici pe departe aceeasi situatie.
O sa ma intrebi poate, bine, dar tu cum ai putut? Eu am deja un copil adoptat, eu sunt deja mama pentru copilul meu de acasa, asa ca le pot fi prietena, tovarasa, orice au nevoie, dar nu mama, acelor copii.
Pe de alta parte, eu am mai actionat in zona de voluntariat, e drept, nu copii, ci caini, am ceva antrenament. Sa am cainii mei acasa si sa fac ce pot pentru multi altii. La inceput mi-a fost foarte greu, m-am facut bucati, m-am adunat, m-am pus la loc si iar m-am facut bucati. Imi venea sa... nu stiu cum sa explic ce imii venea. Eu care stiam cum imi cresc eu cainii acasa, de ce ingrijire, iubire, conditii au parte cainii mei, si cum sunt cei din adaposturi. Simteam ca mi se frange inima la propriu si faceam ce puteam cel putin sa le usurez situatia. Si nu a fost usor. Cu timpul te intaresti, inveti sa accepti niste lucruri care sunt de neacceptat. Dar o faci, daca vrei sa ajuti.
Tocmai pentru ca stiu cum e, tocmai pentru ca impactul in cazul unor copii e cu atat mai mare, eu nu as recomanda cuiva care vrea sa adopte si nu are inca copil sa se duca la orfelinat.
Si in nici un caz sa nu se duca sa aleaga de acolo. Nu va provoca decat o imensa suferinta de ambele parti.

Imi pare rau, Adina, tu esti o fata tare buna si inimoasa, nu vreau sa te supar cu mesajul meu.
Imi cer scuze daca cumva gresesc. Dar eu asa simt, prin prisma a tot ceea ce am trait pana acum.


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

marumiha spune:

Felicitari pt.sprijinul si atentia pe care o oferi acestor copii.
Pt.mine e tare trist sa citesc ceea ce ai scris tu ,despre comportamentul acestor angajate.
Oare pt.ele nu este bine sa faca niste cursuri ,sa fie controlate asa cum sint fam.adoptive ,imi imaginez ca fac o meserie pe care intr-un fel si-au aleso singure ?

ina.click spune:

foarte buna initiativa cu voluntariatul.
foarte buna si interventia lui Carmen care atrage atentia ca din pacate chiar nu e pe alese cand vine vorba de copii si adoptie, oricat ne-am dori.
poti detalia ce pasi trebuie urmati in demersul de a deveni voluntar? exista un prgram fix sau mergi cand ai timp? in ce consta activitatea ta, etc, cum decurge timpul petrecut cu ei :)

multumesc pentru tot ceea ce faci. sper sa reusesc si eu sa ma alatur.

De cate ori deschid fereastra...

Adina2805 spune:

Carmen, inteleg ce zici tu si iti multumesc pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le-ai adresat!
E drept ca nu sunt 100% pusa la curent cu sistemul adoptiilor, pentru ca intr-adevar, eu nu am mers acolo cu intentia de a adopta vreun copil, ci doar pentru ca imi doream sa ofer dragoste si ajutor.
Insa acum, dupa acesti ani in care am fost alaturi de copii, i-am vazut crescand, mergand, sau incepand sa vorbeasca, ideea de a adopta unul ( sau 2, sau 3 ), apare din ce in ce mai des in capul si in inima mea.
Tu stii bine ca ii iubesc pe toti, ii pup si ii imbratisez pe toti, le dau tuturor bomboane sau pufuleti, sau ciocolata cand am posibilitatea si nu fac nici o diferenta intre ei ( cel putin nu in comportament).
Insa, asta nu inseamna ca nu realizez ca unii copii sunt mai "potriviti" pentru mine decat altii. Ca fire, ca temperament, ca si comportament, ca si modalitate de comnicare si intelegere...cu unii relationez mai puternic decat cu altii, pentru ca intre persoane exista acea chimie care se produce...cand esti pe aceeasi lungime cu cineva.
De aceea, daca voi reusi vreodata sa adopt copii, voi opta pentru cei pe care deja ii cunosc si cu care stiu ca pot relationa in cel mai bun mod cu putiinta. Dar asta nu inseamna ca pe ceilalti ii voi iubi mai putin si, mai ales, nu inseamna ca mersul meu la acel orfelinat se va incheia acolo, in nici un caz.

Asa vad eu voluntariatul la orfelinat in vederea unei adoptii reusite.. Probabil ca ce spun eu nu este posibil din punct de vedere legislativ, dar ar trebui sa fie.
Si poate atunci vom scapa de toate acele povesti de genul: "Maricica a adoptat un copil si respectivul copil i-a facut numai probleme, nu o asculta, facea numai tampenii.." etc etc. Sau, asa cum mi-a zis mie cineva de curand: "Ce sa adopti, draga? Daca e sa te bata, macar sa te bata copilul tau!"
In momentul in care intre parintele adoptiv si copil exista deja o legatura, riscul "nepotrivirii de caracter", ca sa-i spun asa, e mult mai mic.

marumiha, multumesc! Discutia despre doamnele de acolo e una care reuseste sa-mi ridice tensiunea de fiecare data.. E drept ca salariile sunt mici, responsabilitatile sunt mari, iar a avea grija de copii mici, e una din cele mai solicitante ocupatii, insa oricat as incerca, nu le pot gasi scuze suficiente acelor doamne.
Nu as vrea sa povestesc mai multe pentru ca am semnat un contract de confidentialitate ca sa devin voluntar, insa ce pot spune e ca, asa cum zicea si Carmen, vin de multe ori de acolo facuta bucati, si ma pun la loc, numai pentru a ma face bucati inca o data... Dar iti spun cu mana pe inima ca acei copii merita sa ma fac si sa ma refac de cate ori este nevoie!

ina.click merci! Programul meu este flexibil: ma duc cand vreau, stau cand vreau. Pana acum am fost de cele mai multe ori dimineata,in timpul saptamanii, pentru ca era acolo doamna directoare si pentru ca am observat ca in lipsa ei, doamnele de acolo devin ceva mai...agresive fata de mine. Nu in sensul de violente, ci pur si simplu ma trateaza mai urat.
O lunga perioada am incercat sa evit acesta situatie, gandindu-ma ca data le enervez nu-mi fac un bine nici mie, nici copiilor.
Insa zilele acestea au aparut anumite semnale de alarma pentru mine, pe care le-am discutat si cu doamna directoare si in urma carora, am decis ca voi merge acolo mai ales atunci cand aceasta nu se afla in centru, adica dupa-amiaza si in weekend.
De altfel, asta este si motivul pentru care am inceput sa scriu pe diverse site-uri si forumuri despre posibilitatea de a face voluntariat. Am mai avut o initiativa de acest gen acum ceva timp si astfel am cunoscut-o si pe Carmen, iar acum imi doresc cu atat mai mult sa aduc oameni care iubesc copiii, nici nu va pot explica cata nevoie este!


In privinta formalitatilor, eu va spun cum am procedat pentru sector 1, caci orelinatele la care merg eu se gasesc in zona aceasta. Daca gasiti un alt centru care sa va fie mai la indemana, mai aproape de casa, sfatul meu este sa incercati sa dati un telefon si sa intrebati ce trebuie sa faceti, sau sa mergeti la DGASPC-ul din sectorul respectiv.
Pentru sectorul 1, pasii sunt urmatorii:
- va duceti la DGASPC si completati o cerere de mana in care spuneti cum va numiti, ce studii aveti, si orice lucru despre voi care credeti ca trebuie spus. Scrieti numarul de telefon, si anexati o copie dupa buletin.

- in orginal trebuie sa aveti urmatoarele acte: cazierul, o adeverinta de la medicul de familie in care sa se precizeze ca nu sunteti in evidenta cu boli pulmonare

- dupa ce depuneti aceste lucruri, vi se va spune ca trebuie sa faci niste analize, si anume: hemoleucograma, coproparazitologic si exudat faringian

Cam asta ar fi...dupa cateva zile/saptamani, veti fi anuntati ca formalitatile s-au incheiat si va puteti duce la orfelinat.

Cel de-al treilea centru la care merg nu mai tine de DGASPC, ci de SOS Satele copiilor, iar acolo lucrurile sunt mult mai simple: va duceti la ei, suneti cum va numiti si de ce doriti sa voluntariati, semnati un contract si...puteti incepe!

Sandy2707 spune:

Adina este foarte frumos ce faci tu pentru acesti copii.
Felicitari;
Pe de alta parte si Carmen are dreptate. Eu am trecut in urma cu mia multi ani (aveam 27 ani) faceam voluntariat la un orfelinat, m-am atasat tare de un copilas si el de mine (chiar si semana cu mine) si era neadoptabil... Il luam de multe ori de acolo, il plimbam, l-am dus si acasa si i-am frant si mi-a frant inima cand m-a intrebat daca pot sa il iau de tot... atunci am stiut ca in dorinta de a face bine pot face si rau ...
Intre timp m-am mutat din orasul meu natal in Bucuresti si mi-as dori sa fac si eu voluntariat la un orfelinat, dar nu stiu daca e OK (dpdv legal) tinand cont de faptul ca doresc sa si adopt unul sau 2 copii.

Oricum inca o data felicitari si pt ca tot vin sarbatorile de iarna poate facem impreuna ceva pentru copii din orfelinate.

gabriela_tutuianu spune:

felicitari pentru idee . chiar ma intrebam cum se face voluntariat .

carmaw spune:

superba idee aceea de a face voluntariat in aceste locuri...si cind zic asta ma gindesc la copii dar si la azilele de batrini
A merge acolo si a le impartii dulciuri(cu zaharina) moi ar fi un gest DIN INIMA
Ca doar vine CRACIUNUL!
===================
In alta ordine de ideii citind ce a ti scris voi mi am amintit de o vaga cunostinta din CLUJ(o doamna singura ,fara copii) care lua de la orfelinat in FIECARE SFIRSIT DE SAPTAMINA 2 fetite acasa la ea le spala,le dorlota ,faceau si mincau dulciuri impreuna, se duceau la filme
Adica oferea acestor fetite 2 zile de neuitat care le faceau sa uite calvarul din cele 5 zile
Asa ceva NU SE POATE IN BUC???

valentina30 spune:

Neata!
eu cred k dc vrea cineva sa ajute, nu-i interzice nimeni.Poate nu ne lasa sa interactionam cu copiii, dar cu siguranta nu au nimic impotriva dc le ducem ceva de care au nevoie...
Doamna aceea dc nu avea copii, de ce nu a adoptat cele doua fetite? Sau macar sa le ia in plasament pana apare familia naturala?
Eu stiu multe familii care nu au putut avea copii, dar nici nu au infiat...nu inteleg de ce?
De cand cu campania de la antena au aparut iar prin oras pers care vand felicitari, vederi, pt strangere de fonduri pt copiii orfani. Eu nu prea am incredere in aceste organizatii...

gabriela_tutuianu spune:

valentina cei care sutn de la organizatii avizate se legitimeaza . cei care iti ofera la intersectie sau la semafor strang pentru ei . fiti atunti cui oferiti bani . adica ar fi bine sa ii dati celor care chiar fac asta , chiar daca nu toti ajung la copii . dar deh , sunt cheltuieli .

valentina30 spune:

Gabriela, ai dreptate: se legitimeaza, dar legitimatiile se pot face pe calculator, dc vor sa falsifice.
Banii normal k nu ajung toti, k st cheltuieli:salariu, diurna...mai raman cam 5%(asta o stiu de la cineva care a avut contact cu strangerea de fonduri pt pers cu probleme). Cel mai ok mi se pare cu viramentul in cont, cu donatiile telefonice sau prin sms, sau cu organizatiile precum Ador copiii care chiar se ocupa si prezinta dovada.
Oricum ar fi, e bine sa ajutam daca putem!