Noi, consumatorii

Carra spune:

Multumesc tuturor pentru raspunsuri si pentru experientele impartasite. Ce am retinut, in mare:

1. nu am cum sa demonstrez CONCRET ca NU a fost vina mea, in calitate de consumator/cumparator.

2. pe viitor, voi avea grija sa verific integritatea produselor cumparate. Asta o iau ca pe o lectie invatata si voi aplica procedeul la urmatoarele cumparaturi. Pana nu te lovesti de asa ceva, nu simti nevoia de a verifica.

Inca o data, multumesc.

aschiutza spune:

Saskia, si eu trebuie sa adaug ca la hirtie pasta naturala trece prin multe procese chimice plus ca depinde si ce fel de hirtie folosesti. Cu cit e mai alba si mai lucioasa cu atit are mai multi aditivi. Pt reciclare intervin alte procese chimice de curatare, asa ca in nici un caz nu se valorifca 100%.

In plus hirtia reciclata nu are proprietati si compozitie omogena, deci nu poate fi folosita pt multe domenii, de exemplu impachetatul industrial al produselor din metal. Cind reciclezi hirtia primesti de tot soiul cu tot soiul de aditivi din diverse proveniente obscure, ceea ce ingreuneaza obtinerea unei calitati similare cu hirtia initiala.

La plastic situatia e f complicata cu reciclarea. In cadrul aceleiasi categorii, sa zicem poilietilena, ca e cea mai banala, ai diverse proprietati. Cind amesteci obtii proprietati pe care adeseori nici nu ai cum sa le prevezi dinainte si care difera de la sarja la sarja , deci ramii f limitat in refolosire si in ce producte poti face din ele. Plus ca prin reprelucare multe plasticuri isi pierd din calitatile initiale. Multe plasticuri din gunoiul menajer ajung sa fie folosite doar pt valoarea lor energetica, cu alte cuvinte sunt arse si caldura / energia e folosita pt diverse scopuri.

De ce se prefera plasticul, mai ales in ambalare? De exemplu la sticle se reduce enorm greutatea la transport, transportul devenind astfel mult mai ieftin. La produsele alimentare sunt astfel setate incit sa prelungeasca viata produsului: unele nu lasa oxigenul sa intre, altele lasa sa iasa tocmai apa, pt a ferii produsele de mucegai, altele permit tiparirea pe ele, etc. De obicei aceste ambalaje sunt facute din mai multe straturi f subtiri de plastic diferite, fiecare avind un rol, facind o refolosire f dificila. Exista anumite categorii de produse, precum cauciucurile care sunt produse numai din anumite clase de compusi(desi difera la fineturi intre firme), ceea ce le face o reciclare mai usoara.

aschiutza spune:

Carra, noi am patit sa luam lapte desfacut, asa ca ma uit atent ce bag in cos sa nu fie deja desfacut de alti clienti... Si noi controlam ouale, dar cutiile la noi nu sunt sigilate.

Si in Germania se uita pe la unele magazine in cutiile nesigilate. In cutiile de pantofi se uita probabil sa se asigura ca nu sunt bagati altii cu preturi mai mari .

Siminaf spune:

Ba exact cum spune Mihaela e si aici. Poti minca jumate sau chiar tot borcanul si sa te duci cu el inapoi sa te plingi ca avea un gust, sau ca era prea acru sau ca... sau ca... si-ti dau banii inapoi, cu scuze.

Am luat o cutie de brinza Brie, care si asa e scumpa, asta era inca si mai scumpa decit de alte firme, ca deh era de firma mai cu motz. Cind am gustat-o, nici vorba de gust de Brie, era o gluma, nu Brie. Dupa feliuta taiata nimeni din casa nu a mai vrut sa guste si am dus-o inapoi. Scuze si banii inapoi, ce daca era inceputa si evident urma sa mearga la gunoi? Asa mi se si pare normal.

JuliaSM spune:

Eu am patit o chestie acum vreo 4-5 ani, la magazinul Plus, in tara. Cumparasem un litru de lapte la punga, am ajuns acasa, l-am fiert si s-a taiat. As fi putut face branza din el, stiu, dar eu aveam nevoie de lapte proaspat pt un desert, asa ca am bagat o parte din continut inapoi in punga si am plecat frumusel inapoi la mnagazin, sa le spun ce s-a intamplat si sa le atrag atentia ca probabil nu o fi numai punga mea mai cu mot, ci tot lotul cu aceeasi data de valabilitate. Si sa-mi primesc banii inapoi, bineinteles. Pe care seful de unitate mi i-a inmanat, dupa ce s-a uitat cam patrat la mine.

Prietena mea, cu care am trait momentul, a spus ca-s dusa cu pluta ( adevarat, in mare parte!) si ca nu se merita, pentru 2,5 lei, sa fac toata chestiunea. Mie mi s-a parut o chestie de principiu, nu mi-era de bani si oricum trebuia sa ies din casa iar, ca sa cumpar alt lapte.
Nu ma jeneaza prea multe, cand e sa apar ce-i al meu, 'saracia si nevoile si neamul', pe scurt...

portocalia spune:

carra, e foarte posibil ca politica magazinului sa fie de genul "clientul nostru, stapanul nostru" si sa-ti returneze oul lipsa. cred ca nimeni n-a incercat, pentru ca pentru un ou parca nu merita stresul. dar poate, de dragul principiului, merita, cine stie? nu cred ca e o regula aici. daca te simti nedreptatita si in stare sa faci fata situatiei, as zice: go for it! si sa ne zici si noua rezultatul!

portocalia spune:

Julia, am vazut mesajul tau dupa ce am raspuns Carrei. foarte tare, bravo tie! am mare admiratie pentru oamenii care isi dau osteneala pentru un principiu, chiar daca miza e mica. asa se face o lume mai buna.

portocalia spune:

apropos de ce anume cumparam, eu trec printr-o perioada de purificare. mi se pare ca am prea multe troace, trente, obiecte inutile care ocupa spatiul si se umplu de praf. (posibil sa fie o tulburare, ceva opus hoardingului, despre care se vorbeste la alt subiect si care mi se pare ceva ingrozitor). ca urmare, arunc la greu, donez hainele si incaltamintea care mai sunt purtabile si am devenit extrem de exigenta cu ceea ce cumpar. cred ca o sa ajung ca o fosta profesoara a mea, care a dat o petrecere de house-warming si singura mobila in living era un scaun! orice altceva i se parea prea mult. (probabil un pic on the edge femeia, dar altfel, un artist extrem de talentat).

haine si accesorii cumpar numai in reduceri, pentru ca stiu cum se fac preturile si stiu ca cel putin 70% din pretul de raft provine din cheltuielile cu intermediarii si logistica. costurile de productie ale marilor lanturi sunt SUB 20% din preturile de vanzare. incerc sa cumpar cat mai mult de la micii designeri/producatori, local sau pe internet, dar direct de la furnizor.

la mancare, incerc bio cat mai mult, in functie de bugetul de moment. ouale le iau numai bio si destul de des carnea si painea.

nu mai cumpar apa imbuteliata, folosesc apa de la robinet, filtrata cu "brita".

in tot cazul, societatea de consum m-a pierdut de client. am depasit faza in care cumparam lucuri ca sa ma simt bine. acum nu mai cumpar decat daca am nevoie si numai dupa ce am analizat atent oferta. imi ofer placeri - acum caut niste cizme killer si o sa mi le iau, cand le voi gasi si voi plati pretul lor. pentru ca na, cizmele pe care le caut eu, n-or sa fie ieftine. dar nici n-o sa le gasesc la zara.

Carra spune:

Aschiutza, da, ai dreptate, mi-am invatat lectia si voi verifica pe viitor.

JuliaSM si Portocalia, si voi aveti dreptate. Dupa cum spuneam, nu e vorba de bani (un ou costa o suma infima), ci de principiu. Pana la urma-urmei, e si vina mea, ca nu am testat daca (scuzati cacofonia) "clientul nostru, stapanul nostru". Fetele de la casa ma cunosc de atatia ani de cand imi fac acolo cumparaturile, asa ca poate as fi putut face ceva in sensul solutionarii situatiei.(Nu in sensul de "pile", ci in sensul de "client fidel".) Acum, dupa ce am citit parerile voastre, imi dau seama ca poate merita - macar - sa sesizez situatia respectiva.

PS: Acum vreo 2-3 ani, am facut cumparaturi in acelasi magazin. Aveam caruciorul plin-ochi, iar cand am ajuns la casa (dupa marcarea tuturor produselor), am realizat ca nu aveam la mine nici portofelul, nici cardul... nimic! (Schimbasem si haina, si geanta... nu aveam nici o modalitate de plata la mine!) In urma mea, era o coada imensa de oameni. Mi-a fost o jena cumplita cand mi-am dat seama ca nu pot plati! Cu toate acestea, domnisoara de la casa mi-a spus ca imi pune bonul in asteptare pana la inchidere, pana ma intorc sa platesc. Evident, am mers urgent acasa, am luat cardul, am platit si totul s-a rezolvat in 20 de minute. Nu mai vreau experiente de genul acesta...

mianna spune:

de curiozitate: produsele le-ai acasa la primul drum acasa, sau la al doilea?

daca tot te stiu fetele, cred ca ai putea pur si simplu sa le povestesti ce s-a intamplat, fara sa duci cartonul cu tine - zic ca reusesc si ele sa-si imagineze cum arata unul cu un ou lipsa si cu unul spart. dar tare mi-e ca raspunsul va fi "da, stim, se mai intampla".

pe mine ma termina neglijenta pe care-o vad in hipermarketuri, la diverse produse (relativ ieftine) in cutii, cand nu gasesti nicio cutie intreaga, sau la altele in pungi (un exemplu: "covorase" de chiuveta) la care 95% nu mai au punga - pe care fireste ca era aplicat codul de bare.